ICCJ. Decizia nr. 1183/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1183/2011
Dosar nr. 2096/85/2008
Şedinţa publică din 14 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 2096 din 9 iunie 2008 contestatoarea D.M. a chemat în judecată pe intimatul Primarul oraşului Ocna Sibiului şi Primăria Ocna Sibiului solicitând în temeiul Legii 10/2001:
1.- modificarea ca nelegală a dispoziţiei nr. 163/2008 cu obligarea intimaţilor la emiterea unei noi dispoziţii prin care să se procedeze la restituirea în natură a întregului imobil construcţii şi teren intravilan, preluat abuziv şi fără titlu de către Stat, imobil înscris în C.F. 3217 Ocna Sibiului nr. top. 655/8/1 şi 655/8/2 aflat sub A+39-40;
2.- acordarea de despăgubiri, prin echivalent în natură, în privinţa suprafeţei de 500 mp preluat abuziv, teren ocupat actualmente de construcţii civile, dar şi despăgubiri prin echivalent bănesc, respectiv valoarea de înlocuire a construcţiei existente la data preluării dar demolată fără acordul proprietarului deposedat abuziv;
3.- obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1196/2009 Tribunalul Sibiu, a admis în parte contestaţia, a dispus anularea art. 3 din dispoziţia 163/2008 şi a obligat intimaţii să acorde contestatoarei, în compensare imobilul teren-construcţii în suprafaţa de 500 mp situat administrativ în Ocna Sibiului, înscris în C.F. 6447 nr. top nou 660/1/31/1/2/1, conform variantei B din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză. Au fost menţinute celelalte masuri dispuse prin dispoziţia atacată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele.
Prin dispoziţia nr. 163 din 5 mai 2008 emisă de Primarul oraşului Ocna Sibiului s-a respins cererea de restituire în natură a întregului imobil construcţii zootehnice şi teren înscris în C.F. 3217 Ocna Sibiului nr. top 655/8/1 şi 655/8/2 de sub A + 39 - 40 şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru imobilul înscris în C.F. 3217 Ocna Sibiului nr.top 655/1 a şi 655/1 b de sub A+3 şi imobilul înscris în C.F. 67447 top 654/a/l, 654/b/l, 654/c/l, 654/d/l de sub A+3 s-au propus de asemenea acordarea de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 dat fiind faptul că imobilul construcţii a fost demolat iar terenul în suprafaţă de 500 mp este acoperit de construcţii civile.
Imobilele înscrise în C.F. 3217 Ocna Sibiului top 655/8/1 şi 655/8/2 de sub A0 39 - 44, au fost înstrăinate în condiţiile Legii 18/1991, prin vânzare la licitaţie publică, adjudecătorii intabulându-şi dreptul de proprietate în cartea funciară (C.F. f. 26-28 dosar).
Dată fiind situaţia juridică actuală a imobilului notificat în mod corect, intimata, cu respectarea disp. art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imposibilitatea restituirii în natură.
În atare situaţie respingerea cererii de restituire în natură a imobilelor înscrise în C.F. 3217 este una legală, motiv pentru care motivele invocate de contestatoare privind nelegalitatea măsurii dispuse nu au fost reţinute.
Pentru imobilele ce au constituit obiectul notificării nr. 587 din 25 aprilie 2001 în mod corect intimata a propus de asemenea despăgubiri în condiţiile legii speciale deşi există posibilitatea acordării unui bun în compensaţie, dar faţă de refuzul expres al contestatoarei, măsura intimatei este una legală (refuz ofertă din 14 februarie 2008 - f.l 16 dosar).
Întrucât pe parcursul soluţionării cauzei (f. 169) contestatoarea a optat de aceasta dată pentru unul din bunurile înscrise în tabelul pus la dispoziţie de Primăria Ocna Sibiului în ianuarie 2008 (tabel f. 114) în cauză s-a încuviinţat efectuarea unei expertize topografice.
Din concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, raportat la disp. Legea nr. 10/2001 instanţa a admis în parte contestaţia şi în consecinţă a dispus anularea art. 3 din dispoziţia nr. 163/2008 cu obligarea intimatei de a acorda contestatoarei în compensare imobilul teren şi construcţii situat în Ocna Sibiului, înscris în C.F. 6447 nr. top nou 660/1/31/1/2/1 conform variantei B din raportul de expertiză ce face parte integrantă din hotărâre.
Au fost menţinute în rest măsurile dispuse de intimaţi prin dispoziţia nr. 163/2008.
