ICCJ. Decizia nr. 2429/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2429/2011
Dosar nr. 30604/3/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1366 din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul P.A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General – Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi în consecinţă a obligat pârâtul să emită dispoziţie motivată prin care să propună reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 250 m.p., situat în Bucureşti, strada M., constând în despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, în cuantum de 9.081 RON, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat, care nu se poate restitui în natură, în condiţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut în esenţă următoarele:
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. XX/2001, reclamantul P.A. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul – teren situat în Bucureşti, strada M., în suprafaţă de 284,5 m.p.
A mai reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 1333/1946 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia a III-a civilă, procesul-verbal de expertiză nr. ZZ/1946 şi a jurnalului nr. YY/1947 rezultă că imobilul – teren în suprafaţă de 937,05 m.p., deţinut de defunctul V.P.a fost partajat, autorului reclamantului revenindu-i lotul în suprafaţă de 284,85 m.p.
Conform adresei nr. AA/203 emisă de SC F. SA, imobilul în litigiu a fost expropriat în baza decretului din 22 noiembrie 1985, fostului proprietar fiindu-i acordate despăgubiri în valoare de 9.081 RON.
În urma decesului numitului P.P. a rămas ca unic moştenitor reclamantul, în calitate de fiu, conform certificatului de moştenitor din 7 decembrie 1994 emis de notariatul de Stat sector 2.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P.A. criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât măsurile reparatorii trebuiau acordate în echivalent bănesc în cuantumul ce va fi stabilit, prin raportul de expertiză potrivit standardelor de evaluare şi în raport cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu referire expresă la cauza Faimblat împotriva României.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 323A din 19 mai 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantului P.A., reţinând în considerente că, instanţa de fond, nu are competenţa să stabilească cuantumul despăgubirilor fiind incidente dispoziţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul P.A. a declarat recurs invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a reiterat aceleaşi critici ca şi în apel, respectiv, competenţa instanţelor de judecată de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc; practica Curţii Europene a Drepturilor Omului cu referire expresă la cauzele Faimblat împotriva României, R.I. împotriva României şi Matache contra României; nefuncţionabilitatea Fondului Proprietatea.
Faţă de cele expuse, recurentul–reclamant a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea completării probatoriului în sensul administrării şi probei cu expertiză tehnică evaluatorie.
Analizând hotărârea atacată, în limita criticii formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza de faţă va fi respins pentru considerentele ce succed:
Urmare a modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, modalitatea de acordare şi stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care va emite la finalul procedurii o decizie ce va cuprinde şi cuantumul despăgubirilor.
Decizia emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este supusă cenzurii instanţei de judecată, secţia contencios administrativ.
Este adevărat că, în mai multe cauze împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, Fondul Proprietatea este nefuncţionabil, dar procedura în faţa fondului este una execuţională, care are loc după ce Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emite o decizie.
În respectarea dispoziţiilor art. 6 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Statul Român are obligaţia să emită un mecanism apt să asigure în mod eficient şi la timp executarea hotărârilor judecătoreşti prin care se stabilesc drepturi civile pentru persoanele fizice îndreptăţite la aceste despăgubiri.
În speţă, instanţele au făcut o corectă aplicare a Legii nr. 247/2005, întrucât prima instanţă a obligat pârâtul să emită decizie prin care să constate că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 250 m.p., în condiţiile legii speciale.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei civile nr. 323 A din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2432/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2431/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
