ICCJ. Decizia nr. 2577/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2577/2011
Dosar nr.3339/103/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia civilă, sub nr. 3339/103 din 13 august 2009 şi precizată şi restrânsă ulterior, reclamantul G.C. a contestat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Neamţ şi Judeţul Neamţ, dispoziţia nr. 185 din 13 iulie 2009 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, solicitând obligarea pârâtului la restituirea în natură a diferenţei de 311 mp teren (102 mp liber de construcţii şi 209 mp situaţi sub casa memorială V.M.).
În motivare, contestatorul a arătat că unchiul său, I.V.G., a cumpărat în anul 1920, prin actul de veşnică vânzare transcris la Grefa Tribunalului Neamţ sub nr. 3101 din 20 august 1920, o suprafaţă de teren de 910 mp împreună cu o casă de locuit situată pe acest teren, compusă din două corpuri: unul construit din lemn, acoperit cu draniţă şi compus din patru camere (parte de imobil ce va deveni casa memorială V.M.) şi unul construit din cărămidă, acoperit cu tablă şi compus din două camere, un hol şi o bucătărie de vară din lemn (imobil ce a fost demolat după expropriere).
Prin testamentul autentificat sub nr. 90 din 25 iunie 1973, reclamantul a fost instituit de unchiul său, decedat la data de 30 ianuarie 1976, legatar universal al întregii sale averi. În această calitate, în anul 1979, a vândut Complexului Muzeal Judeţean Neamţ partea de casă compusă din patru camere, acoperită cu draniţă şi construită din lemn în care a locuit V.M. Acest act de vânzare-cumpărare a avut ca obiect doar o porţiune din casă (cea din lemn), fără a cuprinde vreo suprafaţă de teren.
În baza Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 54 din 14 august 2001, a solicitat Primăriei oraşului Târgu Neamţ retrocedarea în natură a imobilului menţionat sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cazul în care imobilele nu puteau fi restituite integral în natură. În notificare a specificat în mod orientativ faptul că terenul are o suprafaţă totală de 660 mp, dar în urma măsurătorilor efectuate de către expert A.C. s-a stabilit că suprafaţa de teren ce a făcut obiectul actului de veşnică vânzare din 1920 este de 910 mp.
Prin dispoziţia nr. 680 din 25 mai 2005 Primarul oraşului Târgu-Neamţ a dispus retrocedarea în natură a unei suprafeţe de 256 mp teren, iar contestaţia formulată a fost respinsă de instanţă, reţinându-se în esenţă că restul terenului reprezintă proprietatea publică a Judeţului Neamţ. În considerarea acestei soluţii, Primarul oraşului Târgu Neamţ, prin adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009, în temeiul dispoziţiilor art. 27 pct. 2 din HG nr. 250/2007, a înaintat spre competentă soluţionare Consiliului Judeţean Neamţ notificarea formulată.
Prin dispoziţia contestată, Consiliul Judeţean Neamţ a respins notificarea atât sub aspectul restituirii în natură, cât şi al acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru o suprafaţă de 250 mp teren, fără însă a motiva dispoziţia, aşa cum impune textul art. 25 din Legea nr. 10/2001.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin precizările scrise şi orale din 2 noiembrie 2009, contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, şi a unităţii administrativ - teritoriale în al cărei patrimoniu este evidenţiat terenul solicitat, respectiv Judeţul Neamţ.
Prin sentinţa civilă nr. 1100C din 30 noiembrie 2009, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul G.C., a anulat dispoziţia nr. 185 din 13 iulie2009 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ în temeiul Legii nr. 10/2001 şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să acorde reclamantului prin dispoziţie motivată măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 198 mp teren situat în intravilanul oraşului Târgu Neamţ, jud. Neamţ, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, cu acordul reclamantului, sau despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a respins cererea de restituire în natură a terenului menţionat ca neîntemeiată şi a obligat pârâtul Consiliul Judeţean Neamţ să plătească reclamantului suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, prin notificarea nr. 54 din 4 august 2001 adresată Primăriei oraşului Târgu-Neamţ, reclamantul a solicitat restituirea suprafeţei de 660 mp teren situat în oraşul Târgu-Neamţ.
