ICCJ. Decizia nr. 2025/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROM Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2025/2011
Dosar nr.1911/2/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1336 din 16 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea formulată de contestatoarea A.P.M. Cluj, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informaţii şi pe cale de consecinţă: a anulat Decizia nr. 9920 din 14 mai 2004 emisă de Serviciul Român de Informaţii şi a dispus restituirea în natură către contestator a cotei de 29,7% din imobilul reprezentând teren liber de construcţii, situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. 139325, în respectarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pe terenul în litigiu se află construcţia administrată de Ministerul de Interne, IPJ Cluj, iar reclamanta în calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii - în condiţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 va primi în natură cota de 29,7% din imobilul, reprezentând teren liber de construcţii situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 139325, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 341 din 15 mai 2007, a admis apelul declarat de Serviciul Român de Informaţii reprezentat prin UM 0198 - Oficiul Juridic, împotriva sentinţei civile nr. 1336 din 16 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a, în contradictoriu cu intimata contestatoarea A.P.M. Cluj şi pe cale de consecinţă: a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că intimata contestatoare nu a făcut dovada calităţii de persoană juridică îndreptăţită la măsuri reparatorii conform art. 3 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar restituirea în natură a imobilului în litigiu nu este posibilă deoarece este deţinut de unitatea militară 0198 - Secţia Judeţeană de Informaţii Cluj, fiind afectat de utilităţi publice.
Împotriva deciziei civile a declarat recurs A.P.M. Cluj, criticând-o ca fiind nelegală - invocând art. 304 pct. 6, 7, 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1008 din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru a judeca apelul.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut următoarele considerente:
Contestatoarea A.P.M. Cluj a solicitat restituirea imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, care a aparţinut U.I. Cluj, în condiţiile art. 21-22 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Recurenta contestatoare este continuatoarea în drepturi a U.I. Cluj, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 2283 din 5 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca - filele 76-77, dosar fond şi este persoană juridică îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile art. 3 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Cum instanţa de recurs nu poate hotărî asupra fondului pricinii, cauza se va trimite pentru soluţionarea apelului la instanţa de apel, pentru administrarea de probe, urmând ca instanţa de trimitere să ordone şi efectuarea unei expertize tehnice-judiciare care să aibă ca obiectiv: dispunerea în teritoriu a terenului, configuraţia proprie, semne exterioare, afectarea terenului în cauză de utilităţi publice etc.
Prin încheierea de şedinţă de la 14 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, dosarul a fot trimis la Curtea de Apel Cluj pentru efectuarea expertizelor topografice şi de construcţii prin comisie rogatorie.
Prin încheierea nr. 33 A din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru familie şi minori, ca urmare a depunerii la dosar a rapoartelor de expertiză tehnică s-a constatat efectuată comisia rogatorie iar cauza a fost trimisă pentru continuarea judecăţii.
La termenul din data de 11 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, faţă de lipsa nejustificată a părţilor a dispus suspendarea judecării apelului formulat de Serviciul Român de informaţii - UM 0198 împotriva sentinţei civile nr. 1336 din 16 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă.
Împotriva acestei încheieri de judecată, reclamanta A.P.M. Cluj a declarat în termen recurs prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă dar pe care nu la motivat.
Recursul este nul, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea unuia din cazurile reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia să se circumscrie unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Conform art. 303 C. proc. civ. recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar art. 306 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speţă, recurenta a formulat doar declaraţia de recurs fără a indica vreun motiv care să permită identificarea unei critici susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Pentru aceste considerentele şi constatând şi că în speţă nu sunt incidente motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta A.P.M. Cluj împotriva încheierii de şedinţă din 11 mai 2010 pronunţată în dosarul nr. 1911/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2019/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1986/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
