ICCJ. Decizia nr. 2179/2011. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2179/2011
Dosar nr.1098/116/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, la data de 20 mai 2008, debitoarea SC C.I. SRL a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu creditoarea SC B. SA, împotriva titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1000/2004 a Tribunalului Călăraşi solicitând anularea parţială a titlului executoriu prin care a fost obligată la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în suprafaţă de 1.950 m.p. aparţinând SC B. SA Călăraşi; anularea actului de executare constând în publicaţia de vânzare nr. 370 din 17 aprilie 2008, prin care a fost scos la vânzare imobilul situat pe terenul SC B. SA; anularea executării înseşi pornită împotriva debitoarei în baza titlului mai sus menţionat şi a actului de executare nr. 30 din 17 aprilie 2008 ce a fixat prim termen pentru licitaţie la 22 mai 2008, precum şi suspendarea executării silite în baza art. 403 alin. (1) C. proc. civ. până la soluţionarea contestaţiei la executare.
La termenul de judecată din 9 iunie 2008 a fost depusă la dosar o cerere de intervenţie în interesul contestatoarei formulată de intervenienta OGV., prin care s-a solicitat admiterea contestaţiei formulată de SC C.I. SRL.
La termenul din 23 iunie 2008 contestatoarea şi-a precizat acţiunea în sensul că este o contestaţie la titlul reprezentat de sentinţa civilă nr. 1000/2004 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 3420/2003, prin care se solicită lămurirea întinderii şi aplicării acestuia, iar ca urmare a acestei lămuriri să se dispună îndreptarea sau anularea parţială a formelor de executare emise.
Contestatoarea a susţinut că, debitul la care a fost obligată prin sentinţa civilă 1000/2004 a Tribunalului Călăraşi, ce constituie titlu executoriu, nu este corect, întrucât a fost calculat ca reprezentând echivalentul contravalorii lipsei de folosinţă pentru suprafaţa de 1.950 m.p., teren aparţinând SC B. SA Călăraşi, însă nu toată această suprafaţă se află în proprietatea creditoarei întrucât printr-o hotărâre judecătorească pronunţată ulterior obţinerii titlului executoriu s-a constatat că din această suprafaţă 130,48 m.p. aparţine administratorului contestatoarei fiind obligată creditoarea să-i respecte dreptul de proprietate, iar în aceste condiţii nu pot fi obligaţi să-i plătească toată suma menţionată în actele de executare (chiar dacă este stabilită prin hotărâre judecătorească) întrucât debitul nu este real.
În subsidiar, debitoarea contestatoare a solicitat anularea în totalitate a formelor de executare emise în dosarul de executare menţionat arătând că dreptul de proprietate al creditoarei este contestat, situaţie în care debitul respectiv nu mai poate fi pus în executare întrucât nu pot solicita contravaloarea unei lipse de folosinţă pentru un teren a cărui proprietate este incertă.
Prin sentinţa nr. 1187 din 6 august 2008, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a respins contestaţia debitoarei SC C.I. SRL Călăraşi privind lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1000/2004 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, precum şi contestaţia formulată împotriva formelor de executare emise în Dosarul de executare silită nr. 370/2007 al BEJ A.M.Ş. de către aceeaşi debitoare în contradictoriu cu creditoarea SC B. SA Călăraşi.
A fost respinsă cererea de intervenţie în interesul contestatoarei formulată de intervenienta OGV.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de debitoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea formulată, debitoarea SC C.I. SRL Călăraşi a formulat atât contestaţie cu privire la întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1000/2004 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, susţinând că prin acesta a fost obligată greşit la plata unei sume cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă pentru o suprafaţă de teren ce nu se află în totalitate în proprietatea creditoarei SC B. SA, al cărei drept de proprietate este contestat în totalitatea sa atât de ea, cât şi de fostul proprietar al terenului, dar şi contestaţie împotriva formelor de executare emise în Dosarul de executare nr. 370/2007 al BEJ A.M.Ş. solicitându-se anularea parţială sau îndreptarea acestora în conformitate cu cele ce se vor dispune prin prezenta sentinţă.