Prin dispoziţia Primarului oraşului Târgu-Neamţ nr. 680 din 25 mai 2005 (fila 21 dosar) s-a dispus restituirea în natură către notificator a unei suprafeţe de 256 mp, iar pentru diferenţa de teren şi construcţiile demolate, expropriate prin Decretul nr. 27/1981, urma să fie lansată de către primărie o ofertă de acordare de măsuri reparatorii în echivalent conform referatului de prezentare a dosarului nr. 20/2001.
Contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei menţionate a fost respinsă prin Decizia nr. 224/2006 a Curţii de Apel Bacău, devenită irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ca urmare a măsurătorilor efectuate în cursul judecăţii contestaţiei, s-a stabilit că suprafaţa de teren ce a făcut obiectul actului de veşnică vânzare autentificat sub nr. 975 din 3 august 1920 (şi transcris sub nr. 3101 din 17 august 1920) este de 910 mp, nu de 660 mp, cât se precizase în notificare, diferenţa de 250 mp făcând parte din domeniul public al judeţului Neamţ, fiind aferent casei memoriale V.M.
La cererea contestatorului, prin adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009 (fila 38 dosar), în temeiul art. 27 pct. 2 din HG nr. 250/2007, primarul oraşului Târgu-Neamţ a înaintat, spre competentă soluţionare, Consiliului Judeţean Neamţ notificarea formulată.
Prin dispoziţia nr. 185 din 13 iulie 2009, preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ a respins notificarea, având în vedere că suprafaţa de teren aferentă casei memoriale V.M. se afla în proprietatea statului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2418 din 4 iulie 1979.
În primul rând, Tribunalul a reţinut faptul că indicarea iniţială în notificare a suprafeţei de 660 mp teren din Târgu-Neamţ, nu îl lipseşte pe reclamant de posibilitatea de a-şi solicita drepturile prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi cu privire la diferenţa de teren de 250 mp, atâta timp cât s-a stabilit ulterior, prin măsurători de specialitate, că întregul trup de teren măsura 910 mp. La formularea notificării, reclamantul a avut în vedere suprafaţa menţionată în autorizaţia pentru înstrăinare sau împărţeală de teren cu sau fără construcţii nr. 3319 din 25 iunie 1973 (fila 65 dosar), de 660 mp însă, în urma efectuării expertizei topografice de către expert A.C., în dosarul nr. 1594/C/2005, s-a constatat că, în raport de vecinătăţile indicate în autorizaţia menţionată, terenul măsoară 910 mp, cuprinzând şi suprafaţa de 250 mp aferentă casei memoriale V.M. (filele 66-67 dosar).
Reclamantul s-a conformat dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, transmiţând notificarea nr. 54 din 4 august 2001 prin executor judecătoresc, precizarea ulterioară a suprafeţei exacte avută în proprietate nefiind supusă aceleiaşi condiţii de formă, atâta timp cât nu se referea la un alt imobil. Dispoziţiile art. 22 alin. (1) teza finală potrivit cărora „în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil" nu sunt aplicabile situaţiei din prezenta cauză.
Cu privire la terenul solicitat, aferent casei memoriale V.M., competenţa soluţionării notificării revenea Preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ, care a şi emis dispoziţia contestată, astfel că demersul anterior al contestatorului, inclusiv judiciar, vizând terenul de 660 mp deţinut de Primăria oraşului Târgu-Neamţ, nu se suprapune cu cel prezent (verificările jurisdicţionale efectuate limitându-se la suprafaţa care a făcut obiectul contestaţiei formulate în contradictoriu cu Primarul oraşului Târgu-Neamţ).
Analizând cererea reclamantului cu privire la suprafaţă de 311 mp, solicitată prin contestaţia formulată, prin prisma condiţiilor reglementate de Legea nr. 10/2001, instanţa a reţinut că acesta este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 198 mp teren.
