ICCJ. Decizia nr. 2433/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2433/2011
Dosar nr. 10584/3/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 10584/37/2008, reclamantul M.I. a solicitat obligarea pârâtei SC D.B.M.P. SRL, la plata sumei de 48.362 RON, reprezentând drepturi băneşti aferente perioadei 01 august 2005–30 iunie 2007 constând în bonificaţii pentru performanţe manageriale, precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 220 RON reprezentând garanţia reţinută nelegal de societate.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII–a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 5922 din 02 octombrie 2009, a admis cererea, a obligat pârâta la plata sumei de 48.259 RON reprezentând bonificaţia managerială; a mai obligat pârâtul să restituie reclamantei 2.200 RON reprezentând garanţie reţinută.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, reclamantul a fost angajatul pârâtei pe funcţia de şef Staţie Betoane începând cu data de 16 august 2005 în baza contractului individual de muncă, iar raporturile dintre părţi au încetat la data de 13 iulie 2007, conform deciziei civile nr. 504 din 13 iulie 2007. S-a mai reţinut că la data de 15 august 2005 părţile au semnat o convenţie numită „contract de management" prin care s-au negociat condiţiile de performanţă managerială pentru activitatea managerială a reclamantului şi bonificaţiile datorate de societate pentru îndeplinirea, depăşirea ţintelor de performanţă cuvenite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC D.B.M.P. SRL, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2268 din 19 mai 2010 a respins recursul ca tardiv formulat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată recurentei la data de 17 noiembrie 2009 iar recurenta a formulat recurs la 02 decembrie 2009, fiind astfel depăşit termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
În şedinţa publică din 17 martie 2011, reclamantul M.I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepţia invocată.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În cauză se constată că pârâtul a uzat de calea de atac a recursului şi faţă de principiul unicităţii care funcţionează în materia căilor de atac, precum şi a dublului grad de jurisdicţie, se va reţine că al doilea recurs declarat de pârât este inadmisibilă şi urmează a fi respins ca atare.
Aşadar, Înalta Curte în raport de cele mai sus reţinute, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de reclamant şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC D.B.M.P. SRL împotriva deciziei civile nr. 2268 R din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2434/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2432/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
