ICCJ. Decizia nr. 2231/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2231/2011
Dosar nr.16402/95/2008
Şedinţa publică din 11 martie 2011
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 34 din 9 februarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanţii P.C.I. şi S.N. împotriva sentinţei nr. 216 de la 30 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, în contradictoriu cu pârâţii SC C.E. Craiova SA şi Sucursala Minieră Prigoria.
A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâtele la plata sumelor stabilite prin sentinţă indexate cu indicele de inflaţie începând cu data de 01 iunie 2008 şi cu dobânda legală începând cu data introducerii acţiunii – 18 decembrie 2008 şi până la data plăţii efective; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a respins apelul pârâtului SC C.E. Craiova SA şi a fost obligat acest pârât la plata sumei de 1.600 RON către fiecare reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele motive:
Prin acţiunea adresată Tribunalului Gorj la 18 decembrie 2008, reclamanţii P.C.I. şi S.N. au chemat în judecată pe pârâţii SC C.E. Craiova SA şi Sucursala Minieră Prigoria, pentru a fi obligaţi aceştia la plata drepturilor de autor pentru folosirea invenţiei „Cupă pentru excavator cu cupe", pe perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007, indexate cu coeficientul de inflaţie de la data de 1 ianuarie 2008 până la data plăţii, plata dobânzilor legale şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt coautorii invenţiei „Cupă pentru excavator cu cupe", iar la 19 mai 1999 între C.N.L.O., în calitate de cesionar, şi reclamanţi a fost încheiat contractul prin care cedenţii au transmis dreptul la eliberarea brevetului şi folosirea exclusivă a acestei invenţii către C.N.L.O., contractul fiind încheiat pe o perioadă de valabilitate a brevetului de 20 ani, compania obligându-se să încheie cu fiecare subunitate care aplică invenţia, contracte tip anexa 5 la Regulamentul C.N.L.O.
Potrivit contractului, redevenţele trebuiau achitate trimestrial, cesionarul obligându-se să ţină o evidenţă specială privind numărul de aplicaţii, valoarea profitului post calculat şi să le prezinte cedenţilor cu ocazia fiecărei plăţi a redevenţelor.
Pârâtele au folosit invenţia, însă nu au achitat de bună-voie drepturile de autor, motiv pentru care s-a promovat acţiunea de faţă, urmând ca la stabilirea cuantumului acestora să se aibă în vedere înţelegerea coautorilor, în sensul ca din suma cuvenită (20% din eficienţa economică) să revină reclamanţilor 15%, iar restul de 70% coautorului I.G.
Prin sentinţa nr. 216 din 30 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 16402/95/2008.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta SC C.E. Craiova SA.
S-a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.C.I. şi S.N., în contradictoriu cu pârâţii SC C.E. Craiova SA şi Sucursala Minieră Prigoria.
Au fost obligate în solidar pârâtele SC C.E. Craiova SA şi Sucursala Minieră Prigoria la plata către reclamanţi a drepturilor de autor aferente perioadei 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007 în sumă de 8.550,45 RON pentru fiecare, şi la câte 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta SC C.E. Craiova SA are calitate procesuală pasivă, întrucât prin HG nr. 103/2004 această persoană juridică a preluat toate drepturile şi obligaţiile aferente Carierei Seciuri, iar împrejurarea că nu a încheiat contracte cu autorii invenţiei nu o exonerează de plata drepturilor de autor în condiţiile în care expertiza efectuată în cauză a stabilit că la data preluării Carierei Seciuri (S.M. Prigoria) aceasta folosea invenţia şi a obţinut eficienţă economică şi beneficii. De altfel, calitatea procesuală pasivă a pârâtei a fost constatată prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în speţe similare.
Din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că în perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2007, S.M. Prigoria, ca subunitate a C.N.L.O., în prezent subunitate a C.E. Craiova, a folosit invenţia şi a realizat o eficienţă economică de 262.190,72 RON. Având în vedere înţelegerea încheiată la 23 octombrie 2001 între autorii invenţiei, acestora le revine suma de 85.550,45 RON, reprezentând drepturi de autor pe perioada solicitată, reactualizate cu indicele de inflaţie.
