ICCJ. Decizia nr. 1986/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1986/2011
Dosar nr.2335/88/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2515 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.I. împotriva pârâtei SC P. SA grup OMV; s-au respins excepţia prematurităţii şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune prevăzută de art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii, s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti reprezentând prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Crăciun aferentă anului 2004 şi Paşti 2005, pentru intervenţia prescripţiei dreptului la acţiune; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor băneşti reprezentând prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Crăciun aferentă anilor 2005 şi 2006 şi pentru Paşti aferentă anilor 2006-2007, calculate raportat la salariul de bază mediu pe S.N.P. P. SA, în sumă de 5.781 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC P. SA, membru OMV Grup.
Prin încheierea de şedinţă din 26 mai 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României, constatând că nu sunt întrunite cerinţele art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 decembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a încheierii sus-menţionate, formulată de pârâta SC P. SA – membru OMV Grup, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 10 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 4 decembrie 2009, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 06 decembrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2025/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1979/2011. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