A fost respinsă solicitarea contestatoarei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât faţă de soluţia pronunţată nu s-a putut reţine nicio culpă a intimaţilor care au făcut oferta bunurilor în compensare încă din ianuarie 2008, ofertă refuzată expres de contestatoare prin înscrisul intitulat „confirmare refuz ofertă" din 14 februarie 2008 (f. 116 dosar). Iar prin Decizia civilă nr. 51/A din 08 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul declarat de contestatoarea D.V. cu următoarele considerente:
Imobilul înscris în C.F. 3217 Ocna Sibiului, nr. top 655/8/1 şi 655/8/2 solicitat de contestatoare a trecut din proprietatea C.A.P. în proprietatea numiţilor C.D.D. şi R.S. în baza art. 28 alin. (1) şi (4) din Legea 18/1991, fostul CAP procedând la vânzarea prin licitaţie publică unor persoane fizice, reţinându-se faptul că imobilul revendicat a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Contestatoarea a solicitat anularea dispoziţiei 163/2008 a Primarului Ocna Sibiului şi restituirea în natură a acestui teren, fără ca, în prealabil, să solicite anularea acestor acte de înstrăinare către numiţii C.D.D. şi R.S. În motivarea contestaţiei se arată un singur aspect şi anume faptul că aceste terenuri nu puteau face obiectul vreunei înstrăinări în condiţii legale, însă nu se motivează sub nici un aspect această simplă afirmaţie şi, în primul rând, nu se solicită anularea acestor acte.
Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea 10/2001 actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării; în aceste condiţii măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, aşa cum s-a dispus prin dispoziţia 163/2008.
Pe de altă parte, după cum rezultă din cartea funciară in extenso 3217 (f. 64), sub B 26 s-a intabulat încheierea nr. 6347/1992 prin care imobilul de sub A+39 s-a transcris în C.F. 6712 în favoarea numitului C.D.D., iar sub B 27 s-a intabulat încheierea 6348/1992 prin care imobilul de sub A+40 s-a transcris în C.F. 6713 în favoarea numitului R.S., noile cărţi funciare aflându-se la fila 75 şi 80.
Potrivit art. 30 din Legea 7/1996 dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul. Este vorba de principiul forţei probante a înscrierii în cartea funciară consacrat de art. 32-33 din Decretul-lege 115/1938. Este adevărat că suntem în prezenţa unei prezumţii relative, care poate fi combătută prin proba contrară, însă contestatoare nu a făcut nicio probă din care să rezulte că terţii achizitori au dobândit imobilele cu rea credinţă sau cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
Aşa fiind, în mod corect a fost respinsă notificarea cu privire la aceste terenuri, prezumându-se că imobilele au fost înstrăinate în mod legal, atâta timp cât nu s-a dovedit contrariul şi în mod corect a fost respinsă şi contestaţia întrucât instanţa de fond nu a fost sesizată cu analizarea modului de înstrăinare a acestora, terţii achizitori nefiind părţi în faţa instanţei de fond, astfel că, oricum nici nu putea fi analizat titlul lor de dobândire decât în contradictoriu cu aceştia.
Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 447/2005 a Tribunalului Sibiu (f. 85-86), rămasă irevocabilă, intimatul Primarul oraşului Ocna Sibiului a fost obligat să emită o nouă dispoziţie privind restituirea în echivalent a construcţiilor zootehnice - grajd de vite - preluate abuziv de la antecesorul contestatoarei, sentinţă care a fost avută în vedere la data emiterii dispoziţiei 163/2008, după cum rezultă din pct. 2 al dispozitivului (f. 14, dosar fond).
Abia în cererea de apel contestatoare arată că instanţa de fond trebuia să analizeze disp. Legii 18/1991 şi să verifice măsura în care proprietatea de stat putea fi vândută la licitaţie, atâta timp cât prin procesul de lichidare a fost vândut doar grajdul edificat de autorul contestatoarei.
De altfel, valabilitatea actelor de înstrăinare, respectiv procesul verbal de licitaţie din 1991 şi anularea încheierilor de întabulare nr. 6347/1992 şi 6348/1992 au fost analizate de Judecătoria Sibiu într-un alt dosar, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2415/2003, rămasă irevocabilă prin Decizia 200/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia (f. 85-86).
