ICCJ. Decizia nr. 2422/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2422/2011
Dosar nr. 135.1/97/2005
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 15 martie 2005, reclamanţii C.T.C.I., C.D.G. şi C.T.I. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Deva, Consiliul Local al Municipiului Deva şi Prefectura Judeţului Hunedoara, solicitând anularea parţială a dispoziţiei nr. AA din 26 ianuarie 2005 – emisă de Primarul Municipiului Deva, astfel cum a fost completată prin dispoziţia nr. BB din 06 decembrie 2005 şi restituirea în natură a terenului liber situat în Deva, iar pentru construcţiile demolate şi terenul imposibil de restituit, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent corespunzător valorii lor reale.
Prin sentinţa civilă nr. 191 din 21 martie 2007, Tribunalul Hunedoara, a admis contestaţia reclamanţilor, a anulat parţial dispoziţiile deciziilor nr. AA/2005 şi nr. BB/2005, emise de pârâtul Primarul Municipiului Deva şi în consecinţă, s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren înscris în CF nr. XX şi nr. ZZ Deva, în suprafaţă de 633,60 m.p., teren identificat în raportul de expertiză C.Ş.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile atacate şi a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la despăgubiri în valoare de 399.116 RON.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primarul Municipiului Deva.
Prin apelul formulat reclamanţii au solicitat completarea probaţiunilor în sensul că expertul tehnic şi cel topograf, la stabilirea valorii reale de circulaţie să aplice coeficienţii de multiplicare din Buletinul documentar „Expertiza tehnică nr. DD/2007" şi să schimbe în parte sentinţa, în sensul majorării despăgubirilor.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a criticat sentinţa ca nelegală, întrucât nu are calitate procesual pasivă, în timp ce Primarul Municipiului Deva a susţinut prin motivele de apel nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, întrucât suprafaţa de teren ce putea fi restituită în natură reclamanţilor este de 485,9 m.p., iar pentru restul suprafeţei reclamanţii urmează a fi despăgubiţi conform Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
A mai susţinut că, au fost încălcate dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., referitor la cheltuielile de judecată acordate reclamanţilor, deoarece trebuiau diminuate, întrucât acţiunea a fost admisă în parte.
Prin Decizia civilă nr. 723/A din 18 octombrie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în sensul că a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanţi în contradictoriu cu acest pârât înlăturând obligaţia la despăgubiri stabilită în sarcina acestuia.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâtul Primarul Municipiului Deva.
Împotriva acestor din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii şi pârâtul Primarul Municipiului Deva.
Prin Decizia civilă nr. 4395 din 01 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,secţia civilă şi de proprietate intelectuală, au fost admise recursurile declarate de reclamanţi şi de pârâtul Primarul Municipiului Deva, a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut că, din schiţa anexă a raportului de expertiză topografică C.Ş., suprafeţele de teren ce compun totalul suprafeţei restituite, nu au fost individualizate nici faptic, prin delimitare şi notare corespunzătoare pe schiţă, dar nici scriptic prin identificare corespunzătoare în evidenţele de CF şi dezmembrarea loturilor atribuite cu acordarea de nr. top. noi în scopul efectuării înscrierilor necesare în evidenţele de CF.
În cauză, au fost identificate şi individualizate, inclusiv în evidenţele de CF, doar apartamentele ce compun construcţia nu şi terenul atribuit reclamanţilor, compus din grădină intravilan şi curtea casei şi care a rămas inclus în totalul suprafeţei de 745,2 m.p., delimitată cu culoare roşie.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 63A din 16 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, au fost admise apelurile declarate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primarul Municipiului Deva împotriva sentinţei civile nr. 191/2007 a Tribunalului Hunedoara pe care a schimbat-o în parte şi în consecinţă: a respins contestaţia formulată de contestatorii C.T.C.I., C.D.G. şi C.T.I. împotriva intimatului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, înlăturând obligaţia la despăgubiri stabilită în sarcina acestuia.
