ICCJ. Decizia nr. 2624/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2624/2011
Dosar nr. 1648/121/2009
Şedinţa publică din 22 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Acţiunea
Reclamanta L.E. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru obligarea la plata sumei de 150.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale pentru condamnarea politică a tatălui său, T.G.C., la 6 ani închisoare corecţională şi 4 ani interdicţie corecţională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, cu aplicarea sechestrului asigurator pe averea sa mobilă.
Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, la 24 martie 2009.
2. Instanţa de fond
Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr. 1432 din 13 octombrie 2009 a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
În motivarea acestei hotărâri instanţa a reţinut următoarele:
În legătură cu excepţiile formulate de pârâtă s-a apreciat că această cauză în raport de obiectul său este de competenţa tribunalului în primă instanţă, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. este scutită de taxă de timbru conform art. 15 lit. t) din Legea nr. 146/1997. Nefiind o cauză de contencios administrativ nu se impunea parcurgerea unei faze prealabile.
Reclamanta are calitate procesuală activă în acţiunea în despăgubiri având în vedere că potrivit art. 8 din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, şi – în calitate de fiică a lui T.G.C., decedat în 2008, i-a fost pus la dispoziţie spre studiu dosarul de urmărire al acestuia.
Calitatea procesuală pasivă a Statului a fost apreciată în raport de cauza acţiunii condamnare determinată de regimul comunist care a impus măsurile de represiune a căror victimă a fost tatăl reclamantei.
Acţiunea nu a fost considerată prescrisă în raport de data de 14 ianuarie 2009 când reclamantei i-a fost permis accesul la dosarul de urmărire a tatălui ei.
Pe fondul cauzei, s-au reţinut în esenţă următoarele:
T.G.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 257 din 22 mai 1958 a Tribunalului Militar Constanţa la 6 ani închisoare corecţională şi la 4 ani interdicţie corecţională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale deoarece a nutrit sentimente duşmănoase faţă de transformarea socialistă a agriculturii, a iniţiat în satul Chiraftei comuna Măstăcani, raion Bujor, regiunea Galaţi, strângerea de cereri pentru ieşirea din colectiv şi pentru că i-a îndemnat pe cetăţeni la revoltă.
S-a mai reţinut că până la condamnarea sa T.G.C. a fost urmărit de securitate care a aplicat şi măsuri de hărţuire familiei acestuia, iar după eliberarea din penitenciar, acesta a rămas în continuă supraveghere a organelor de securitate, evoluţia socială a familiei fiind puternic afectată de cazierul tatălui.
S-a constatat că reclamanta a putut afla mijloacele concrete prin care tatăl său a fost ţinut permanent sub supraveghere de securitate şi condamnat în lipsă de probe, din momentul în care a avut acces la dosarul de urmărire informativă a tatălui ei.
Acţiunea reclamantei a fost analizată în contextul dispoziţiilor legale ce statuează asupra răspunderii civile delictuale dar şi având în vedere că Statul Român a edictat o serie de legi de recunoaştere a unor drepturi celor persecutaţi de dictatura comunistă aşa cum este Legea nr. 221/2009.
S-au avut în vedere documentele extrase din dosarul de urmărire informativă pentru a identifica legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptele angajatului statului prin aparatul de stat şi ca urmare, au fost considerate îndreptăţite pretenţiile.
În stabilirea cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere criteriile referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost afectate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia formulată, profesională şi socială.
Acestor criterii de natură subiectivă deduse din situaţia de fapt, care au avut în vedere şi perioada de detenţie, le-au fost asociate criterii obiective bazate pe aprecierea rezonabilă - pe bază de echitate în cuantificarea prejudiciului moral suferit de reclamantă în calitate de moştenitoare a tatălui ei.
Ca urmare s-a apreciat fondată cererea de despăgubiri morale şi a fost obligat Statul Român la plata sumei de 150,00 Euro cu acest titlu.
3. Instanţa de apel
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 82 A din 16 martie 2010 a admis apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 75.000 Euro în echivalent în lei la data plăţii.
În motivarea acestei soluţii s-au reţinut următoarele:
Argumentele pentru care instanţa de fond a respins excepţiile invocate de pârât au fost apreciate drept corecte iar potrivit art. 4 din Legea nr. 221/2009 competenţa materială a Tribunalului pentru judecarea acestor cauze a fost expres prevăzută - reclamanta invocând această reglementare pe parcursul judecării cauzei.
S-a apreciat întemeiat apelul pârâtului sub aspectul cuantumului pretins de reclamantă.
Astfel s-a constatat că nu există legătură de cauzalitate între represiunea suferită de tatăl acesteia prin condamnare şi respectiv, imposibilitatea ei de a-şi continua studiile sau anchetele la care a fost supusă familia.
S-a reţinut că art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale prevede dreptul la reparaţie pentru orice persoană care este victima unei arestări sau a unei detenţii în condiţii contrare normelor stabilite de art. 5 pct. 1 al Convenţiei pentru respectarea dreptului la libertate şi la siguranţă, de art. 3 referitor la interzicerea torturii şi pedepselor sau tratamentelor inumane şi degradante şi art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei.
