ICCJ. Decizia nr. 1130/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1130/2011
Dosar nr. 1025/44/200.
Şedinţa publică din 10 februarie 2011
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05 octombrie 2006 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantele M.S., S.I. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Tecuci, D.G. şi D.E. şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei nr. 3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tecuci în temeiul Legii 10/2001.
Au susţinut că, în mod greşit, s-a restituit în natură numai suprafaţa de teren de 2460 mp din totalul de 5000 mp deoarece şi diferenţa de 2540 mp este liberă în sensul Legii nr. 10/2001 şi poate fi restituită în natură.
Au mai arătat că, prin aceeaşi dispoziţie, s-a atribuit nelegal pârâţilor D.G. şi E. cota de ½ din terenul şi construcţia restituită în natură.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 282 din 05 februarie 2007 a respins ca nefondată contestaţia. S-a apreciat ca fiind corectă restituirea în natură a construcţiei şi a unei părţi din teren, în cote ideale, către moştenitorii legali (reclamantele) şi către cei testamentari (pârâţii persoane fizice). În ceea ce priveşte suprafaţa de 2160 mp, s-a apreciat că aceasta nu poate fi restituită în natură, fiind destinată unei activităţi de interes public, respectiv serviciului de pompieri şi voluntariat.
Apelul declarat de reclamante a fost respins de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 417 din 08 noiembrie 2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, iar prin Decizia civilă nr. 8296 din 18 decembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantelor, a casat Decizia civilă nr. 417/A din 08 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării litigiului, I.S.U.G.I.G. Galaţi a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei Primăria Municipiului Tecuci, cerere admisă în principiu prin încheierea de la termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2010.
Rejudecând cauza, prin Decizia civilă nr. 180/A din 18 iunie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul reclamantelor, a schimbat sentinţa civilă nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galaţi în sensul că a admis acţiunea, a anulat în parte dispoziţia nr. 3339 din 20 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tecuci, şi a dispus restituirea în natură reclamantelor în cotă de 1/1 a imobilului situat în Tecuci, compus din construcţii în suprafaţă de 290 mp şi teren în suprafaţă de 2640 mp.
A fost înlăturată menţiunea din dispoziţie privind dreptul pârâţilor D.G. şi E. la cota de ½ din imobil şi a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie în interesul pârâtei Primăria Tecuci.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Atât reclamantele pe tot parcursul procesului, cât şi Primăria Tecuci, prin dispoziţia nr. 3339 din 20 septembrie 2006 au apreciat ca imobilul a aparţinut M.C.A., conform unei declaraţii date la data de 06 martie 1949 de către C.S.
Însă, la dosarul cauzei nu s-a depus nici această declaraţie şi nici o altă probă nu s-a făcut în sensul reţinerii acestei concluzii. Dimpotrivă, din actele aflate la dosar, respectiv din certificatul nr. 800 din 03 iulie 1997 eliberat de Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale rezultă că, în fondul arhivistic al Sfatului Popular Regional Galaţi, s-a păstrat tabelul nominal cu propunerile de naţionalizare făcute conform HCM nr. 1390/1953 a unor imobile din oraşul Tecuci, completare la Decretul 92/1950, unde la numărul curent 87 figurează S.T., negustor.
Prin adresa 81778 din 2 aprilie 1959 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Regiunii Galaţi se solicita Consiliului de Miniştri scoaterea din listele de propuneri de naţionalizare a lui S.T. cu imobilul din strada „A. nr. 34".
Totodată, din referatul întocmit de Sfatul Popular Raionul Tecuci reiese că imobilul din str. A. nr. 34 proprietatea numitei S.T. a trecut în patrimoniul statului şi a fost preluat de I.L.L. conform Decretului nr. 111/1950.
La această concluzie a ajuns şi Curtea de Apel prin Decizia civilă nr. 647 din 19 iunie 1998 pronunţată în dosarul de recurs nr. 306/1998 având ca obiect acţiunea numiţilor D.G. şi D.E. împotriva Primăriei Municipiului Tecuci şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi pentru revendicarea acestui imobil.
Astfel, instanţa de recurs a reţinut în considerentele acestei decizii că imobilul situat în Tecuci 30 a fost trecut în proprietatea statului conform decretului nr. 111/1951, prin Decizia nr. 92 a Sfatului Popular Regional Galaţi.
