ICCJ. Decizia nr. 1532/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1532/2011
Dosar nr. 3987/99/2010
Şedinţa publică din 21 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 30/45/2010, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâţii: Guvernul României, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, actualmente Ministerul Educaţiei, Cercetării, Turismului şi Sportului, Ministerul Muncii, familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor Publice, întrucât, datorită OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009, declarate neconstituţionale şi OUG nr. 31/2009 şi OUG nr. 41/2009, nu i s-a plătit salariul conform OG nr. 15/2008 şi conform Legii nr. 221/2008, în calculul salariului aplicându-se indicatorii vechi sau cei modificaţi prin dispoziţii neconstituţionale.
Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa civilă nr. 71/A din 15 martie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că scopul acţiunii formulată de acesta este plata efectivă a drepturilor salariale ce pretinde că i se cuvin în calitate de cadru didactic la U.T.G.A. Iaşi. Reclamantul este angajat într-un raport de muncă cu această unitate de învăţământ, iar competenţa de soluţionare revine Tribunalului Iaşi.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 3987/99/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 1493 din 30 iunie 2010, Tribunalul Iaşi a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamant în favoarea Curţii de Apel Iaşi şi s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, la termenul de judecată din 22 februarie 2010, reclamantul a depus precizări la acţiune în sensul că obiectul acesteia nu îl reprezintă plata unor drepturi salariale ci acordarea de despăgubiri datorită situaţiei, că prin actele atacate în excepţie, pârâtele au limitat în mod nelegal, neconstituţional drepturile salariale pe care reclamantul ar fi trebuit să le primească, indicând ca temei juridic Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2987/99/2010, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru considerentele ce succed.
Reclamantul atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin precizările la acţiune, urmăreşte revendicarea unor drepturi salariale ce i-au fost vătămate printr-un calcul incorect, datorită emiterii unor ordonanţe de urgenţă, care ulterior au fost declarate neconstituţionale.
Temeiul de drept al demersului judiciar este stabilit de instanţa de judecată investită cu soluţionarea cererii, în funcţie de natura cauzei.
Speţa supusă dezbaterii nu are ca temei de drept prevederile Legii nr. 554/2004, atâta timp cât întregul demers judiciar vizează plata unor drepturi salariale conform OG nr. 15/2008 şi Legii nr. 221/2008, texte de lege invocate de reclamant în cerere de chemare în judecată.
Conform art. 1 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă conflictele de muncă.
În consecinţă, conform art. 22 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1590/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
