ICCJ. Decizia nr. 2427/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2427/2011
Dosar nr. 1585/118/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 16 februarie 2009, sub nr. 1585/228/2009, reclamanta A.M. a chemat în judecată pe pârâta Oraşul Eforie şi Primarul Oraşului Eforie – solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 274 m.p., fostul lot din parcelarea T.
În motivarea cererii se arată că pârâta a fost notificată în sensul restituirii imobilelor dar nici până în prezent reclamanta nu a primit un răspuns, deşi are calitate de persoană îndreptăţită fiind nepoată de soră şi moştenitoare legală a defunctei S.V., la rândul ei soţie supravieţuitoare şi moştenitoare legală şi testamentară a defunctului S.F.
Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 1134 din 06 noiembrie 2009 a admis cererea reclamantei A.M. şi s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 274 m.p. situată în Eforie Nord, fostul lot din parcelarea T.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului care a aparţinut defunctului I.S. S-a mai reţinut că imobilul a fost preluat de stat prin Decretul nr. 111/1951 şi se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, iar preluarea abuzivă a imobilului îndreptăţeşte reclamanta să primească măsuri reparatorii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii invocând nelegalitatea şi netemeinicia criticând calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, precum şi calitatea de legatar cu titlu particular al defunctei S.V. şi în această calitate reclamanta a moştenit numai locul de veci în Cimitirul G., restul moştenirii fiind culeasă de strănepoţi.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia nr. 69/e din 31 martie 2010 a respins apelul ca nefondat.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, certificatul de moştenitor a fost rectificat prin încheierea de rectificare din 17 septembrie 2009 şi prin această încheierea s-a stabilit că reclamanta este succesoarea legală a defunctei S.V. în calitate de nepoată de soră şi legatar cu titlu particular pentru un loc de veci conform testamentului, iar A.M.R. şi A.R.C. sunt succesori ai aceleiaşi defuncte în calitate de strănepoţi şi de legatari cu titlu particular însă la venirea în baza testamentară celelalte bunuri cuprinse în masa succesorală respectiv, ca moştenitoare legală a mătuşii sale S.V., a dobândit prin transmisiune succesorală nu numai bunurile înscrise în certificatul de moştenitor, dar şi vocaţie la restituire pe care mătuşa sa o dobândise odată cu acceptarea succesiunii fostului proprietar, vocaţie pe care reclamanta a valorificat-o odată cu depunerea notificării prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- S-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanta nu are calitatea de moştenitor, fiind legatară cu titlu particular, are vocaţie succesorală doar la unul sau mai multe bunuri succesorale individualizate, respectiv decât pentru locul de veci situat în Cimitirul G. şi că restul moştenirii este cules de strănepoţii defunctei.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se constată nefondat recursul pentru cele ce succed.
Criticile pârâtei vizează calitatea de moştenitor a reclamantei de pe urma defunctei S.V.
Contrar criticilor, pe larg expuse de pârâţi, reclamanta are calitatea de moştenitor de pe urma defunctei S.V. după cum urmează.
Conform art. 650 C. civ. „succesiunea se desfăşoară sau prin lege, sau după voinţa omului, prin testament".
Prin urmare, în funcţie de izvorul vocaţiei succesorale a celor care dobândesc patrimoniul persoanei decedate, moştenirea poate fi legală sau testamentară.
Moştenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii – la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege.
Ea intervine în cazul şi în măsura în care defunctul nu a dispus prin testament de patrimoniul său pentru caz de moarte sau manifestarea sa de voinţă nu poate produce efecte, în total sau în parte.
În legătură cu cele două feluri ale moştenirii prevăzute de art. 650 C. civ., trebuie precizat că ele nu se exclud reciproc, ci, dimpotrivă moştenirea legală poate coexista cu moştenirea testamentară.
Deci formula legală din art. 650 C. civ. nu trebuie să fie interpretată în sensul că moştenirea testamentară ar exclude pe cea legală.
Dacă testatorul a făcut mai multe legate cu titlu universal, dar ele nu epuizează întregul patrimoniu succesoral, devoluţiunea moştenirii va fi testamentară în limitele legatului sau legatelor şi legală pentru acesta.
Coexistenţa moştenirii testamentare cu aceea legală fiind unanim admisă, pentru aceleaşi motive, există şi posibilitatea coexistenţei calităţii de moştenitor legal cu aceea de legatar, cum este şi în speţa supusă analizei.
Reclamanta are calitatea atât de moştenitor legal cât şi de moştenitor testamentar, întrucât prin testament defuncta a instituit-o legatar cu titlu particular, rezervându-i în acest sens locul de veci situat în Cimitirul G., dar în acelaşi timp are şi calitatea de moştenitor legal al defunctei stabilită prin certificatul de moştenitor – rectificat, aflat la dosar.
Cum, pentru terenul în litigiu defunctul nu a dispus prin testament, iar ceilalţi moştenitori legali nu au uzat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 – republicată pentru terenul în litigiu, corect reclamantei i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, în virtutea calităţii de moştenitoare legală care coexistă cu calitatea de moştenitoare testamentară.
Aşadar, dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, au fost corect interpretate în sensul că reclamanta este persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii având şi calitatea de moştenitoare legală a autoarei sale, în acord fiind şi cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege potrivit cu care de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
În consecinţă în speţa supusă analizei nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. motiv pentru care Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul Oraşului Eforie şi Oraşul Eforie prin Primar împotriva deciziei civile nr. 69 C din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2431/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2425/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
