ICCJ. Decizia nr. 2615/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2615/2011
Dosar nr. 2800/46/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 04 septembrie 2001, reclamanta N.A.-V. a chemat în judecată Primăria Municipiului Piteşti, B.J. Argeş şi T.A.D. Piteşti, solicitând pronunţarea unei hotărâri, prin care să se dispună restituirea în natură a terenului şi construcţiei pe care statul a preluat-o în mod abuziv de la autorul său N.F. în anul 1947.
Prin sentinţa civilă nr. 79 pronunţată la 20 mai 2002 a fost respinsă acţiunea pentru argumentul că la data preluării imobilului acesta nu se mai afla în patrimoniul autorului.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 14 din 30 ianuarie 2003, a păstrat soluţia primei instanţe cu motivarea că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil şi face parte din domeniul public al judeţului Argeş.
Decizia a fost criticată de către reclamantă pe calea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 10125 pronunţată la 06 decembrie 2005, a admis recursul şi a casat hotărârea cu trimitere spre rejudecare.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa supremă a reţinut că autorul reclamantei a dobândit prin succesiune legală un imobil situat în Piteşti, Calea Ş.V., compus din 2.990 m.p. şi construcţii.
După preluarea de către stat din anul 1947, construcţia a fost demolată. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut că preluarea imobilului a avut un caracter abuziv, iar reclamantul este persoană îndreptăţită la restituire în condiţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care în vederea identificării bunurilor se impune efectuarea unui raport de expertiză tehnică.
După casarea cu trimitere, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 247 din 24 noiembrie 2008, a admis calea de atac şi a schimbat sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi obligării intimatei la restituirea în echivalent în condiţiile legii speciale o suprafaţă de teren, situată pe raza Municipiului Piteşti, strada V., având preţul mediu de 400 euro pentru un metru pătrat, precum şi al construcţiei demolate pentru motivele ce urmează.
Prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 noiembrie 1910, N.F. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren şi construcţiilor situate pe acesta, pe raza Municipiului Piteşti, Calea Ş.V.
Imobilul, la data deschiderii succesiunii dobânditorului, a fost transmis prin moştenire legală descendentului N.F., acesta din urmă stăpânindu-l până în 1947, când bunurile au fost preluate de către Stat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezlegat în drept, regimul juridic al imobilului ca fiind reglementat de Legea nr. 10/2001, în sensul că preluarea s-a făcut în mod abuziv de către stat, iar reclamanta este persoană îndreptăţită să solicite restituirea, contrar dispoziţiei de respingere a cererii formulate în baza actului normativ enunţat.
În raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a fost identificată suprafaţa de teren de 2.990 m.p. ce a suferit de-a lungul timpului măsuri de sistematizare, în prezent fiind ocupată de T.A.D. Piteşti, B.J. Argeş, afectată de trotuare, alei de acces şi alte amenajări de utilitate publică.
Raportul de expertiză tehnică a confirmat apărările intimaţilor conform cărora terenul este afectat de construcţii ce fac parte din domeniul public, precum B.J. Argeş şi amenajări de interes public, respectiv teatru de vară, trotuare şi spaţiul verde aferent clădirii.
Construcţiile şi amenajările identificate fiind în folosul comunităţii, sunt exceptate de la regula restituirii în natură a terenului, motiv pentru care singura modalitate de restituire este aceea în echivalent în condiţiile legii speciale, la fel şi pentru construcţia demolată, la stabilirea valorii avându-se în vedere preţul mediu stabilit prin raportul de expertiză.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta şi Primăria Municipiului Piteşti.
Reclamanta critică Decizia în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în sensul că aceasta este sumar motivată, în contradicţie cu situaţia de fapt şi că au fost încălcate dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., deoarece prin expertiză nu s-a răspuns obiectivelor stabilite prin Decizia nr. 10125/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Primăria Municipiului Piteşti invocă nelegalitatea deciziei, întrucât pricina nu mai are obiect urmare a emiterii dispoziţiei, pe de o parte, iar pe de altă parte instanţa nu a respectat dispoziţiile instanţei de casare în sensul de a verifica incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine caracterul fondat al recursurilor pentru argumentele ce succed.
Prin Decizia de casare s-a dispus să se stabilească dacă există identitate între terenul situat în Piteşti, Calea Ş.V. preluat de stat şi cel situat în prezent în Piteşti, strada V., dacă pe acest teren se află B.J. Argeş, şi în caz afirmativ, să se determine valoarea bunurilor preluate abuziv.
În respectarea acestei dispoziţii, s-au stabilit obiectivele expertizei, printre care şi gradul de ocupare a terenului cu edificate, precum şi valoarea acestora.
Din conţinutul raportului tehnic judiciar nu rezultă dacă teatrul, scena, corpul tehnic ori zidurile înconjurătoare sunt construcţii noi ori sunt amenajări ale fostei proprietăţi. Precizările sunt necesare încât acestea, chiar dacă sunt destinate comunităţii şi fac parte din domeniul public, pot fi restituite în natură cu respectarea dispoziţiilor legii de reparaţie.
Osebit de acesta preţul stabilit de instanţă ca reprezentând valoarea construcţiilor demolate nu are suport probatoriu, fiind ales de instanţă fără a avea în vedere vreun criteriu legal ori temei de drept.
Faţă de împrejurarea că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită nici în cel de-al doilea ciclu procesual, cu încălcarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ. va admite recursurile şi va casa Decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere şi motivele invocate de Primăria Municipiului Piteşti, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta N.A.-V. (continuată procesual de succesoarea S.R.A.) şi de pârâta Primăria Municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 247/A din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2581/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2534/2011. Civil ŞI DE PROPRIETATE... → |
|---|