A menţinut dispoziţia de restituire în natură a suprafeţei de 633,60 m.p., care se identifică din punct de vedere al CF astfel: suprafaţa de 162,8 mp, aferentă apartamentului nr. 1 cu nr. top. RRR, nr. top. TTT, nr. top. SSS, înscris în CF ZZ Deva; curtea comună în suprafaţă de 148,4 m.p., nr. top. RRR, nr. top. TTT, nr. top. VVV înscrisă în CF YY Deva, grădină intravilan în suprafaţă de 322,4 m.p. cu nr. top. GGG,nr. top. TTT, nr. top. VVV înscrisă în CF YY Deva.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A respins apelul declarat de contestatorii C.T.C.I., C.D.G. şi C.T.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut în esenţă, următoarele:
Referitor la apelul pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a constatat că, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu are calitate procesual pasivă în cauză, nefiind unitate deţinătoare a imobilului în litigiu şi ca atare nu poate fi obligat la despăgubiri, cum greşit susţin contestatorii.
Practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului nu sunt incidente în speţă şi nu-i îndreptăţesc pe contestatori să obţină măsuri reparatorii de la o altă persoană juridică decât unitatea deţinătoare.
A mai reţinut ca întemeiată şi critica formulată de apelantul-pârât Primarul Municipiului Deva, în sensul că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, dispoziţia primarului fiind emisă după intrarea în vigoare a acestei legi, astfel încât soluţia primei instanţe de obligare la plata sumei de 399.116 RON, este nelegală.
A înlăturat ca nefondată critica apelantului-pârât Primarul Municipiului Deva cu privire la restituirea în natură a suprafeţei de 148,4 m.p., despre care a susţinut că se află în indiviziune forţată, întrucât nici extrasul de CF şi nici raportul de expertiză nu evidenţiază vreun drept de proprietate în indiviziune forţată al numitei T.N. asupra lotului nr. 3 curte, în suprafaţă de 148,4 m.p. de natură a constitui un impediment la restituirea suprafeţei de teren în litigiu.
În ceea ce priveşte critica referitoare la reducerea onorariului de apărător, Curtea de Apel a constatat că soluţia primei instanţe de obligare la plata sumei de 9.130 RON, este conformă dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs contestatorii C.T.C.I., C.D.G. şi C.T.I. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenţii-contestatori au susţinut că, Decizia pronunţată în apel încalcă dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în ceea ce priveşte obligaţia la despăgubiri, întrucât greşit s-a apreciat că, dispoziţia nr. BB/2005 este supusă Legii nr. 247/2005.
Au apreciat ca nelegală Decizia şi prin aceea că, în mod greşit nu a fost inclusă în suprafaţa ce trebuia restituită şi terenul pe care este amplasat apartamentul nr. 2 înscris în CF nr. RRR, nr. UUU în suprafaţă de 111,6 m.p., înstrăinat numitei T.N. în condiţiile Legii nr. 112/1995.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Decizia nr. LII din 4 iunie 2007 pronunţată în interesul legii,SECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au statuat că prevederile cu privire la art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor sau dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legi, contestate în temeiul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin art. 16 din Titlul VII al Legii nr. .247/2005, legiuitorul a înţeles să facă distincţie între notificările ce erau deja soluţionate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul deciziilor sau dispoziţiilor a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubiri – ipoteză ce se referă la alin. (1) – şi notificările care nu erau soluţionate într-o asemenea modalitate la care se referă alin. (2) să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
În speţă, nu este vorba despre o notificare soluţionată la data intrării în vigoare a legii noi, sau de o decizie emisă anterior acestei date şi contestată în termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. BB din 6 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Deva s-a dispus restituirea imobilului teren în suprafaţă de 401,95 m.p. situat în Deva, şi s-au stabilit măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale pentru apartamentul nr. 2 compus din două camere, bucătărie, baie, cămară, hol şi pivniţă, plus terenul aferent de 128 m.p. a cărui restituire în natură nu este posibilă.
Având în vedere data emiterii, 06 decembrie 2005 rezultă că măsurile reparatorii cuvenite contestatorilor pentru imobilul teren nu pot fi decât cele prevăzute de legea specială.
Nefondată este şi critica referitoare la împrejurarea că suprafaţa de 111,6 m.p. aferentă apartamentului nr. 2 nu a fost inclusă în suprafaţa totală de restituit în natură.
Potrivit art. 33 din HG nr. 20/1996 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost modificate şi completate prin HG nr. 11/1997, în cazurile de înstrăinare a apartamentelor către chiriaşi, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995.
Prin „teren aferent" se înţelege terenul pe care este amplasată construcţia cât şi terenul din împrejurul construcţiei necesar bunei utilizări a acesteia.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de către contestatori va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.T.C.I., C.D.G. şi C.T.I. împotriva deciziei civile nr. 63/A din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2425/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2391/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
