ICCJ. Decizia nr. 1592/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1592/2011
Dosar nr. 14273/3/2008
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1849 din 9 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, a fost respinsă ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantul H.N. împotriva pârâtului A.N., a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune faţă de ceilalţi pârâţi, a fost disjunsă acţiunea principală formulată în contradictoriu cu pârâţii I.A.C. şi SC D.S.I. SRL, precum şi cererile reconvenţionale şi a fost unită cu fondul acţiunii disjunse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D.S.I. SRL.
Apelul declarat de reclamantul H.N. a fost admis, prin Decizia nr. 672 din 16 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost desfiinţată sentinţa tribunalului în parte şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea acţiunii principale pe fond, au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC D.S.I. SRL.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apărătorul pârâtului A.N. şi pârâta SC D.S.I. SRL.
Prin recursul încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., apărătorul pârâtului A.N. a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a soluţionat greşit excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi problema clauzei penale.
Pârâta SC D.S.I. SRL a susţinut, în esenţă, prin recursul declarat, că în mod greşit a apreciat instanţa de apel că tribunalul nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate şi a trimis cauza, spre rejudecare; că nelegal au fost respinse excepţiile invocate de această; că potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar conform art. 793 din acelaşi cod, convenţiile nu au efect decât între părţile contractante, astfel că efectul clauzei penale nu poate fi extind asupra sa; că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 998 C. civ., nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale; că invocă în apărare excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pasive, precum şi pe cea a lipsei de interes legitim; că a fost greşit soluţionată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi că nu a existat nici o notificare adresată acestei pârâte.
La termenul din 15 februarie 2011 a fost dispusă introducerea în cauză a succesoarei defunctului A.N., A.N.B., care şi-a însuşit recursul declarat de avocatul acestuia.
Recursurile vor fi admise pentru considerentele ce vor urma.
Una dintre condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru a fi parte în procesul civil, este aceea a capacităţii procesuale de folosinţă, respectiv aptitudinea generală a persoanelor de a dobândi drepturi şi a-şi asuma obligaţii pe plan procesual.
Capacitatea de folosinţă a persoanelor fizice începe la naşterea lor şi încetează odată cu moartea acestora, conform art. 7 din Decretul nr. 31/1954.
Instanţa de apel a soluţionat cauza la data de 16 decembrie 2009, în contradictoriu şi cu A.N., care era decedat, conform actului de deces nr. 297 din 1 noiembrie 2009, înregistrat la Primăria municipiului Moineşti.
Aşa fiind, se constată că apelurile au fost soluţionate în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, ceea ce atrage casarea deciziei atacate, conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, conform art. 313 C. proc. civ., urmează a fi admise recursurile, a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelurilor.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei atacate, urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării celelalte critici formulate prin motivele de recurs, în contradictoriu şi cu succesoarea defunctului A.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul însuşit de A.N.B., moştenitoarea defunctului A.N., precum şi pe cel declarat de pârâta SC D.S.I. SRL împotriva deciziei civile nr. 672 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează.
Trimite cauze aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1593/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1532/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