Aşadar, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a reţinut că proprietar al imobilului în litigiu a fost S.T. şi nu M.C.A.
Cu toate acestea, instanţa de apel a apreciat că nu se poate menţine cota de ½ a pârâţilor D. asupra acestui imobil deoarece, prin două hotărâri definitive şi irevocabile nu li s-a recunoscut acest drept.
Una dintre aceste hotărâri este sentinţa civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia civilă nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galaţi şi irevocabilă prin Decizia civila nr. 647/R din 19 iunie 1998 a Curţii de Apel Galaţi, iar cea de a doua este sentinţa civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci de ieşire din indiviziune asupra averii defunctei S.T. formulată de reclamantele S.E. şi V. împotriva pârâtului D.G.
În considerentele acestei hotărâri instanţa a reţinut că, „pârâtul, în baza testamentului, a devenit proprietarul numai al bunurilor ce le avea defuncta în proprietate în momentul decesului".
Cum imobilul de faţă nu se afla în patrimoniul testatoarei la data decesului, şi faţă de constatările definitive şi irevocabile din aceste hotărâri, curtea de apel a constatat că pârâţii D. sunt străini de imobilul din litigiu şi că, în mod greşit, li s-a recunoscut dreptul de ½ asupra acestuia.
În ceea ce priveşte întinderea suprafeţei imobilului, reclamantele au solicitat 5000 mp, fără însă a face vreo dovadă a întinderii dreptului lor de proprietate. Primăria Tecuci a recunoscut prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe îndreptăţirea reclamantelor la restituirea a 4800 mp.
Prin raportul de expertiză s-a constatat că suprafaţa totală este de 4610 mp din care, prin dispoziţia Primarului Municipiului Tecuci, s-a dispus restituirea în natură către reclamante a unei suprafeţe de 2640 mp, în fapt 2744,34 mp.
Curtea de apel a constatat că poate fi restituită în natură şi suprafaţa de teren ocupată de I.S.U.G.I.G. Galaţi, deoarece terenul nu este afectat de servituţi legale, construcţii noi sau amenajări de utilitate publică conform art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001 modificată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii D.G. şi E., pârâta Primăria Tecuci şi intervenientul I.S.U.G.I.G. Galaţi.
Reclamanţii D.G. şi E. formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 647 din 19 iunie 1998 a Curţii de Apel Galaţi (având ca obiect o acţiune în revendicare) şi de sentinţa civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci (având ca obiect acţiunea de ieşire din indiviziune asupra averii defunctei S.T.), nefiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens.
În plus, cele două hotărârii au fost pronunţate în anii 1994 şi 1997, cu mult anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor legale care reglementează prezenta cauză, respectiv Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
În consecinţă, în soluţionarea apelului, instanţa de judecată trebuia să dea eficienţă în mod exclusiv dispoziţiilor legale sus-menţionate, care reglementează cu titlu special cauza dedusă judecăţii, prin derogare de la dreptul comun avut în vedere la pronunţarea celor două hotărâri judecătoreşti menţionate.
Pe de altă parte, soluţia adoptată în cauză este contradictorie, deoarece dacă instanţa de apel şi-a întemeiat Decizia pe dispoziţiile hotărârii 647 din l9 iunie 1998 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a constatat că imobilul aflat în litigiu nu se găsea în patrimoniul defunctei S.T. la data decesului, atunci bunul nu putea fi restituit în natură nici reclamantelor, întrucât tratamentul aplicat părţilor nu poate fi decât simetric.
Se arată că, prin dispoziţiile alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanţilor le-a fost recunoscută de drept calitatea procesuală, iar instanţa de apel era ţinută să-şi întemeieze Decizia în mod exclusiv pe această dispoziţie legală şi nicidecum pe hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Pârâta Primăria Municipiului Tecuci nu a motivat cererea de recurs formulată.
În aceste condiţii, Înalta Curte urmează a constata nul recursul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, termenul pentru depunerea motivelor de recurs, se va socoti de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În raport de prevederile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Deşi hotărârea recurată a fost comunicată pârâtei la data de 05 iulie 2010, aceasta nu a înţeles să motiveze calea de atac promovată, astfel încât în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. şi art. 103 C. proc. civ., în temeiul cărora instanţa va constata nul recursul declarat de pârâta Primăria Tecuci.
Interveninetul I.S.U.G.I.G. Galaţi a declarat, la rândul său, recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.
