ICCJ. Decizia nr. 91/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 91/2010
Dosar nr. 6208/114/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia civilă, la data de 30 noiembrie 2007 sub nr. 6208/114/2007 contestatorii M.M., M.F. şi M.C. au formulat în contradictoriu cu Primăria municipiului Buzău – prin Primar, contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 727 din 24 octombrie 2007 emisă de aceasta, prin care le-a fost respinsă notificarea înregistrată sub nr. 15187 din 2 iulie 2001 şi prin care au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenul de 1150 mp situat în Buzău.
În motivarea contestaţiei, se precizează că reclamanţii au calitate de persoane îndreptăţite fiind moştenitori ai proprietarilor imobilelor preluate abuziv prin Decretul 396/1978, iar notificarea formulată de ei a fost respinsă, cu motivarea că în titlul de proprietate 2458/45 din 23 martie 1993 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul solicitat.
Ulterior, contestatorii şi-au precizat acţiunea în sensul că în cauză calitatea procesuală pasivă are Municipiul Buzău, prin Primar şi nu Primăria Buzău.
Prin sentinţa civilă nr. 329 din 02 aprilie 2008 Tribunalul Buzău a respins contestaţia, reţinând că potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 contestatorii au formulat notificare ce a fost comunicată intimatului, prin care solicitau restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent bănesc a terenului în suprafaţă de 1150 mp. situat în Buzău, în spatele curţii lor, prin dispoziţia 727 din 24 octombrie 2007 s-a respins notificarea cu motivarea că defunctul M.I., soţul notificatoarei M.F. şi tatăl celorlalţi doi notificatori i s-a reconstituit şi respectiv, constituit dreptul de proprietate asupra unui teren arabil în suprafaţă de 5000 mp. prin titlul de proprietate nr. 2458/45 din 22 martie 2993.
În privinţa terenului de 1150 mp., ce a fost proprietatea soţilor M.I. şi F., acesta a făcut obiectul Decretului 396 din 16 octombrie 1978, exproprierea fiind realizată de la CAP Înfrăţirea Buzău; după apariţia Legii nr. 18/1991 defunctul M.I. a solicitat restituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,14 ha cu care a intrat în CAP, împreună cu soţia sa.
Se mai reţine că la data de 11 februarie 1993 a fost emis actul de proprietate nr. 2458/45 prin care se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5000 mp, reconstituire ce s-a realizat pe alt amplasament deoarece vechiul amplasament era afectat de blocuri, trotuare, spaţiu verde, parcare, alei de trecere, punct de transformare energie termică PT.1. şi reţele tehnico-edilitare aferente blocurilor.
Drept urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 8 Legea nr. 10/2001, neintrând sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 terenurile solicitate potrivit dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Împotriva sentinţei au declarat apel contestatorii care au invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate: prima instanţa nu a intrat în cercetarea fondului şi nu a analizat cauza sub raportul obiectului dedus judecăţii. S-a mai susţinut că; în lipsa motivării instanţei, nu se poate şti care au fost justificările ce au condus la soluţia pronunţată, de asemenea ei au făcut dovada proprietăţii imobilului expropriat, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 196 din 10 septembrie 2008 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de contestatorii M.M., M.F. şi M.C., împotriva sentinţei civile nr. 329 din 2 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Buzău.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin sentinţa apelată instanţa de fond a respins contestaţia, învederând în considerente argumentele de fapt şi de drept ce au condus la pronunţarea soluţiei respective; împrejurarea că prima instanţă a făcut trimitere la susţinerile părţilor nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, cu atât mai mult cu necercetarea fondului pricinii.
S-a mai considerat că, la baza respingerii notificării formulate de contestator, de către pârâta Primăria Buzău, a stat faptul că defunctului M.I., soţul notificatoarei M.F. şi respectiv tatăl notificatorilor M.C. şi M.M., i s-a reconstituit şi constituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 5000 mp, fiind aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a înlăturat susţinerile apelanţilor, deoarece terenul în litigiu a intrat sub incidenţa legilor fondului funciar, nemaiputând face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, se reţine că apelanţii nu au făcut dovada calităţii de proprietar a autorilor M.I. la data preluării suprafeţei de 1150 mp. care era proprietatea CAP, menţionarea fiind numelui lui M.I. făcută numai pentru că acesta poseda la momentul exproprierii terenul respectiv.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii care au invocat, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. – următoarele critici de nelegalitate a deciziei atacate.
În primul rând, se invocă nemotivarea hotărârii prin simpla reluare a susţinerilor părţilor, fără ca instanţa să expliciteze motivul pentru care a pronunţat soluţia atacată, ceea ce ar echivala cu o nepronunţare asupra fondului, ei neputând astfel cunoaşte justificările ce au condus instanţa de judecată la pronunţarea acelei soluţii.