S-a considerat întemeiată şi critica obligaţiei pârâtului la o plată în valută deşi moneda naţională este leul.
4. Recursul
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de apel.
În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a susţinut că Decizia curţii de apel este nelegală pentru următoarele considerente:
S-a reţinut calitatea procesuală activă a reclamantei fără să se facă dovada descendenţei acesteia pentru a se justifica aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
S-a mai arătat că simpla invocare a Legii nr. 221/2009 nu poate conduce automat la acordarea despăgubirilor, impunându-se verificarea tuturor aspectelor prevăzute de legiuitor şi administrarea unui probatoriu complet.
S-a mai arătat faptul că stabilirea cuantumului despăgubirilor la 75.000 Euro în echivalent în lei trebuie raportată atât la întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale cât şi la criteriile generale de acordare a acestora sub rezerva dovedirii lor potrivit art. 1169 C. civ.
S-a mai arătat că prin modificările aduse Legii nr. 221/2009 prin OUG nr. 62/2010 s-a cuantificat acordarea daunelor morale dispoziţii care se aplică tuturor cererilor care nu au fost soluţionate definitiv până la 1 iulie 2010, cum este şi cazul în speţă.
Intimata reclamantă a formulat la 20 ianuarie 2011 o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat în raport de probele administrate în cauză – acte de stare civilă care îi dovedesc calitatea şi respectiv acte din dosarul de urmărire informativă la care a avut acces în calitatea de fiică a condamnatului politic T.G.C. numai din anul 2009 prin aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 24 din 5 martie 2008.
5. Analiza instanţei de recurs
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate în susţinerea motivelor de recurs invocate se reţine că aceasta este legală şi temeinică - recursul urmând a fi, pe cale de consecinţă, respins.
Instanţa de apel în mod corect a constatat că argumentele instanţei de fond menţionate în sentinţa nr. 1432 din 13 octombrie 2004 a Tribunalului Galaţi pentru respingerea excepţiilor invocate sunt corecte şi instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.
Criticile privind calitatea procesuală activă a reclamantei sunt infirmate de înscrisurile referitoare la calitatea acesteia de fiică a recurentului T.G.C. (certificat de moştenire nr. 722929 seria N.m.) reclamanta născută T. purtând în prezent numele de L. ca urmare a căsătoriei (certificat de căsătorie nr. 081400 seria C.3.) Conform certificatului de deces seria DR nr. 665012 T.C. a decedat la 6 martie 2003.
În calitate de moştenitoare a defunctului său tată reclamanta a purtat corespondenţă cu C.N.S.A.S. şi a beneficiat de documentaţia existentă în dosarul de urmărire informativă a tatălui său, documente depuse la dosarul acţiunii cu care a investit instanţa de fond în justificarea pretenţiilor de despăgubiri.
În privinţa criticilor referitoare la fondul cauzei se constată că instanţa în mod corect, la situaţia de fapt dedusă judecăţii a aplicat dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 221/2009, tatăl reclamantei fiind condamnat pentru uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. o) C. pen., infracţiune expres menţionată de art. 1 alin. (2) lit. a) din Lege ca fiind de drept condamnare politică.
Instanţa de apel soluţionând apelul pârâtului la data de 16 martie 2010 (când s-a pronunţat Decizia nr. 82/A) nu a putut în mod obiectiv avea în vedere dispoziţiile OUG nr. 62/2010 care a modificat lit. a de la art. 5 din Legea nr. 221/2009 deoarece această ordonanţă a apărut la o dată ulterioară fiind publicată în M.Of. nr. 446 din 1 iulie 2010.
Cuantumul despăgubirilor reduse în apel la 75.000 Euro este susţinut atât de probele administrate cât şi de argumentarea instanţei pentru această pentru această reducere instanţa menţinând în mod expres criteriile de apreciere ca fiind condiţiile răspunderii civile delictuale – cu principii speciale care reglementează răspunderea civilă şi criteriile Legii nr. 211/2009.
Cu privire la temeiul de drept al acţiunii, se constată că aceasta a fost introdusă la 24 martie 2009, înainte de apariţia Legii nr. 221/2009 (publicată în M.Of. nr. 396 din 11 iunie 2009).
Ca temei de drept în acţiune s-a făcut trimitere la o serie de acte normative emise de Statul Român din 1990 până în 2001 pentru recunoaşterea unor drepturi celor persecutaţi de dictatura comunistă (Decretul-lege nr. 118/1990; Legea nr. 189/2000; OUG nr. 214/1999, Legea nr. 563 din 19 octombrie 2001). În notele scrise depuse la instanţa de fond s-a invocat şi Legea nr. 221/2009 apărută între timp – iar la cuvântul acordat de instanţă părţilor prezente s-a discutat aplicare dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 (conform celor consemnate în practicaua sentinţei civile nr. 1432/2009 a Tribunalului Galaţi).
Ca urmare, instanţele de fond şi respectiv de apel, în raport de petitul acţiunii şi precizate pârâţii în contextul probelor administrate a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 211/2009.
Pentru considerentele arătate se constată că recursul este nefondat şi pe cale de consecinţă în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. acesta a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 82A din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2661/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2623/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
