ICCJ. Decizia nr. 2220/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2220/2011
Dosar nr. 508/46/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 52/A din 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Primăria mun. Piteşti şi mun. Piteşti împotriva sentinţei civile nr. 86 din 31 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Reclamantul nu a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, acestuia fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Din coroborarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum şi din dispoziţiile Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 rezultă că domeniul de reglementare al acestui act normativ acoperă şi acele terenuri situate în intravilanul localităţilor care, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu au fost integral restituite persoanelor îndreptăţite, cu condiţia, pentru restituirea în natură, ca acestea să fie disponibile, în sensul de a nu fi ocupate de construcţii ale terţilor sau să constituie obiect al punerii în posesie în favoarea altor persoane.
În lipsa posibilităţii de restituire în natură, cu atât mai mult se impune acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, întemeiat pe caracterul de complinire al Legii nr. 10/2001 în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu din domeniul imobiliar, în al cărui domeniu de reglementare trebuie inclus şi terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâţii Primăria mun. Piteşti şi mun. Piteşti au declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel a ignorat în totalitate prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţii la data preluării abuzive precum şi cele al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Din probele administrate în cauză, respectiv din conţinutul adresei de la dosar fond rezultă că la data preluării în patrimoniul GAC terenul avea categoria de folosinţă agricolă.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
La data depunerii notificării nr. 1043 din 14 februarie 2002, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevedea că nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Aşadar, dacă notificarea ar fi fost soluţionată până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, care a modificat art. 8 alin. (1) enunţat, în sensul că nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, pârâţii nu ar fi putut deduce judecăţii critici privitoare la faptul că terenul în litigiu ar fi fost situat în extravilan la data preluării, cu consecinţa inaplicabilităţii prevederilor Legii nr. 10/2001.
În raport de conţinutul legii sub imperiul căreia a formulat notificarea reclamantul avea o speranţă legitimă că poate beneficia de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001, astfel încât critica vizând nesocotirea primei teze a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu este întemeiată.
Instanţele de fond au interpretat corect şi cea de-a doua teză a textului întrucât terenul ce formează obiectul litigiului nu este unul agricol în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 18/1991 conform cu care, terenurile cu destinaţie agricolă sunt terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, faneţele, serele, solariile, răsadniţele şi altele asemenea -, cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşunile împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă.
Expertiza efectuată în fond după casare a evidenţiat că terenul, care este situat în intravilanul mun. Piteşti este ocupat, parţial, de blocuri, alei pietonale, spaţii verzi, spaţii deservire blocuri, reţele edilitare aferente blocurilor. Prin urmare, nu are o destinaţie agricolă.
Având în vedere cele mai sus reţinute, Înalta Curte a apreciat că ambele instanţe de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ. recursul a fost respins, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primăria mun. Piteşti şi mun. Piteşti împotriva deciziei nr. 52/A din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2231/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2217/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
