ICCJ. Decizia nr. 1470/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1470/2011
Dosar nr. 5739/55/2009
Şedinţa din camera de consiliu din data de 18 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Constată că la data de 11 iunie 2009, reclamantul J.M. s-a adresat instanţei, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâţilor Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Arad, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a judeţului Arad şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să i se recunoască dreptul la despăgubiri în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1415/2004, modificat şi completat prin HG nr. 1580/2005, cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile animalelor; să se constate faptul că prima pârâtă i-a refuzat recunoaşterea dreptului la despăgubiri, prin sistarea/neîndeplinirea obligaţiei de plată a despăgubirilor ce i se cuvin; obligaţia acestei pârâte la întocmirea documentaţiei, avizarea acesteia şi transmiterea centralizatorului decont către Direcţia Buget Finanţe din cadrul Ministerului Agriculturii, precum şi obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor ce i se cuvin conform prevederilor legale menţionate, în cuantum de 4.800 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 11072 din 30 noiembrie 2009, Judecătoria Arad, secţia civilă, a admis excepţia lipsei de competenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că cererea reclamantei are ca obiect recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită la plata despăgubirilor şi întocmirea documentaţiei aferente, cu consecinţa plăţii despăgubirilor în temeiul HG nr. 1415/2004 , modificată şi completată prin HG nr. 580/2005 pentru animalele tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.
Or, recunoaşterea de către pârâţi a calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la despăgubiri presupune emiterea unei documentaţii administrative în baza HG nr. 1415/2004, ceea ce implică urmarea unei proceduri speciale cu profund caracter administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 148 din 10 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, pe baza considerentelor că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, atâta vreme cât reclamantul nu a atacat în instanţă un refuz explicit al autorităţii administrative şi nici nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, conform prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 lit. i) şi art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege.
Prin sentinţa civilă nr. 3422 din 12 aprilie 2010, Judecătoria Arad, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă, hotărârea rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 608/R din 7 iulie 2010 a Tribunalului Arad, secţia civilă, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul J.M.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat sub nr. 5739/55/2009 pe data de 25 august 2010, fiind fixat termen pentru soluţionarea acestuia pe data de 18 februarie 2011.
Analizând, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Arad şi Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, avându-se în vedere următoarele considerente:
În cauză, acţiunea formulată de reclamant nu are drept obiect plata unor despăgubiri cu caracter civil, solicitate în temeiul unui act normativ emis de Guvernul României.
Prin cererea de chemare în judecată, acesta a solicitat recunoaşterea calităţii sale de persoană îndreptăţită la plata despăgubirilor şi întocmirea documentaţiei aferente în baza unei prevederi speciale, respectiv HG nr. 1415/2004, modificată şi completată prin HG nr. 580/2005, acte normative care prevedeau acordarea unor despăgubiri pentru animalele tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum şi obligarea pârâţilor la întocmirea documentaţiei, avizarea acesteia şi transmiterea centralizatorului decontului către Direcţia buget finanţe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în vederea efectuării plăţilor despăgubirilor către reclamant.
Prin urmare, recunoaşterea de către pârâţi a calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la despăgubiri, presupune emiterea unei documentaţii administrative în baza actelor normative menţionate mai sus, întocmire şi emitere care presupune urmarea unei proceduri cu caracter administrativ, procedură ce vizează recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită la acordarea unor despăgubiri de către autorităţile statului pentru paguba produsă, pentru animalele tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.
În acelaşi timp, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe refuzul pârâtelor de a-i acorda despăgubirile solicitate în temeiul art. 3 alin. (1) din HG nr. 1415/2004, solicitând, totodată, şi recunoaşterea dreptului acestuia de către autorităţile sau instituţiile publice competente, pe baza unor acte ce emană de la aceste instituţii.
Totodată, obiectul acţiunii nu este constituit nu numai din refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri sau de efectuarea a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, ci şi de recunoaşterea, de către pârâţii în cauză, a dreptului la despăgubiri izvorât în urma emiterii unui act administrativ de către o instituţie sau autoritate publică.
Prin urmare, reclamantul nu se poate adresa direct instanţei civile pentru plata unor despăgubiri izvorâre din actele normative enumerate mai sus, ci trebuie să urmeze o procedură cu caracter administrativ prin care să i se recunoască calitatea de persoană îndreptăţită, să i se întocmească şi să i se avizeze documentaţia, astfel încât această procedură atrage competenţa instanţelor de contencios administrativ şi nu a celor de drept comun, respectiv a instanţelor civile.
Deşi conflictul negativ de competenţă s-a ivit între Judecătoria Arad şi Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, odată stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţelor de contencios administrativ, competenţa de soluţionare în primă instanţă aparţine Tribunalului Arad şi nu Curţii de Apel Timişoara, avându-se în vedere dispoziţiile art. 2 lit. d) şi art. 3 alin. (1) C. proc. civ., în cauză pârâţii neavând calitatea de autorităţi sau instituţii centrale, fiind vorba de direcţii judeţene, ca organisme descentralizate ale ministerelor.
În consecinţă, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, Secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1590/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1442/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