Astfel, potrivit testamentului autentificat sub nr. 90 din 25 iunie 1973, notificatorul, ca moştenitor testamentar, are calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare a decesului testatorului la 30 ianuarie 1976, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 în vigoare la acea dată, contestatorul a dobândit în temeiul legatului numai construcţiile de la adresa menţionată, terenul aferent trecând în proprietatea statului.
Dobânditorul construcţiei a primit din partea statului în folosinţă terenul aferent de 250 mp.
La data de 4 iulie1979, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2418/1979 (fila 12 dosar), contestatorul a înstrăinat Complexului Muzeal Judeţean Neamţ casa în care a locuit V.M., compusă din patru camere, construită din lemn, acoperită cu draniţă, terenul aferent fiind deja preluat de stat în temeiul Legii nr. 58/1974.
Trecerea terenului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 şi ale art. 36 din Constituţia din 1965.
Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcţiei, pentru care este prevăzut dreptul de a obţine titlul de proprietate, însă, faţă de conţinutul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent construcţiei are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenţei construcţiei.
În speţă însă, construcţia fiind cumpărată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de către legatar, terenul aferent are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Din suprafaţa de 910 mp, avută în proprietate de G.I., autorul contestatorului, şi solicitată prin notificare, numai 198 mp sunt inventariaţi în domeniul public al judeţului Neamţ, fiind aferenţi casei memoriale V.M., potrivit anexei nr. 1 la HG nr. 1356/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Neamţ. Adresa actuală a imobilului, prevăzută în actul normativ menţionat este Târgu-Neamţ, jud. Neamţ.
În consecinţă, numai pentru această suprafaţă poate fi admisă contestaţia formulată în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Neamţ, pentru diferenţa de teren aflată în administrarea Primăriei oraşului Târgu-Neamţ pronunţându-se anterior dispoziţia nr. 680/2005 şi hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate.
Această suprafaţă de teren nu poate fi restituită în natură fiind aferentă construcţiei înstrăinate chiar de către contestator în anul 1979 Complexului Muzeal Judeţean Neamţ (parte din domeniu public al judeţului). Terenul identificat între punctele LKIIGNML în schiţa anexă la raportul de expertiză (efectuat în dosarul nr. 1594C/2005), solicitat în natură în subsidiar, excede suprafeţei de 198 mp mai sus menţionată, parte a domeniului public al judeţului Neamţ. De asemenea, şi terenul identificat de expert între punctele POFHP excede suprafeţei menţionate, şi, mai mult decât atât, face parte din suprafaţa de 660 mp pentru care s-a pronunţat anterior dispoziţia Primarului oraşului Târgu-Neamţ nr. 680 din 25 mai 2005 şi Decizia nr. 224/2006 a Curţii de Apel Bacău.
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, construcţia nefiind preluată abuziv de stat, ci înstrăinată de contestator în exercitarea prerogativelor sale de proprietar.
Pentru terenul aferent, preluat anterior de stat, aşa cum s-a menţionat, contestatorul este îndreptăţit în sensul Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva menţionatei sentinţe a formulat apel, în termen legal, pârâţii Judeţul Neamţ şi Consiliul Judeţean Neamţ.
Prin Decizia civilă nr. 46 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că prin Decizia nr. 224 din 09 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bacău s-a stabilit că intimatul contestator nu este îndreptăţit să primească în natură şi terenul care ocupa curtea casei memoriale „V.M.", întrucât acest teren este situat în domeniu public, restituirea încalcă dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea 10/2001 şi era deţinut de Judeţul Neamţ şi nu de municipiul Piatra Neamţ.
Această hotărâre însă nu a statuat asupra dreptului contestatorului de a solicita măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură şi care are regimul juridic prevăzut de Legea 10/2001.
În raport de acestea, criticile apelantului se găsesc a fi neîntemeiate şi, în mod corect, prima instanţă, reţinând că terenul solicitat a fost preluat abuziv de către stat, a obligat apelanta să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra măsurilor reparatorii reclamante de contestator.