Faţă de poziţia procesuală a acestei părţi – de intervenient accesoriu în interesul pârâtei Primăria Tecuci – şi de soluţia pronunţată în privinţa recursului formulat de partea în folosul căreia a intervenit, în aplicarea art. 56 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul I.S.U.G.I.G. Galaţi.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate de pârâţii D.G. şi D.E. prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Este necontestat în cauză că imobilul în litigiu, situat în Tecuci, a aparţinut defunctei S.T.
Ceea ce reclamantele au contestat prin promovarea cererii de chemare în judecată a fost îndreptăţirea pârâţilor D.G. şi D.E. de a beneficia, în temeiul Legii 10/2001, de măsuri reparatorii corespunzătoare unei cote de ½ din acest imobil.
Instanţa de apel a considerat că pârâţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite le restituire în baza acestei legi de reparaţie, fundamentându-şi soluţia pe puterea de lucru judecat a două hotărâri judecătoreşti anterioare, respectiv, sentinţa civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia civilă nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galaţi şi irevocabilă prin Decizia civila nr. 647/R din 19 iunie 1998 a Curţii de Apel Galaţi şi este sentinţa civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci.
Curtea de apel a reţinut că, prin aceste două hotărâri judecătoreşti s-a stabilit cu putere de lucru judecată că pârâţii D.G. şi D.E., în baza testamentului întocmit în favoarea lor de defuncta S.T., proprietara imobilului în litigiu, au devenit proprietarii bunurilor pe care defuncta le avea în proprietate în momentul decesului.
Cum imobilul de faţă nu se afla în patrimoniul testatoarei la data decesului, pârâţii nu pot avea calitatea de succesori în privinţa acestui bun şi, pe cale de consecinţă, nu sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii reglementate prin Legea 10/2001.
Concluzia instanţei de apel se întemeiază pe o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 4 din Legea 10/2001.
În primul rând, Înalta Curte constată că, prin testamentul autentificat sub nr. 774 din 02 septembrie 1982, defuncta S.T. i-a instituit pe pârâţii D.G. şi D.E. succesori universali, testând în favoarea lor „întreaga avere mobilă şi imobilă" care se va afla în patrimoniul său la data decesului.
Prin cele două hotărâri judecătoreşti anterioare, instanţele au apreciat că, întrucât imobilele ce constituiau obiectul acelor litigii, nu se aflau în patrimoniul defunctei S.T. la data decesului său, reclamanţii D.G. şi D.E. nu pot promova o acţiune în revendicare a imobilului situat în Tecuci, (sentinţa civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia civilă nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galaţi şi irevocabilă prin Decizia civila nr. 647/R din 19 iunie 1998 a Curţii de Apel Galaţi), respectiv, nu se află în stare de indiviziune cu reclamantele asupra unei suprafeţe de 4,15 ha de teren pentru care, în temeiul Legii 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantelor şi a pârâţilor (sentinţa civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci).
În temeiul art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001, de prevederile acestui act normativ beneficiază „moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite".
În cele două hotărâri judecătoreşti anterioare, instanţele nu au contestat calitatea recurenţilor D.G. şi D.E. de moştenitori testamentari ai defunctei S.T., ci şi-au fundamentat soluţiile pe împrejurarea că imobilele asupra cărora purtau litigiul nu se aflau în patrimoniul defunctei la data decesului.
Din perspectiva Legii nr. 10/2001, aplicabilă prezentului litigiu, împrejurarea că imobilul ce a constituit obiectul notificării nu sa afla în masa succesorală a defunctei S.T. nu prezintă relevanţă, deoarece fiind vorba despre un imobil preluat de stat, calitatea de proprietar al defunctei a încetat la data decesului acesteia, astfel încât moştenitorii sunt cei în a căror persoană se redobândeşte dreptul de proprietate pe data adoptării deciziei de restituire.
Prin urmare, constatând că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare în cauză a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat şi, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica în tot Decizia recurată, în sensul că, potrivit art. 296 C. proc. civ., va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii D.G. şi D.E. împotriva deciziei nr. 180A din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică în tot Decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.M., a cărei calitate procesuală a fost transmisă moştenitorilor M.S. şi S.I., împotriva sentinţei civile nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria Tecuci.
Respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul I.S.U.G.I.G. Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1104/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1100/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
