ICCJ. Decizia nr. 2434/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2434/2011
Dosar nr. 2219/99/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2219/99/2009 reclamantul L.I.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru ca, în contradictoriu cu acesta, să-i fie admisă cererea de acordare a daunelor în valoare de 26.865.625 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, cât şi daune morale în valoare de 361.126 RON.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, în urma unei executări silite efectuate în condiţii de nelegalitate cu privire la apartamentul din Iaşi, situat în Bulevardul I., s-a procedat la ridicarea de către pârât a bunurilor sale, cât şi a unor acte de studii, fotografii de familie, obiecte de îmbrăcăminte, cărţi de literatură de specialitate, obiecte de uz casnic, vase, lucrări ştiinţifice, sare, alimente, etc.
Aceste lucruri (enumerate în cererea de chemare în judecată) au fost depozitate în saci de plastic — fără acordul reclamantului în subsolul fostei cantine uzinale „I." şi au fost păstrate în condiţii improprii, care au condus la alterarea lor.
Totodată, reclamantul a solicitat şi daune morale, deoarece a fost nevoit să locuiască şi să doarmă în garaj, fiind desconsiderat de vecini şi prieteni şi neputându-şi achita obligaţiile morale şi financiare faţă de colaboratori şi autorităţile locale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998 C. civ. şi art. 504-507 C. proc. pen.
Prin sentinţa civilă nr. 2083 din 21 decembrie 2009, Tribunalul Iaşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi; a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul L.I.I. în contradictoriu cu pârâtul Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi, a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România, a executorului judecătoresc Z.C., a executorului judecătoresc A.C. şi a SC B.&CO E.M.B. SRL P. prin reprezentanţi legali; s-a luat act de renunţarea reclamantului L.I.I. la cererea de chemare în garanţie a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România prin reprezentanţi legali; a fost obligat reclamantul L.I.I. să plătească B.E.J. Z.C. şi B.E.J. A.C. câtre 1.000 RON de fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că atât timp cât nu există nici un act prin care să se fi reţinut nelegalitatea actelor îndeplinire de către executorii judecătoreşti care în anul 1999 erau angajaţi la Judecătoria Iaşi, acţiunea promovată de reclamantul L.I.I. contra Statului Român este îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a reţinut de asemenea, în susţinerea caracterului nelegal al acţiunii şi cererii de chemare în judecată, că nu există faptă ilicită care să fie pusă în sarcina executorilor judecătoreşti şi nu există raport de cauzalitate între activitatea executorilor judecătoreşti şi pretinsul prejudiciu.
Prin Decizia nr. 73 din 07 mai 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de L.I.I. împotriva sentinţei civile nr. 2083 din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Iaşi - sentinţă pe care o păstrează, a admis apelul declarat de B.E.J. A.Z.C. şi Z.C. şi de B.E.J. A.C. împotriva aceleiaşi sentinţe, sentinţă pe care a schimbat-o în parte, a obligat reclamantul să plătească B.E.J. Z.C. şi C.Z. şi B.E.J. A.C. câte 2.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins cererea intimaţilor B.E.J. A.Z.C. şi Z.C. şi B.E.J. A.C. de plată a cheltuielilor de judecată din apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu îşi poate legitima calitatea procesuală pasivă atunci când se invocă faptul că alte persoane fizice sau juridice se fac vinovate de producerea unui prejudiciu, urmând a se antrena în mod direct răspunderea civilă delictuală a persoanelor respective şi că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu poate avea calitatea procesuală pasivă în litigiile de contencios civil atunci când nu participă nemijlocit la un raport juridic sau când este prevăzut expres de lege cum este cazul în speţa dedusă judecăţii.
În ceea ce priveşte apelul declarat de birourile executorilor judecătoreşti chemate în garanţie, instanţa de apel a apreciat că pârâtul nu a căzut în pretenţii în acţiunea principală, astfel că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de chemaţii în garanţie.
Împotriva deciziei civile nr. 73 din 07 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi au declarat recurs reclamantul L.I.I. şi intervenienta SC B.&CO E.M.B. SRL.
Prin motivele de recurs formulate, reclamantul L.I.I. a susţinut, în esenţă, următoarele:
Instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, hotărârea pronunţată întemeindu-se pe o greşeală gravă de fapt, ce decurge dintr-o apreciere eronată a probelor.
Instanţa de apel nu a verificat dacă actele de licitaţie au fost corect întocmite şi în mod nelegal nu a constatat că ordonanţa de adjudecare a fost desfiinţată prin sentinţa civilă nr. 6967/1998.
Prin motivele de recurs formulate SC B.&CO E.M.B. SRL a formulat următoarele critici:
Decizia instanţei de apel este incompletă în sensul că nu se dispune nimic cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de SC B.&CO E.M.B. SRL, deşi acesta era îndreptăţit la acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial.
Cu privire la celelalte dispoziţii ale deciziei recurate, acestea sunt temeinice şi legale.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantul L.I.I., declaraţia de recurs formulată de acesta a fost înregistrată la data de 20 mai 2010, iar motivele de recurs au fost depuse la termenul din 17 martie 2011.
Faţă de această împrejurare având în vedere data comunicării deciziei recurate, respectiv, 14 iunie 2010, precum şi dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2), se va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul L.I.I.
În ceea ce priveşte recursul declarat de SC B.&CO E.M.B. SRL acesta se va respinge pentru considerentele ce succed.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 299 cu cele ale art. 377 C. proc. civ., rezultă că hotărârile date în primă instanţă şi care nu au fost atacate cu apel nu pot fi atacate cu recurs.
Astfel spus, recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel, omisso medio, în speţă, SC B.&CO E.M.B. SRL nu a declarat apel împotriva deciziei civile nr. 73 din 07 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Faţă de considerentele expuse, se va constata nul recursul declarat de reclamantul L.I.I. şi se va respinge recursul declarat de intervenienta SC B.&CO E.M.B. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul L.I.I. împotriva deciziei civile nr. 73 din 07 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge recursul declarat de intervenienta SC B.&CO E.M.B. SRL împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2435/2011. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2433/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
