ICCJ. Decizia nr. 1442/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1442/2011
Dosar nr. 2095/87/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 98 din 26 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, invocată din oficiu, pentru perioada sărbătorilor de Paşti 2005 şi, în consecinţă, s-a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanţii B.V., T.A., D.I., P.M. şi S.I.C. pentru perioada menţionată; s-a admis în parte acţiunea formulată de aceiaşi reclamanţi împotriva pârâtei SC P. SA şi a fost obligată aceasta la plata către fiecare reclamant în parte a drepturilor salariale reprezentând prime de Paşti şi Crăciun, pe perioada Crăciun 2005-2007 şi Paşti 2006-Paşti 2007, în cuantum de 6422 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC P. SA – membru O.M.V. Grup.
Prin încheierea de şedinţă din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României, constatând că nu sunt întrunite cerinţele art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 decembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a încheierii sus-menţionate, formulată de pârâta SC P. SA – membru O.M.V. Grup, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 10 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 4 decembrie 2009, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 06 decembrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA, membru O.M.V. Grup împotriva încheierii din 17 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1470/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1443/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