Prima instanţă a reţinut că, pe calea contestaţiei la executare, nu se pot invoca motive de fond, care să repună în discuţie o hotărâre definitivă şi irevocabilă, acest lucru putându-se face numai prin exercitarea unei căi de atac prevăzută de lege.
De asemenea, s-a reţinut că, în cadrul soluţionării contestaţiei la executare, nu se pot reţine decât fapte sau împrejurări intervenite după pronunţarea hotărârii care se execută şi nu pe acelea care au intervenit înainte.
S-a arătat că, în speţă, se contestă însăşi valabilitatea titlului executoriu şi nu se solicită a se lămuri înţelesul şi întinderea acestuia, iar pe calea contestaţiei la executare nu se poate pronunţa anularea însăşi a titlului.
S-a mai reţinut că, prin contestaţia la titlu formulată, contestatoarea nu face decât să repună în discuţie probleme ce ţin de fondul cauzei, care au fost avute în vedere de instanţa ce a pronunţat titlul executoriu ce se execută silit sau care au format obiectul analizei în căile de atac.
Prin Decizia nr. 326/A din 20 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea SC C.I. SRL împotriva sentinţei primei instanţe.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a constatat că, în cadrul contestaţiei la executare, imperativul respectării autorităţii lucrului judecat face imposibilă lămurirea dispozitivului prin combaterea situaţiei de fapt reţinute.
Astfel, pentru soluţionarea contestaţiei la titlu se au în vedere actele şi lucrările dosarului în care s-a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se cere, deoarece prin intermediul contestaţiei la titlu se urmăreşte explicitarea dispozitivului hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită.
S-a reţinut că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la titlu nu poate examina împrejurări care ţin de fondul cauzei şi care să repună în discuţie o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, întrucât o soluţie contrară ar impieta grav principiul autorităţii lucrului judecat.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut că aspectele invocate de contestatoare conduc practic la o nouă rejudecare a fondului ce a format obiectul sentinţei ce constituie titlul executoriu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea SC C.I. SRL, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că, atât hotărârea instanţei de apel cât şi implicit, hotărârea primei instanţe, sunt nelegale, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece cuprind motive contradictorii în sensul că, deşi se reţine că s-a solicitat lămurirea înţelesului şi întinderii titlului, respectiv sentinţa civilă nr. 1000/2007 a Tribunalului Călăraşi, instanţa de apel a apreciat că motivele invocate de contestatoare conduc la aprecierea valabilităţii titlului.
Prin prisma aceluiaşi temei legal, a fost criticată Decizia şi sub aspectul faptelor şi împrejurărilor care ar fi trebuit şi putut să intervină după pronunţarea hotărârii, astfel cum a reţinut instanţa de apel, fără însă a reda convingerea sa cu privire la aceste fapte şi împrejurări care din punctul de vedere al recurentei au intervenit ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 1000/2007 a Tribunalului Călăraşi.
Astfel, lămurirea situaţiei juridice cu privire la dreptul de proprietate asupra celor 130,48 m.p. de teren a intervenit după pronunţarea sentinţei civile ce constituie titlu executoriu, ceea ce a condus la obligarea contestatoarei recurente la plata lipsei de folosinţă pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea deţinută în realitate de intimata SC B. SA.
Prin urmare, având în vedere şi măsurătorile efectuate în cadrul acţiunii în revendicare formulată de intervenienta OGV., s-a susţinut că, în raport de actele şi faptele intervenite după pronunţarea sentinţei ce reprezintă titlu executoriu putea fi lămurit titlul, nu în sensul anulării valabilităţii lui, ci în cel al clarificării întinderii, lipsa de folosinţă fiind datorată numai pentru diferenţa din suprafaţa de teren, respectiv 1.819, 52 m.p. (1.950 m.p. fără 130,48 m.p.).
