ICCJ. Decizia nr. 1075/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1075/2011
Dosar nr. 11320/182/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 9 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, la data de 5 decembrie 2008, reclamanta C.E. i-a chemat în judecată pe pârâţii C.D. şi P.M.F., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate deschisă succesiunea defunctei C.E. şi să se dispună ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce au constituit patrimoniul antecesoarei părţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 322 din 14 ianuarie 2009, Judecătoria sector 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Baia Mare, reţinând că ultimul domiciliu al antecesoarei părţilor a fost în Baia Mare, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 14 C. proc. civ.
Dispoziţiile acestei hotărâri au fost menţinute prin Decizia civilă nr. 931R din 8 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.E. împotriva acestei hotărâri.
Astfel învestită, Judecătoria Baia Mare a dispus, prin sentinţa civilă nr. 1550 din 16 februarie 2010, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Această instanţă a reţinut că domiciliul defunctei C.A., decedată la data de 12 iunie 2008, este în Bucureşti, sector 5, sens în care au fost invocate menţiunile cuprinse în dispoziţia nr. 2327/2009, emisă de primarul localităţii, constând în rectificarea unor rubrici din actele de stare civilă privind-o pe defunctă, una dintre acestea constituind-o ultimul domiciliu al defunctei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P.M.F., care a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare şi trimiterea dosarului spre competentă soluţionare acestei instanţe.
Soluţionând recursul, Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 688 R din 7 iulie 2010, a admis recursul pârâtului şi a modificat în parte sentinţa, în sensul că a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sector 5 Bucureşti şi Judecătoria Baia Mare.
În temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
S-a reţinut că Judecătoria Baia Mare nu a constatat existenţa incidentului procedural evocat şi nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în raport de această împrejurare, dar şi de faptul că tribunalul, ca instanţă de recurs, nu are competenţa de a pronunţa regulatorul de competenţă, a procedat în sensul celor consemnate în dispozitivul hotărârii.
Referitor la conflictul negativ de competenţă, cu soluţionarea căruia a fost investită această instanţă, Înalta Curte constată următoarele:
Conflictul negativ de competenţă, în condiţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente să judece aceeaşi pricină.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că, pentru existenţa conflictului negativ de competentă, este necesară întrunirea mai multor condiţii, şi anume: să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină; instanţele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competenţă să fie reciproce; cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
Or, în prezentul litigiu, nu se pune problema a două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, ci a unei declinări de competenţă, cea a Judecătoriei Baia Mare, prin sentinţa civilă nr. 1550 din 16 februarie 2010, în conflict cu o hotărâre irevocabilă, Decizia civilă nr. 931 R din 8 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a stabilit, în urma respingerii recursului, că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în primă instanţă, este Judecătoria Baia Mare.
În consecinţă, există o hotărâre irevocabilă, pronunţată de o instanţă de recurs, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare şi o hotărâre devenită irevocabilă, prin care această din urmă instanţă s-a declarat necompetentă să judece pricina, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a cărei necompetenţă fusese deja stabilită de instanţa de recurs.
Impasul procedural la care s-a ajuns cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei a fost creat de Judecătoria Baia Mare, prin încălcarea puterii de lucru judecat a unei decizii pronunţate în recurs, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 1200 pct. 4 şi art. 1201 alin. (2) C. civ., a cărei legalitate a fost cenzurată de instanţa de trimitere.
Judecătoria Baia Mare a încălcat şi dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., care prevăd că dispoziţiile instanţei de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Or, în speţă, Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de recurs, dezlegase problema de drept a competenţei de soluţionare a cauzei, menţionând că aceasta trebuie stabilită în favoarea Judecătoriei Baia Mare, în considerarea ultimului domiciliu al antecesoarei părţilor, care a fost în Baia Mare, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 14 C. proc. civ.
În acest context procesual, Tribunalul Maramureş nu mai putea constata conflictul negativ de competenţă, nefiind întrunite cerinţele legale pentru existenţa acestuia.
În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei, fiind stabilită printr-o decizie irevocabilă, se impune cu forţă obligatorie instanţei de trimitere, în sens contrar, ajungându-se ca, prin pronunţarea unui regulator de competenţă, să se admită teza „recursului la recurs", ceea ce este inadmisibil în raport de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, constatând inexistenta unui veritabil conflict negativ de competenţă, Judecătoria Baia Mare, ca instanţă de trimitere, va trebui să se conformeze primei decizii irevocabile, Decizia civilă nr. 931 R din 8 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care s-a tranşat, în mod irevocabil, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei judecătorii, astfel încât Înalta Curte va respinge sesizarea Tribunalului Maramureş, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge sesizarea Tribunalului Maramureş, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1076/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 107/2011. Civil. Recalculare pensie. Revizuire... → |
|---|
