ICCJ. Decizia nr. 2169/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2169/2011
Dosar nr.3376/101/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mehedinţi şi a Prefecturii Mehedinţi şi a respins acţiunea faţă de aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta L.I., în contradictoriu cu Primăria Drobeta Turnu Severin.
S-a dispus anularea dispoziţiei nr. 1093 din 18 martie 2009 emisă de Primăria Drobeta Turnu Severin.
S-a constatat că reclamanta este persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru imobilul – teren de 211,73 m.p. situat în Drobeta Turnu Severin, în cuantum de 87.504 RON.
A fost obligată pârâta Primăria Drobeta Turnu Severin să plătească reclamantei suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 40/N/2002, reclamanta a solicitat ca, în calitate de moştenitoare a numitei P.C., să-i fie stabilite măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul de 250 m.p. situat în Severin, teren dobândit de autoarea sa prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 540/1915.
Prin dispoziţia nr. 1093 din 18 martie 2009, s-a respins notificarea, cu motivarea că petenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, deoarece terenul a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, şi că nu s-a respectat prevederea stabilită de art. 23 din HG nr. 250/2007.
S-a reţinut că reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a imobilului teren şi că aceasta este persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, făcând dovada că este moştenitoarea testamentară a numitei P.C.
În plus, Tribunalul a reţinut că, prin Decizia nr. 271 din 24 septembrie 1981, s-a trecut în proprietatea statului un teren de 250 m.p., moştenit de reclamantă.
Deşi în actul de preluare a fost menţionată doar suprafaţa de 250 m.p., având în vedere declaraţiile martorilor şi concluziile raportului de expertiză, tribunalul a reţinut că terenul cuprins între vecinii din actul de preluare are o suprafaţă de 431,44 m.p., iar din această suprafaţă reclamanta deţine, astfel cum a recunoscut şi ea, o suprafaţă de 219, 71 m.p., iar restul terenului de 211,73 m.p. se află în posesia familiei G.
Prima instanţă a constatat că, în mod greşit s-a reţinut prin dispoziţia de respingere a notificării că, fiind preluat în baza Legii 58/1974, imobilul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Astfel, s-a arătat că, prin HG nr. 250/2007 s-a menţionat că nu cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001 doar situaţiile privind construcţiile înstrăinate, terenul aferent trecând în proprietatea statului, caz în care dobânditorilor construcţiilor li s-a recunoscut dreptul/vocaţia de a obţine titluri de proprietate pentru terenul aferent construcţiei cumpărate, restul situaţiilor în care terenurile au fost preluate în baza Legii nr. 58/1974 intrând sub incidenţa Legii nr. 10/2001, deoarece se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din acest act normativ.
În ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate şi a întinderii acestuia, s-a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 şi 24 din Legea nr. 10/2001, se prezumă a fi cea din actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, în absenţa unor probe contrare.
De asemenea, s-a reţinut că, reclamanta a făcut dovada că terenul preluat avea 431,44 m.p., iar, conform concluziilor raportului de expertiză, suprafaţa de 211,73 m.p. se află în posesia familiei G.
În ceea ce priveşte pe pârâţii Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Prefectura Mehedinţi, prima instanţă a reţinut că aceştia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 140 din 4 mai 2010, a respins apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că terenurile preluate în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, arătând că dispoziţiile art. 1, 2 şi 6 din lege acoperă toate modalităţile de preluare şi se referă la toate cazurile, fie că ar corespunde unei preluări cu titlu valabil, fie că ar corespunde unei preluări fără titlu valabil.
Instanţa de apel a mai reţinut că, în cauză, reclamanta a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare testamentară iar, potrivit art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, pot solicita măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării sau, după caz, moştenitorii acestora, legali sau testamentari, astfel că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, care, invocând dispoziţiile de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a arătat că, instanţa de apel a interpretat greşit înscrisurile prin care reclamanta a înţeles să-şi dovedească dreptul pretins.
Astfel, recurenta a susţinut că, potrivit probelor administrate în cauză, în mod greşit instanţa de apel a menţinut sentinţa primei instanţe, apreciind că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 211,73 m.p., în condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru acest teren.
În acest sens, recurenta a arătat că, înscrisurile prin care reclamanta a înţeles să-şi probeze dreptul pretins stabilesc întinderea masei succesorale, chiar dacă prin proba testimonială coroborată cu actul de proprietate al defunctei s-a stabilit o altă întindere a bunului, aceste probe dovedind numai că, până la o anumită dată, suprafaţa imobilului a fost alta decât cea aflată în patrimoniul autoarei reclamantei la data decesului.
Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
În speţă, nu s-au formulat critici privind soluţia respingerii apelului pronunţată prin Decizia recurată, care să facă posibilă încadrarea în acest text.
Dezvoltarea criticilor formulate de recurentă vizează doar situaţia de fapt şi modul în care instanţa a făcut aprecierea probelor cu privire la dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Or, modul în care instanţa de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 140 din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2167/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2163/2011. Civil. Uzucapiune. Recurs → |
|---|