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, iniţial, s-a admis cererea de suspendare provizorie a executării formulată în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ., până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă însă, în final, cererea de suspendare formulată în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ. a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Recurenta a susţinut că cererea de suspendare formulată în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ. este o cerere de sine stătătoare, care trebuia soluţionată de completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului, întrucât suspendarea putea opera până la soluţionarea contestaţiei/apelului, însă nu a făcut acest lucru, iar la termenul la care cauza a rămas în pronunţare, a constatat că această cerere a rămas fără obiect.
Recurenta a apreciat că această soluţie este greşită, întrucât cererea nu a fost soluţionată la timp iar, pe de altă parte, cererea de suspendare a executării titlului trebuia să fie soluţionată prin raportare la data rămânerii definitive şi irevocabile a soluţiei pronunţată în contestaţia la titlu.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Critica de nelegalitate formulată de contestatoarea SC C.I. SRL în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primită.
Deşi se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii.
Astfel, faptul că, în cuprinsul hotărârii, s-a reţinut că a fost precizată contestaţia în sensul că s-a solicitat lămurirea întinderii titlului, însă, în urma analizării motivelor invocate, s-a constatat că acestea nu privesc lămurirea înţelesului şi întinderii titlului, ci repun în discuţie chestiuni de fond, prin care se urmăreşte reanalizarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, nu echivalează cu o motivare contradictorie a instanţei asupra propriilor argumente şi constatări.
Instanţa de apel este consecventă şi în ceea ce priveşte aspectul faptelor şi împrejurărilor care pot fi avute în vedere pentru lămurirea dispozitivului hotărârii.
Contestaţia la titlu, fără a conduce la modificarea fondului titlului, poate viza numai măsurile luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul hotărârii.
Or, în speţă, deşi se invocă temeiul unei contestaţii la titlu, în realitate se urmăreşte modificarea dispozitivului titlului executoriu, ceea ce presupune analizarea unor aspecte care vizează fondul cauzei.
Modificarea dispozitivului în sensul arătat de recurenta contestatoare, potrivit căreia suprafaţa de teren pentru care se datorează despăgubiri pentru lipsa de folosinţă este mai mică, presupune modificarea argumentelor expuse de instanţă în considerentele hotărârii ce constituie titlu executoriu, iar acest lucru echivalează cu o reanalizare a fondului cauzei, ceea ce nu se poate realiza pe calea contestaţiei la titlu.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a reţinut că lămurirea întinderii titlului se poate face numai în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situaţia reţinută definitiv şi irevocabil, cu putere de lucru judecat, iar în cadrul contestaţiei la titlu nu se pot repune în discuţie şi administra probe pentru a se combate situaţii de fapt care şi-au primit o soluţie în procesul de fond.
Nici susţinerile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greşita aplicare a art. 403 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi primite.
Astfel, suspendarea este o chestiune incidentă contestaţiei la titlu, care poate fi solicitată prin chiar cererea de contestaţie sau printr-o petiţie separată, oricând în cursul soluţionării contestaţiei şi chiar în faţa instanţei care judecă apelul declarat împotriva sentinţei prin care s-a respins contestaţia la executare.
În speţă, cererea de suspendare a executării întemeiată pe dispoziţiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ. a fost formulată odată cu contestaţia la executare, iar împotriva soluţiei de respingere a cererii de suspendare a executării silite nu s-au formulat critici în apel şi nici nu a fost formulată o nouă cerere de suspendare pe acest temei legal, în calea de atac a apelului, dat fiind că textele de lege care reglementează regimul general al încuviinţării suspendării executării, în privinţa căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, care prevăd posibilitatea suspendării până la soluţionarea căii de atac (a cărei promovare nu are ope legis efect suspensiv), fac trimitere la dispoziţiile art. 403 C. proc. civ.
Prin urmare, instanţa de apel nu avea obligaţia de a soluţiona cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ. formulată odată cu contestaţia, iar criticile privind soluţia primei instanţe de respingere a cererii de suspendare a executării nu pot face obiectul analizei în recurs, fiind formulate omisso medio.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC C.I. SRL împotriva deciziei nr. 326/A din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2217/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2177/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
