ICCJ. Decizia nr. 1378/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1378/2011
Dosar nr. 3943/108/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia civilă, la data de 4 august 2009 reclamanta L.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primarul Oraşului Sebiş şi Statul Român prin Consiliul Local Sebiş anularea dispoziţiei nr. 273 din 03 iulie 2009 emisă de Primarul Oraşului Sebiş, restituirea în natură a imobilului compus din casă cu etaj, anexe şi teren în suprafaţă de 716 mp situat în Sebiş judeţul Arad înscris în C.F. nr. 1035 Sebiş nr. topo 1579/681-700/4/22, precum şi înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dispoziţia contestată i-a fost respinsă notificarea, pe motiv că imobilul nu face obiectul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece nu a fost preluat fără titlu valabil.
Reclamanta a susţinut şi că sentinţa nr. 1225/1973 pronunţată de Judecătoria Ineu în temeiul Legii nr. 18/1968, prin care i-a fost preluat imobilul, a fost un abuz al autorităţilor de la acea vreme.
A solicitat ca instanţa să facă aplicarea art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ale Constituţiei şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat să se constate şi că imobilul a cărei restituire o cere a fost preluat fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării.
Prin sentinţa nr. 503 din data de 03 decembrie 2009 Tribunalul Arad a respins acţiunea reclamantei şi excepţia invocată de pârât.
În motivare, referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului Local al oraşului Sebiş, tribunalul a reţinut că aceasta este nefondată, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat atât anularea dispoziţiei emise de primar, cât şi constatarea nevalabilităţii titlului de preluare, iar Consiliul Local este reprezentantul statului, cel care a preluat imobilul.
Pe fondul cauzei tribunalul a arătat că imobilele trecute în proprietatea statului în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive nu pot face obiectul cererii de restituire pe temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 84A din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că dispoziţia atacată este legală şi temeinică, iar imobilului în cauză nu i se aplică prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 1225/1973 pronunţată de Judecătoria Ineu s-a constatat că reclamanta a dobândit în mod ilicit în perioada 1966 - 1973 bunuri mobile şi imobile, care au fost confiscate. În consecinţă, acestea au intrat în proprietatea statului cu titlu valabil, respectiv în temeiul Legii nr. 18/1968.
Împotriva acestei decizii reclamanta L.L. a declarat recurs.
Printr-o primă critică reclamanta a arătat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără respectarea dispoziţiilor în vigoare la acel moment, deci fără titlu valabil.
Astfel, sentinţa nr. 1225/1973 pronunţată de Judecătoria Ineu a dispus trecerea clădirilor situate în oraşul Sebiş judeţul Arad în proprietatea statului, în temeiul Legii nr. 18/1968.
Dar acest act normativ prevede o procedura complexă în urma căreia imobilul devenea proprietatea statului, ce nu a fost urmată în cauză, aşa încât hotărârea judecătorească mai sus menţionată este nelegală.
Ca o consecinţă, imobilul a intrat în proprietatea statului fără titlu valabil, ceea ce atrage incidenţa Legii nr. 10/2001.
A doua critică se referă la împrejurarea că prin notificarea formulată, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din casă cu etaj, anexe şi teren în suprafaţă de 716 mp.
Prin dispoziţia contestată primarul a respins întreaga notificare, dar în motivare a făcut referire doar la sentinţa nr. 1225/1973 pronunţată de Judecătoria Ineu, prin care a fost preluată doar clădirea, nu şi terenul.
În această situaţie primarul ar fi trebuit să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 716 mp.
Prin cea de a treia critică reclamanta a precizat că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu au fost analizate. Astfel, din extrasul de carte funciară eliberat în anul 1988 rezultă că nu toate anexele gospodăreşti au fost preluate prin Legea nr. 18/1968.
Din acest punct de vedere dispoziţia contestată este nelegală, pentru că nu a analizat fiecare parte din imobil în funcţie de natura preluării.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art.314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
În speţa supusă analizei, instanţa de judecată nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt.
Prin dispoziţia contestată de către reclamantă a fost respinsă notificarea acesteia, care s-a referit atât la teren cât şi la clădire, cu motivarea că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, având în vedere sentinţa nr. 1225/1973 pronunţată de Judecătoria Ineu.
Prin această hotărâre judecătorească aflată la fila 5 din dosarul de fond au fost preluate de către statul român, în urma confiscării conform Legii 18/1968, casa cu etaj şi anexă situate în Sebiş, proprietatea soţilor L.L. şi L.M.
Ulterior, atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin motivele de apel formulate, reclamata a susţinut că dispoziţia atacată este nelegală pentru că entitatea investită nu s-ar fi pronunţat şi asupra terenului, care nu a făcut obiectul confiscării în temeiul Legii nr. 18/1968.
În cuprinsul deciziei nr. 568 din 11 iunie 1974 pronunţată de către Tribunalul Judeţean Argeş se face referire la terenul cumpărat de soţii L.L. şi L.M., contra sumei de 25.000 lei, fila 7 din dosarul de fond.
Constatarea faptelor este atributul exclusiv al instanţelor de fond, iar sub acest aspect, hotărârea judecătorească, trebuie motivată cu suficientă claritate, cu trimitere la probatoriul administrat.
Or, în speţă, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, în sensul că instanţa nu a lămurit situaţia juridică a imobilului solicitat de reclamantă prin notificare.
În acest sens, instanţa de trimitere va trebui să lămurească situaţia juridică a terenului în litigiu, apreciind că a statuat în mod corect asupra regimului juridic al casei cu etaj şi anexă, care fiind confiscate în baza Legii nr. 18/1968, au intrat cu titlul în proprietatea statului, nefiind preluată abuziv, în sensul Legii nr. 10/2001, republicată.
În rejudecare, instanţa de apel va suplimenta probatoriul, în principal, cu copia dosarului administrativ constituit în temeiul Legii nr. 10/2001, înscrisuri cu privire la teren, inclusiv copii ale cărţii funciare şi eventual o expertiză în specialitatea topografie pentru identificarea şi stabilirea situaţie actuale a terenului.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) şi art. 314 C. proc. civ. va fi admis recursul declarat împotriva deciziei nr. 84A din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, va fi casată Decizia şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta L.L. împotriva deciziei nr. 84A din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1428/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1372/2011. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
