ICCJ. Decizia nr. 108/2011. Civil. Asigurări sociale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 108/2011
Dosar nr. 573/54/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2549 din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de S.A., împotriva deciziei civile nr. 1107 din 15 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj, având ca obiect obligaţie de a face, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 1107 din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis recursul pârâtei, a modificat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea reclamantei.
Instanţa a reţinut că potrivit adeverinţei nr. 3012 din 20 iunie 2008 emisă de SC I. SA Craiova, în perioada lucrată în cadrul acestei unităţi, contestatoarea a beneficiat, în afara drepturilor salariale menţionate în carnetul de muncă, de adaosuri cu caracter permanent şi care s-au acordat in funcţie de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator). Din aceeaşi adeverinţă a rezultat că sumele acordate în plus faţă de retribuţia tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat şi virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reţinut şi virat contribuţia pentru pensia suplimentară.
Potrivit dispoziţiilor anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI, acestea nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001. Dispoziţiile OUG nr. 4/2005 sunt clare, imperative, în vigoare şi aplicabile tuturor persoanelor aflate în această situaţie.
Împotriva deciziei civile nr. 1107 din 15 februarie 2010 a formulat cerere de revizuire,revizuenta S.A., întemeiată in drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin pronunţarea unor decizii contradictorii, Curtea de Apel Craiova a provocat o discriminare a pensionarilor aflaţi în aceeaşi situaţie de fapt si de drept cu a reclamantei.
Această practică a instanţei de judecata este contrară principiului siguranţei publice şi contravine art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
In apărare, s-a susţinut, referitor la pretenţiile revizuientei întemeiate in drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., că acestea sunt neîntemeiate întrucât, prin motivare, se face referire la speţe având părţi diferite, or, pentru a fi aplicabile dispoziţiile legale sus-menţionate este necesar ca hotărârile să fie pronunţate între aceleaşi părţi şi cu privire la acelaşi litigiu.
S-a invocat inclusiv jurisprudenţa instanţei supreme - respectiv Decizia civila nr. 614/1999 - conform căreia revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan, iar hotărârile sunt date în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Prin „una şi aceiaşi pricină,, se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa în acest caz fiind, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.
În concluzie, având în vedere motivaţia de mai sus, s-a concluzionat in sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, în consecinţă, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Cererea de revizuire nu poate fi primita pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate".
Raţiunea reglementării prevăzută de dispoziţia legală sus-menţionată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunţată cu încălcarea principiului lucrului judecat.
Se poate, astfel, concluziona că textul de lege invocat anterior are ca fundament instituţia puterii de lucru judecat.
Pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca cele două hotărâri judecătoreşti să fie pronunţate în cauze (dosare) diferite, între acelaşi părţi şi cu acelaşi obiect.
Ipoteza de fapt invocată de revizuentă în cauza de faţă, întemeiată pe faptul că instanţa Curţii de Apel Craiova, învestită cu soluţionarea unor cauze similare cu a sa, a pronunţat hotărâri potrivnice celei atacate cu revizuire, nu poate fi valorificată în contextul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, aşa cum rezultă cu prisosinţa din expunerea de motive, hotărârile sunt pronunţate în dosare diferite, privind părţi diferite, ceea ce înseamnă neîndeplinirea cumulativa a cerinţelor textului de lege susmenţionat.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept prezentate anterior, Înalta Curte va constata că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate de fond prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, drept consecinţa, cererea de revizuire va fi respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 1107 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuenta S.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1087/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1076/2011. Civil → |
|---|
