ICCJ. Decizia nr. 1032/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1032/2011
Dosar nr.30909/3/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1743 din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale a secţiei civile a Tribunalului Bucureşti, în cauza privind pe reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâta U.M. V. SA; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca nefondată; a respins excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată ca nefondată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului; a respins acţiunea reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a admis excepţia tardivităţii formulării notificării.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, reclamantul B.G. a solicitat instanţei, în temeiul Legii nr. 10/2001, să i se acorde despăgubiri pentru creanţa în valoare de 75.859.895 lei, datorată de către pârâtă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că această creanţă este prevăzută în bilanţul contabil încheiat înainte de naţionalizare (Legea nr. 119/1948), la data de 31 decembrie 1947, reprezentând aportul prin muncă al autorului său, R.D., la capitalul U.V., iar notificarea nr. 2991 din 21 iulie 2008 trimisă pârâtei în baza Legii nr. 247/2005 nu a fost soluţionată.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, instanţa a respins-o întrucât s-au solicitat despăgubiri prin echivalent pentru bunuri care au fost preluate în temeiul Legii nr. 119/1948, iar potrivit legii speciale tribunalului îi revine competenţa de soluţionare a cauzei; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost respinsă, întrucât legile de reparaţie au avut ca efect repunerea în termen a persoanelor îndreptăţite; excepţia prematurităţii cererii a fost respinsă deoarece reclamantul a făcut dovada că a formulat notificare, însă aceasta nu a fost soluţionată; excepţia tardivităţii formulării notificării a fost admisă întrucât reclamantul nu a formulat cererea în termenul legal prevăzut de legea specială.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, prima instanţă a reţinut că acesta nu a făcut dovada că mama sa era fiica lui R.D.
Împotriva sentinţei civile nr. 1743 din 21 noiembrie 2008, a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat apel reclamantul, arătând că nu cunoaşte motivele pentru care i-a fost respinsă cererea introductivă, iar instanţa nu a analizat înscrisurile depuse de acesta la dosarul cauzei.
Prin Decizia civilă nr. 6A din 7 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a respins apelul reclamantului, întrucât acesta nu a indicat aspecte nelegale sau de netemeinicie ale hotărârii atacate.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs reclamantul, arătând că instanţa nu a observat înscrisurile depuse, din care rezultă arborele genealogic ce conduce la autorul său, R.D.
Analizând recursul declarat de reclamant, Înalta Curte constată faptul că este nulă calea de atac formulată de acesta, avându-se în vedere considerentele ce se succed:
Astfel, dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., stipulează faptul că, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speţă, recurentul nu a invocat aplicarea dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltarea motivelor de recurs arătate în cuprinsul cererii nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de nelegalitate. Recurentul s-a rezumat doar a menţiona că instanţa de apel nu a ţinut cont de înscrisurile ce ar dovedi calitatea sa de moştenitor al lui R.D.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Avându-se în vedere faptul că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamant, în conformitate cu art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 6A din 07 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1016/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1036/2011. Civil → |
|---|