Prima instanţă nu a acordat decât suma reprezentând redevenţe cuvenite reclamanţilor, conform convenţiei încheiate între ei, reactualizată cu indicele de inflaţie, pentru perioada 1 ianuarie 2008-1 iunie 2009, şi a respins solicitarea de acordare a dobânzilor legale.
Soluţia adoptată se întemeiază pe o greşită interpretare a dispoziţiilor legale din materia executării obligaţiilor contractuale.
Potrivit art. 1082 C. civ., debitorul este obligat la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligaţiei sau pentru executarea sa cu întârziere.
Coeficientul de inflaţie reprezintă prejudiciul pe care îl suferă creditorul urmare a devalorizării monedei naţionale, şi care urmează a fi acoperit prin aplicarea acestuia. Principiul care stă la baza instituţiei actualizării creanţelor este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea sau împlinirea defectuoasă a obligaţiilor de plată a unei sume de bani, şi decurge prevederile art. 1084 C. civ.
În cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani, se prezumă că lipsa de folosinţă a acesteia produce creditorului un prejudiciu, constând în dobânda legală datorată pe perioada întârzierii la executare, potrivit 1088 C. civ. În consecinţă, creditorul este îndreptăţit să pretindă plata dobânzii legale, fără a fi obligat să facă dovada pagubei şi a legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit şi fapta culpabilă a debitorului.
Este admisibil cumulul daunelor interese compensatorii cu cele moratorii, conform art. 1069 alin. (2) C. civ., întrucât, în cazul obligaţiilor băneşti, dobânda are în vedere numai întârzierea la plată, nu şi neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei principale. Despăgubirile compensatorii, constând în reactualizarea debitului cu indicele de inflaţie sunt menite să compenseze prejudiciul suferit prin erodarea monedei naţionale.
În mod corect prima instanţă a stabilit că SC C.E. Craiova SA are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii, întrucât potrivit art. 15 alin. (1) din HG nr. 103/2004, această persoană juridică a preluat întregul patrimoniu al Carierei Seciuri (S.M. Prigoria), subrogându-se astfel în toate drepturile şi obligaţiile acesteia.
Cariera Seciuri era, la data preluării sale de către pârâtă, o subunitate a C.N.L.O., parte contractantă în contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999, ceea ce înseamnă că în virtutea principiilor relativităţii efectelor contractelor, înscrise în art. 973 C. civ., şi al forţei obligatorii a contractelor, reglementat de art. 969 C. civ., actul juridic mai sus menţionat îi era opozabil.
Ulterior preluării Carierei Seciuri de către C.E. Craiova, nu se impunea perfectarea unui nou contract între reclamanţi şi această unitate, care a dobândit calitatea de continuator patrimonial al C.N.L.O., şi este ţinută de toate obligaţiile asumate de antecesoarea sa.
Expertul desemnat de instanţă a concluzionat că la data preluării, S.M. Prigoria folosea invenţia şi obţinea beneficii economice ca urmare a înlocuirii cupelor clasice cu cupele SIP, prin utilizarea dinţilor cupă cu coadă de autoimpanare în locul celor clasice şi prin eliminarea şuruburilor M24x120 cu piuliţa M24.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC C.E. Craiova SA, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 1.600 RON către fiecare reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi contravaloare cheltuieli de transport.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.E. Craiova SA, criticând-o pentru următoarele motive:
În cererea de chemare în judecată, reclamantul precizează faptul că între autorii invenţiei, în calitate de cedenţi, şi C.N.L.O., în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune nr. 3333 din 19 mai 1999 prin care cedenţii transmiteau dreptul la eliberarea brevetului de invenţie şi folosirea exclusivă a respectivelor invenţii de către C.N.L.O.
1. În mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale invocată, întrucât între SC C.E. Craiova SA şi autorii invenţiei nu s-a încheiat niciun contract, astfel încât, cu aplicarea art. 969 C. civ., nu are nicio obligaţie faţă de aceştia.
