ICCJ. Decizia nr. 2661/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2661/2011
Dosar nr. 4977/111/2007
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 noiembrie 2007, reclamantul F.G. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul municipiului Oradea şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru a fi obligaţi la restituirea în natură prin echivalent cu imobilul înregistrat sub nr. top 5327/8 în suprafaţă de 400 mp înscris în C.F. 7331 Oradea obligarea pârâţilor să-i plătească diferenţa de 208 mp la valoarea de circulaţie a unui mp în zona respectivă, ori, în subsidiar, restituirea în natură prin echivalent cu imobilul înregistrat sub nr. top 5327/19 în suprafaţă de 647 mp înscris în C.F. 3174 Oradea, cu obligaţia sa de a plăti diferenţa de 45 mp la valoarea de 300 euro/mp, valoarea de circulaţie în zonă, şi în final, obligarea pârâţilor la despăgubire prin echivalent bănesc pentru suprafaţa de 608 mp corespunzătoare nr. top 5327/6 înscris iniţial în C.F. 7329 Oradea (ulterior dezmembrat) la valoarea de 300 Euro/mp.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că imobilul pretins, situat în Oradea, compus din casă cu o suprafaţă construită de 46 mp şi teren de 608 mp, a fost dobândit de antecesorii săi conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10005/1977, dată la care erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 58/1974, în temeiul căreia terenul menţionat a trecut cu titlu gratuit în proprietatea Statului Român, antecesorii săi dobândind doar un drept de folosinţă asupra cotei de 100/608 parte din teren.
Casa a fost demolată, motiv pentru care a solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 şi teren liber sau în compensare pentru terenul preluat de stat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 372/C din 15 decembrie 2009, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul Primarul municipiului Oradea să emită o decizie privind restituirea în natură prin echivalent a imobilului cu nr. top 5327/8 în suprafaţă de 400 mp înscris în C.F. 7331 Oradea şi despăgubiri pentru 208 mp teren la valoarea de 300 Euro/mp, condiţionat de restituirea despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii, respectiv a sumei de 39.542,28 lei.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că imobilul pretins de reclamant, construcţie demolată în anul 1989 conform Decretului nr. 141 din 30 mai 1988 şi teren preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974 cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10005/1977 privind construcţia, este în prezent ocupat de blocul de locuinţe PB 83 situat la nr. administrativ 41, motiv pentru care nu poate fi restituit în natură.
Constatând astfel că imobilul se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi că probaţiunea administrată a relevat că în imediata vecinătate a imobilului revendicat se află alte două terenuri fără construcţii, instanţa a dispus restituirea în natură prin compensare a unuia dintre cele două terenuri (cel identificat sub nr. top 5327/8 în suprafaţă de 400 mp), pentru diferenţa de 200 mp obligând entitatea să acorde despăgubiri conform valorii de circulaţie a imobilului rezultată din expertiză.
Nu au fost primite susţinerile primăriei privind inexistenţa unor terenuri libere ce ar putea fi atribuite în temeiul legii speciale şi nici pe acelea privind existenţa în vecinătatea terenului atribuit a unor conducte, justificat de împrejurarea că, pe de o parte, în raport de constatările lucrării de expertiză aceste susţineri apar a nu fi reale, iar pe de altă parte s-a considerat că existenţa conductelor constituie un aspect pe care primăria îl va avea în vedere la eliberarea unei autorizaţii de construire.
Atribuirea bunului, şi obligarea la despăgubiri s-a făcut condiţionat de restituirea despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii, în sumă de 39.542,28 lei.
Prin Decizia nr. 46/2010 din 11 mai 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis apelul declarat de Primarul municipiului Oradea şi Primăria municipiului Oradea împotriva susmenţionatei hotărâri, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea reclamantului.
S-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri băneşti la valoarea de piaţă pentru imobilul situat în localitatea Oradea, constând în casă compusă din 2 camere, bucătărie, baie, antreu şi cămară în suprafaţă de 86,30 mp, înscrisă în C.F. nr. 7329 Oradea, nr. top 5327/6 condiţionat de restituirea despăgubirilor în cuantum de 39452,28 lei, primite cu ocazia exproprierii, actualizate cu indicele de inflaţie de la data notificării.
A fost respins capătul de cerere privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru terenul aferent construcţiei, înscris în C.F. 7329 Oradea, nr. top 5327/6.
A fost obligat Primarul municipiului Oradea să facă demersurile necesare în vederea acordării acestor despăgubiri conform Titlului VII din Cap. V al Legii nr. 247/2005.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că legea specială căreia îi este supus raportul juridic dedus judecăţii, recunoaşte beneficiul măsurilor reparatorii pe care le reglementează, pentru ipoteza dată în speţă, în favoarea persoanei îndreptăţite, proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului, adică a vânzătorului, care în cauză este transmiţătoarea bunului, N.I., de la care a fost cumpărată casa de către antecesorul reclamantului, F.E.
S-a reţinut astfel că în mod greşit prima instanţă a acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren, în condiţiile în care acesta nu a făcut dovada că antecesorii săi au dobândit în proprietate şi terenul, proba testimonială administrată în cauză fiind nerelevantă sub aspectul obiectului vânzării.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
A învederat că prin notificarea înregistrată sub nr. 52261 din 5 februarie 2002 a solicitat şi restituirea terenului pretins în cauză şi dobândit de antecesorii săi odată cu achiziţionarea construcţiei prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu proprietarul bunurilor, teren pe care l-au folosit până la preluarea sa de către stat.
Recursul nu este fondat.
Terenul pretins în cauză, în suprafaţă de 608 mp a trecut, potrivit menţiunilor din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10005/1977, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, în proprietatea statului, obiectul vânzării constituindu-l construcţia menţionată în contract şi dobândită de antecesorul reclamantului, F.E., în temeiul acestei transmisiuni.
Pentru această ipoteză, cum legal a reţinut curtea de apel, legea specială de reparaţie a prevăzut că dispoziţiile sale se aplică în favoarea foştilor proprietari, transmiţători ai construcţiei, din al căror patrimoniu a fost preluat terenul de către stat; chiar dacă înţelegerea părţilor ar fi privit şi terenul, dobânditorului construcţiei nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege, terenul era trecut în proprietatea statului, direct din proprietatea vânzătorului.
Aceasta pentru că, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din patrimoniul căruia a fost preluat bunul şi nu de către cumpărător, căruia prin contractul de vânzare-cumpărare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, ci doar asupra construcţiei.
Ca atare, prin actul de vânzare-cumpărare încheiat de antecesorul reclamantului, acestuia nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului care, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 a trecut în proprietatea statului la momentul încheierii contractului.
Faptul că terenul aferent construcţiei a urmat regimul art. 30 din Legea nr. 58/1974 este consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, contract prin care antecesorul reclamantului a dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcţiei, terenul fiind preluat de stat din patrimoniul vânzătorilor.
Conform art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai acestora.
Condiţia esenţială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 este aceea ca titularii cererii să facă dovada că ei sau autorul lor deţineau imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat.
Or, antecesorii reclamantului, aşa cum s-a arătat mai sus, nu erau proprietarii terenului din litigiu la data preluării de către stat.
Dispoziţiile art. 1.4 lit. c) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007 se coroborează cu art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în raport de care sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietari ai imobilului la data trecerii în proprietatea statului ori moştenitorii acestora.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, legal curtea de apel a reţinut că reclamantului nu i se cuvin măsurile reparatorii prevăzute de legea specială pentru terenul pretins, context în care criticile aduse hotărârii atacate se vădesc a nu fi fondate.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.G. împotriva deciziei nr. 46 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2664/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2624/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
