ICCJ. Decizia nr. 1227/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1227/2011
Dosar nr. 41877/299/2009
Şedinţa publică din 14 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul judecătoriei Lugoj, sub nr. 944/252/2009, petenta Direcţia de Evidenţa a Persoanelor din Municipiului Lugoj a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata N.O., în calitate de reprezentantă legală a minorului N.I.M., ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună anularea actului de naştere transcris în registrele de stare civila ale municipiului Lugoj sub nr. 100 din 09 februarie 1998 privind pe N.I.M., născut la data de 02 martie 1996 în localitatea Nanterre - Franţa.
In motivarea cererii, s-a arătat că N.O. s-a adresat cu o cerere Primăriei municipiului Lugoj, înregistrată sub nr. 19275 din 04 septembrie 1997, solicitând transcrierea certificatului de naştere privind pe fiul său, N.I.M., născut la data de 02 martie 1996 în localitatea Nanterre - Franţa.
Cu adresa nr. C/187085 din 30 ianuarie 1998, Direcţia de evidenta a populaţiei din cadrul Ministerului de Interne a comunicat aprobarea transcrierii certificatului de naştere, în baza căreia s-a întocmit actul de naştere nr. 100 din 09 februarie 1998, atribuindu-se CNP.
La data de 20 iunie 2005, prin cererea nr. 10608, numita N.O. a solicitat din nou transcrierea certificatului de naştere privind pe fiul sau, aprobându-se şi aceasta transcriere, cu consecinţa întocmirii, la data de 02 decembrie 2005, a actului de naştere nr. 731 privind pe acelaşi minor, căruia i s-a atribuit un alt CNP, în baza acestui act eliberându-se certificatul de naştere seria NO.
Faţă de această împrejurare, a solicitat petenta anularea primului act de naştere, transcris cu nr. 100/1998, act în baza căruia nu s-a eliberat niciun certificat de naştere.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 119/1996, art. 101, art. 102 si art. 103 din Metodologia pentru aplicarea unitara a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996.
Prin sentinţa civilă nr. 1493 din 05 noiembrie 2009, Judecătoria Lugoj a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinându-se în considerentele sentinţei că sunt aplicabile dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 119/1996, cu modificările ulterioare, dat fiind că domiciliul intimatei - cetăţean roman, este în străinătate, astfel că instanţa competenta este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
La data de 30 noiembrie 2009, urmare a declinării, cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 41877/299/2009.
La termenul de judecată din 04 mai 2010 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti in soluţionarea cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 9141 din 04 mai 2010, Judecătoria sector 1 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe în soluţionarea prezentei cauze, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenta Direcţia de Evidenţă a Persoanelor a municipiului Lugoj, în favoarea Judecătoriei Lugoj şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării asupra conflictului negativ de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 119/1996, republicata, anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. La alin. (2) se arată că în cazul anulării, completării şi modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanţei judecătoreşti se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau judeţene de evidenţă a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi a concluziilor procurorului.
Alineatul (3) al aceluiaşi articol stipulează că „soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de competenţa Judecătoriei Sectorului 1 al municipiului Bucureşti."
A constatat instanţa că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile alin. (3) ale textului de lege mai sus enunţat, pentru a fi atrasă competenţa de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, acesta având în vedere situaţia în care cererea este formulata de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului, conform art. 22 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciară că, potrivit dispoziţiilor legale, competenţa soluţionării prezentei cauze revine instanţei mai întâi sesizate, anume, Judecătoriei Lugoj, pentru considerentele ce succed:
Cererea de chemare în judecată, cu care a fost învestită Judecătoria Lugoj a fost formulată nu de un cetăţean roman cu domiciliul în străinătate, ci de Direcţia de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Lugoj, structura de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor.
Or, potrivit dispoziţiilor alin. (2) teza finala ale art. 60 din Legea nr. 119/1996, republicată, în cazul anulării, completării şi modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanţei judecătoreşti se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau judeţene de evidenţă a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi a concluziilor procurorului.
Prin urmare, nu pot fi aplicate dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol mai sus menţionat care prevede că „soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de competenţa Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti."
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Lugoj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1249/2011. Civil. Anulare act. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1238/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