Recurenta a luat fiinţă prin HG 103/2004, ca urmare a măsurilor de restructurare a activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bază de lignit, prin fuziunea Sucursalei Electrocentrale Craiova II cu Sucursala Electrocentrale Işalniţa şi cu o parte din patrimoniul C.N.L.O., respectiv Cariera Ruget-Seciurile.
În urma divizării s-a încheiat protocolul de predare-primire a activului şi pasivului aferente carierei Ruget-Seciuri şi Actul Adiţional nr. 1 la acest protocol, în aceste documente nefiind predat şi contractul de cesiune pe care autorii invenţiei l-au încheiat cu C.N.L.O.
Nu are niciun document legal din care ar putea rezulta obligaţia plăţii contravalorii drepturilor de autor faţă de reclamant. Pentru a opera prevederile 969 C. civ. este necesar să existe o convenţie încheiată între părţi, ori după înfiinţarea recurentei, autorii invenţiei nu au încheiat cu SC C.E. Craiova SA niciun document legal din care să rezulte cesionarea dreptului de utilizare a invenţiei.
În situaţia în care ar fi obligaţi la plata despăgubirilor solicitate de către reclamanţi s-ar încălca principiul relativităţii efectelor contractului, principiu instituit de către art. 973 C. civ. conform căruia convenţiile n-au efect decât între părţile contractante. Efectele obligatorii ale contractelor privesc numai părţile contractante, nimeni nu poate fi obligat prin voinţa altei persoane, iar drepturile născute din contract aparţin şi profită părţilor contractante care au calitatea de titulare ale lor.
2. Recurenta nu foloseşte cupele brevetate de către reclamant, făcându-se referire la probele relevante sub acest aspect.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, ce se circumscriu în parte dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ceea ce face să nu se reţină nulitatea recursului invocată de către intimaţi, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
1. În cauză s-a făcut o corectă soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâta-recurentă.
Pe de o parte, recurenta susţine că nu a fost parte în contractul încheiat de autorii invenţiei şi C.N.L. Oltenia, iar pe de altă parte, că în protocolul de preluare activ şi pasiv încheiat în temeiul HG nr. 103/2004 nu a fost trecut acest contract de cesiune.
Prin această ultimă apărare recurenta recunoaşte practic argumentele instanţei de apel referitoare la preluarea patrimoniului Carierei Seciuri (S.M. Prigoria), care aparţinea de C.N.L. Oltenia, semnatară a contractului de cesiune cu inventatorii, în temeiul HG nr. 103/2004 – argumente pe care nu le contestă în recurs, ci numai se prevalează de conţinutul protocolului de preluare activ şi pasiv.
În condiţiile în care instanţa de apel a reţinut ca situaţie de fapt ce nu mai poate fi reapreciată că la Cariera Seciuri (S.M. Prigoria), preluată de către recurentă, s-a folosit invenţia şi s-au obţinut beneficii economice, nu are relevanţă nemenţionarea în protocolul încheiat în temeiul HG nr. 103/2004 a contractului de cesiune. Acest lucru nu o absolvă pe recurentă de plata remuneraţiei cuvenite inventatorilor, atâta timp cât unitatea preluată folosea invenţia, iar în temeiul art. 15 din HG nr. 103/2004, s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile acesteia.
În acest fel, dispoziţiile art. 969 şi 973 C. civ. îşi produc pe deplin efectele, recurenta subrogându-se în locul C.N.L. Oltenia, prin unitatea preluată, nemaifiind necesară semnarea unui nou contract.
2. În condiţiile în care instanţa de apel a reţinut ca situaţie de fapt ce nu mai poate fi reapreciată în recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ., că unitatea preluată a folosit invenţia şi a obţinut beneficii economice în perioada de referinţă, cea de-a doua critică vizează temeinicia deciziei – aspect ce nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul SC C.E. Craiova SA pentru Sucursala Minieră Prigoria împotriva deciziei nr. 34 din 09 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2223/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2220/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