Valabilitatea vânzării şi operaţiunilor de C.F. dispuse în baza actului de înstrăinare a fost analizată sub toate aspectele, atât prin sentinţa 2415/2003, irevocabilă prin Decizia 200/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, cât şi prin sentinţa civilă 664/1998 a Judecătoriei Sibiu, schimbată prin Decizia 1220/1998 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă prin Decizia 713/1999 a Curţii de Apel Alba Iulia; prin aceste hotărâri judecătoreşti s-a stabilit cu putere de lucru judecat că actul de înstrăinare a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data înstrăinării, respectiv Legea 18/1991 care impunea vânzarea prin licitaţie publică a construcţiilor zootehnice împreună cu terenul aferent şi nicidecum retrocedarea lor foştilor proprietari.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a declarat recurs, în termen legal reclamanta D.V. criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în mod greşit instanţa de fond a respins prima cerere formulată, vizând restituirea în natură a întregului teren intravilan, aproximativ un hectar, asupra căruia a fost edificat un grajd de animale, cu motivarea, că întreg terenul şi construcţiile, au făcut obiectul unei vânzări la licitaţie publică, în condiţiile Legii 18/1991, iar adjudecatarii şi-au înscris dreptul în cartea funciară.
Contestatoarea critică soluţia dată de instanţa de apel din perspectiva faptului că acesta nu au analizat şi nu au verificat dispoziţiile Legii nr. 18/1991, în ceea ce priveşte măsura în care proprietatea de stat putea fi vândută, la licitaţie, în baza prevederilor Legii 18/1991, se mai susţine că nu s-a examinat actul de adjudecare şi că ambele instanţe nu sesizează diferenţa esenţială, de conţinut, dintre dreptul de proprietate de stat şi cel de proprietate, de grup, cooperatistă. Doar imobilele care au făcut obiectul proprietăţii de stat, în cazul preluării abuzive, se supun măsurilor reparatorii cuprinse în Legea nr. 10/2001, fiind de esenţa acestei reglementări, caracterul primordial al restituirii în natură.
Pe de altă parte, prevederile Legea nr. 18/1991, vizează-posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, în favoarea celor care s-au supus procesului de cooperativizare, ca efect al desfiinţării de facto, a fostei proprietăţi de grup cooperatiste.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticii susceptibile de încadrare în dispoziţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, reţine următoarele:
Obiectul dedus judecăţii vizează anularea Dispoziţiei nr. 163 din 5 mai 2008 emisă de Primarul oraşului Ocna Sibiului şi restituirea în natură a imobilului construcţii şi teren intravilan preluat abuziv de stat, imobil înscris în C.F. Ocna Sibiului nr. 3217 top. 655/8/1 şi nr. 655/8/2 şi acordarea de despăgubiri prin echivalent în natură în privinţa suprafeţei de 500 mp ce este ocupat de construcţii civile.
Astfel atât instanţa de fond cât şi cea de apel a examinat cauza în limitele învestirii şi în respectarea principiului disponibilităţii.
Cu privire la imobilul înscris în C.F. 3217 Ocna Sibiului nr. 655/8/1 şi nr. 655/8/2 faţă de dispoziţiile sentinţei civile nr. 2415/2003, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 200/2005 a Curţii de Apel Alba şi respectiv sentinţa civilă nr. 664/1998 a Judecătoriei Sibiu – schimbată prin Decizia civilă nr. 1220/1998 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 713/1999 a Curţii de Apel Alba Iulia este incidentă excepţia puterii de lucru judecat prin prisma dispoziţiilor art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ.
Astfel valabilitatea actelor de înstrăinare a imobilului sus menţionat precum şi a procesului verbal de adjudecare şi anularea încheierilor de intabulare nr. 6347/1992 şi nr. 6348/1992 au format obiectul litigiului soluţionat, prin hotărârile judecătoreşti sus evocate, ce au intrat în puterea lucrului judecat.
De altfel este de reţinut că reclamanta doar în apel a solicitat analizarea procedurii de vânzare la licitaţie a imobilului, petit ce nu a fost formulat prin acţiunea introductivă.
Or, potrivit art. 294 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, şi nici nu se pot formula cereri noi.
Ca atare instanţa de apel faţă de dispoziţiile exprese şi imperative ale art. 294 C. proc. civ. nu putea examina cererea reclamantei legată de procedura adjudecării şi licitaţiei, în condiţiile în care această cerere a fost formulată doar în apel, având astfel natura unei cereri noi.
De altfel cererea reclamantei nu ar fi putut fi examinată faţă de incidenţa excepţiei dirimante şi absolute a puterii de lucru judecat.
Din perspectiva celor expuse, motivele de recurs invocate de recurentă nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul fiind nefondat urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.V. împotriva deciziei nr. 51 A din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1184/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1180/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
