ICCJ. Decizia nr. 1045/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1045/2011
Dosar nr.30230/3/2009
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. 2598/302/2009, reclamantul Burtă Ion a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul de Finanţe şi Ministerul Justiţiei, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 580.000 Euro, din care daune materiale în cuantum de 80.000 Euro, şi daune morale în sumă de 500.000 Euro. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în anul 1974 a fost condamnat la închisoare pentru motivul refuzului de a se întoarce în ţară din interes de serviciu, încălcându-se convenţiile internaţionale referitoare la drepturile omului.
Pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, excepţia de netimbrare, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.
Pârâtul Guvernul României a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii acţiunii, întrucât nu conţine elementele prevăzute de art. 112 C. proc. civ. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 5074/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este plata unei sume de bani mai mare de 500.000 lei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei a IV-a civilă sub nr. 30230/3/2009, iar la termenul din data de 15 octombrie 2009, tribunalul a acordat cuvântul părţilor pe excepţiile invocate prin întâmpinări, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul de Finanţe, invocate din oficiu de către tribunal şi a rămas în pronunţare pe aceste excepţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1188 din 15 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată şi netimbrarea, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi şi s-a respins acţiunea formulată de reclamant, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Tribunalul a reţinut că, în ceea ce priveşte excepţia de netimbrare, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 15 lit. t) din Legea nr. 146/1997, cererea reclamantului este scutită de taxe judiciare de timbru. În ceea ce priveşte excepţia de nulitate a cererii, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, întrucât cererea cuprinde menţiunile prevăzute de art. 112 C. proc. civ.
Tribunalul a reţinut că reclamantul a solicitat plata unor despăgubiri civile de la pârâţi pentru condamnarea sa, prin sentinţa penală nr. 359/1975 a Tribunalului Militar Bucureşti, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de refuz de întoarcere în ţară. S-a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a tuturor pârâţilor este întemeiată, întrucât între reclamant şi pârâţi nu există vreun raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual.
Tribunalul a constatat că, reclamantul nu a invocat temeiul de drept aplicabil, însă, indiferent dacă despăgubirea s-ar solicita în baza art. 504 şi următoarele C. proc. pen., sau în baza dispoziţiilor Legii nr. 221/2009, calitate procesuală pasivă în cauză poate avea doar Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi, nicidecum, pârâţii chemaţi în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, susţinând că i s-a încălcat dreptul la asistenţă juridică din oficiu, fără a se avea în vedere veniturile sale.
Prin Decizia civilă nr. 253 A din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa apelată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Instanţa a reţinut că, încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea asistenţei juridice gratuite, aspect care a fost ignorat de instanţa fondului, nesocotindu-se dreptul la apărare al acestuia, care nu a fost în măsură să înţeleagă şi să răspundă excepţiilor invocate prin întâmpinări şi, din oficiu, de instanţă.
Împotriva deciziei civile nr. 253 A din 8 aprilie 2010, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunţată în apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 108 alin. (4) C. proc. civ., întrucât reclamantul, deşi legal citat, nu a mai insistat, ulterior, asupra cererii de ajutor public judiciar sub forma asistenţei gratuite.
Analizând recursul din prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi primit, pentru considerentele ce succed:
Încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată, fila 5 dosar nr. 2598/302/2009 al Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, reclamantul a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenţei gratuite, fapt ce se regăseşte şi în practicaua sentinţei civile nr. 5074 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, prin care instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
După declinare, prin sentinţa civilă nr. 1188 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la primul termen de judecată acordat, a soluţionat cauza, fără a se pronunţa pe cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, încălcându-se, astfel, dreptul de apărare al acestuia.
Or, în sens formal, prin drept la apărare se desemnează posibilitatea recunoscută de lege părţilor din litigiu, de a-şi angaja un apărător, care să le asigure o apărare calificată, iar sub aspect material, dreptul la apărare include în conţinutul său, posibilitatea părţilor de a lua cunoştinţă de toate actele dosarului, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepţii de procedură, de a exercita căile legale de atac, precum şi alte prerogative recunoscute de lege părţilor, în scopul susţinerii intereselor lor.
Noţiunea de proces echitabil presupune respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii, cât şi a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi, principiul dreptului la apărare şi celelalte principii ale procesului civil.
În speţă, Înalta Curte constată că dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat de către prima instanţă, prin nesoluţionarea cererii de ajutor public judiciar sub forma asistenţei gratuite, astfel că hotărârea instanţei de apel de desfiinţare a sentinţei şi trimitere spre rejudecare, apare justă, în contextul în care vătămarea produsă reclamantului nu poate fi înlăturată decât prin reluarea judecăţii.
Aşadar, incidenţa art. 108 alin. (4) C. proc. civ., invocată de recurent, nu poate fi primită, câtă vreme cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma avocatului din oficiu, nu a fost analizată de prima instanţă.
Faţă de cele anterior redate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 253A din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1042/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