Împotriva menţionatei decizii au formulat şi motivat recurs, în termen legal, apelanţii-pârâţi Judeţul Neamţ şi Consiliul Judeţean Neamţ, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că prin Decizia civilă nr. 224 din 09 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 922/32/2006, Curtea de Apel Bacău s-a pronunţat asupra întinderii cererii de restituire formulată de către reclamantul C.G., stabilind că solicitarea contestatorului de a i se restitui suprafaţa de 660 mp a exclus de la restituire suprafaţa de teren atribuită casei memoriale V.M., situaţie de care nu a ţinut cont expertul tehnic care s-a raportat la suprafaţa de teren de 910 mp.
Astfel, prin menţinerea sentinţei nr. 1100/C/2009 a Tribunalului Neamţ, s-a modificat Decizia civilă nr. 224/2006 a Curţii de Apel Bacău, deşi aceasta din urmă a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva ei de către C.G.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul C.G. s-a adresat iniţial Primarului oraşului Târgu-Neamţ solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeţei de 660 mp situată în oraşul Târgu-Neamţ, jud. Neamţ. Prin dispoziţia nr. 680/2005 a Primarului oraşului Târgu-Neamţ s-a dispus restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 254 mp, urmând ca pentru restul de până la 660 mp să se acorde despăgubiri în echivalent.
Împotriva respectivei dispoziţii C.G. a formulat contestaţie, admisă de către Tribunalul Neamţ, prin sentinţa nr. 804/C/2005, care a stabilit că se pot restitui în natură 358 mp, în baza expertizei efectuate în dosarul nr. 1594/C/2005, care făcea referire la cei 910 mp, Curtea de Apel Bacău a modificat însă, prin Decizia civilă nr. 224/2006 sentinţa civilă anterior menţionată, reţinând faptul că prin cererea de restituire nu a fost vizată şi suprafaţa ocupată de către casa memorială V.M.
Interpretarea dată de către Tribunalul Neamţ prin sentinţa civilă nr. 1100/C/2009, menţinută prin Decizia civilă nr. 46 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, conform căreia, deşi în cererea de restituire se face referire la o suprafaţă de 660 mp, în realitate trebuia avută în vedere suprafaţa de 910 mp, conduce la concluzia că Decizia civilă nr. 224/2006 a Curţii de Apel Bacău a fost eronată întrucât suprafaţa la care ar fi trebuit să se raporteze Primarul oraşului Târgu-Neamţ în soluţionarea cererii de restituire ar fi de 712 mp (910-198) şi nu de 660 mp. În consecinţă, admiterea contestaţiei va conduce, în mod logic, la deschiderea unui nou proces împotriva Primăriei oraşului Târgu-Neamţ pentru a se acorda despăgubiri sau a se restitui în natură şi suprafaţa de 52 mp reprezentând diferenţa dintre 712 mp şi 660 mp fapt ce ar goli de conţinut Decizia civilă nr. 224/2006, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenţii invocă în esenţă încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 224/2006 a Curţii de Apel Bacău, atunci când arată că, prin menţinerea sentinţei nr. 1100/C/2009 a Tribunalului Neamţ, s-a modificat Decizia civilă nr. 224/2006 a Curţii de Apel Bacău, deşi aceasta din urmă a rămas definitivă şi irevocabilă.
O astfel de critică nu este fondată deoarece obiectul celor două cauze nu este identic.
Astfel, Înalta Curte observă că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 975 din 17 august 1920, prin care imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul autorului reclamantului, nu era menţionată suprafaţa de teren cumpărată, această suprafaţă fiind identificată ca fiind de 910 mp de abia prin raportul de expertiză efectuat în cauza care a format obiectul dosarului nr. 1594/2004.
Obiectul dosarului nr. 1594/2004, (soluţionat în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 804/2005 a Tribunalului Neamţ, în apel prin Decizia civilă nr. 224/2006 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul nr. 922/32/2006, iar în recurs prin Decizia civilă nr. 4478/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), l-a constituit numai suprafaţa de 660 mp, iar nu şi diferenţa de 250 mp rezultând din scăderea din suprafaţa totală de 910 mp a celor 660 mp.