În al doilea rând, se critică greşita reţinere a lipsei dovezii dreptului de proprietate: ei au făcut dovada proprietăţii asupra imobilului expropriat, fiindu-i aplicabile acestuia prevederile Legii nr. 10/2001, şi nu ale Legii nr. 18/1991. Astfel, se susţine că, în conformitate cu tabelul nominal cu persoane ce au adus teren în CAP se observă că autorii lor au deţinut înainte de înfiinţarea CAP, suprafaţa de 0,14 ha teren intravilan şi 0,5 ha teren extravilan; conform acestei evidenţe, autorii au intrat în CAP cu suprafaţa de 0,5 ha teren extravilan, motiv pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de 5000 mp, teren extravilan. Nici în baza Legii nr. 18/1991 şi nici în baza altor legi nu a fost reconstituit dreptul de proprietate şi nici nu s-a restituit terenul de 0,14 ha, din care face parte suprafaţa de teren ce face obiectul litigiului, de 0,115 ha, astfel că greşit s-a aplicat art. 8 Legea nr. 10/2001.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. prevăd că hotărârea trebuia să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Instanţa de apel a procedat la o justă aplicare a acestor dispoziţii legale, nefiind incident motivul de modificare a dispoziţiilor prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, în considerentele deciziei recurate se reţine că iniţial contestatorii au investit Tribunalul Buzău cu un litigiu având ca obiect contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 727 din 24 octombrie 2007 emisă de Primăria Buzău, demersul său judiciar fiind întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001, prin Decizia contestată, s-a respins notificarea formulată de apelanţii-contestatori, motivându-şi soluţia respingerii pe faptul că autorului M.I. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5000 mp. Instanţa a considerat ca fiind aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul respectiv a intrat sub incidenţa legilor fondului funciar.
Critica recurenţilor sub acest aspect, al nemotivării deciziei nu poate fi primită.
S-au consemnat în considerentele deciziei atât motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, cât şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile reclamanţilor, considerându-se că pentru terenul în litigiu nu mai poate fi formulată cerere în baza Legii nr. 10/2001, tabelul nominal invocat în cuprinsul motivelor de apel (ce cuprinde şi terenul în litigiu) de către apelanţi fiind întocmit tocmai în vederea punerii în aplicare a legii fondului funciar (conform susţinerilor acestora).
A doua critică ce vizează greşita interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, în contextul în care reclamanţii ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1150 mp nu subzistă. Curtea de Apel a considerat în mod corect că, în temeiul prevederilor art. 3 Legea nr. 10/2001, reclamanţilor le incumba sarcina probei în ceea ce priveşte calitatea de proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive, dovadă pe care reclamanţii nu au produs-o, din toate înscrisurile ataşate la dosarul cauzei rezultând că la data preluării suprafeţei de 1150 mp era proprietatea CAP, consemnarea numelui autorului M.I. fiind făcută pentru că acesta avea calitatea de posesor la data exproprierii, şi nu calitatea de proprietar ce ar fi putut să le confere moştenitorilor reclamanţi, în temeiul art. 4 Legea nr. 10/2001 calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituire.
Nici ultimul motiv de recurs nu poate fi primit, critica recurenţilor privind forţa probantă a raportului de expertiză nu poate conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, consemnările expertului din cuprinsul raportului de expertiză în sensul că, suprafaţa expropriată de 1843 mp făcea parte din proprietatea Matache" nu pot atrage automat incidenţa art. 4 Legea nr. 10/2001, în sensul reţinerii dovedirii pe deplin a calităţii de proprietar a autorilor asupra terenului respectiv.
Conform dispoziţiilor art. 3 Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora, iar dispoziţiile art. 4 alin. (2) Legea nr. 10/2001 prevăd că de prevederile acestei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite. Pct. 22.1. HG nr. 498/3002 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prevede că prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înţelege orice înscrisuri translative de proprietate, acte juridice care atestă calitatea de moştenitor, orice act juridic care atestă deţinerea proprietăţii.
Sintagma „acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepţiunea legii de reparaţie, asemenea celorlalte acte normative cu caracter asemănător, un conţinut mai larg decât cel al noţiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparaţie, în spiritul şi finalitatea acestei legi. Ceea ce este important în accepţiunea legii speciale este de a se stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea persoanei îndreptăţite.
Or, aşa cum în mod just au reţinut şi instanţa de fond şi de apel, reclamanţii nu au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate (în lipsa dovezilor calităţii de proprietar a autorilor lor), fiind interpretate şi aplicate în mod corect dispoziţiile art. 3 şi art. 4 Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa menţinerii deciziei civile ca legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii M.M., M.F. şi M.C. împotriva deciziei civile nr. 196 din 10 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 941/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 872/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