În acel dosar, reclamantul nu şi-a majorat pretenţiile în raport de suprafaţa terenului de 910 mp, identificată, pe baza actelor de proprietate, prin expertiza efectuată, care a constatat o întindere mai mare a dreptului de proprietate decât cea solicitată de reclamant, astfel că instanţa nu a fost investită să se pronunţe şi asupra acestui teren.
În motivarea deciziei nr. 224/2006 se menţionează că „propunerea expertului de a se restitui şi terenul, calea şi curtea casei memoriale V.M. – domeniul public, încalcă dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Din actele cauzei rezultă că solicitarea contestatorului de a i se restitui suprafaţa de 660 mp a exclus de la restituire suprafaţa de teren atribuită casei memoriale, situaţie de care nu a ţinut cont expertul tehnic când s-a raportat la suprafaţa de teren de 910 mp".
De altfel, în expertiza efectuată în acest dosar se menţionează că suprafaţa de 250 mp, pe care expertul susţine că nu o poate identifica, a fost trecută în proprietatea statului conform art. 30 al Legii nr. 58/1974 şi este cuprinsă şi în certificatul de moştenitor nr. 568/1979.
Înalta Curte observă că în certificatul de moştenitor (fila 46 dosar 1594/C/2005) suprafaţa de teren de 250 mp este individualizată ca şi teren construcţii pe care este amplasată casa formată din două corpuri situată în oraş Târgu Neamţ.
Prin urmare, din coroborarea art. 30 al Legii nr. 58/1974 şi menţiunilor existente în certificatul de moştenitor nr. 568/1979, rezultă că această suprafaţă de teren este cea aferentă casei memoriale V.M., înstrăinate chiar de către contestator în anul 1979 Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, casa şi terenul aferent devenind parte din domeniu public al judeţului, motiv pentru care acest teren, nefiind în domeniul privat al oraşului, nu a fost analizat ca şi componentă a suprafeţei de 660 mp, astfel cum rezultă de altfel şi din motivarea deciziei civile nr. 224/2006.
Această concluzie se coroborează cu adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009 (fila 38 dosar), prin care primarul oraşului Târgu-Neamţ a înaintat, spre competentă soluţionare, Consiliului Judeţean Neamţ notificarea soluţionată deja în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 4478/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la solicitarea contestatorului, ca urmare a nemulţumirii acestuia cu privire la nesoluţionarea aspectelor privind diferenţa de teren ce face parte din domeniul public al judeţului.
Prin urmare, nu este fondată critica recurentului potrivit căreia prin Decizia nr. 224/2006 s-a statuat asupra întinderii dreptului reclamantului ca fiind de 660 mp, astfel că nu se mai pot acorda măsuri reparatorii care exced acestei suprafeţe de teren, căci „s-ar lipsi de conţinut" Decizia civilă nr. 224/2006 pronunţată în dosarul nr. 922/32/2006 al Curţii de Apel Bacău.
Posibilitatea ca primăria să fie investită din nou cu acordarea de despăgubiri pentru diferenţa dintre cei 250 mp şi cei 198 mp, adică 52 mp, nu poate constitui un impediment asupra constatării inexistenţei autorităţii de lucru judecat, deoarece, astfel cum s-a demonstrat, această diferenţă de 250 mp nu se suprapune cu terenul de 660 mp.
De asemenea, Înalta Curte constată că şi părţile sunt diferite, în primul dosar având calitate de pârât Primarul oraşului Târgu Neamţ, iar în prezentul dosar această calitate o au: Judeţul Neamţ prin preşedintele Consiliului Judeţean şi Consiliului Judeţean Neamţ, nefiind întrunită nici identitatea de părţi pe lângă cea de obiect, cerute de art. 1201 C. civ. pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Prin urmare, nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 224/2006 a Curţii de Apel Bacău, motiv pentru care nu este incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat.
Se va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant G.C., deoarece nu s-a făcut dovada suportării acestora de către această parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Consiliul Judeţean Neamţ şi Judeţul Neamţ, prin Preşedintele Consiliului Judeţean, împotriva deciziei nr. 46 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant G.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2623/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2492/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
