ICCJ. Decizia nr. 2662/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2662/2011
Dosar nr. 2978/1/2010
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 martie 2010, reclamantul B.N. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 22 martie 2010, fără a indica în drept textele în baza cărora se formulează critica. Ulterior, a depus alte cereri în care prezintă pe larg nemulţumirile faţă de încheierea recurată, cereri care se plasează în afara termenului de recurs.
Recursul declarat de reclamant este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Iniţial, reclamantul B.N. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 272 din 06 martie 2007 a Tribunalului Vâlcea, care a fost reînregistrat sub nr. 5151/90/2006 la Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, trimis în rejudecare după casare.
În derularea judecăţii, la termenul din 22 martie 2010 s-a pus în discuţia părţilor utilitatea şi admisibilitatea recurgerii la procedura prevăzută de art. 177-184 C. proc. civ. şi prin încheierea de la acea dată s-a reţinut că nu este utilă o astfel de probă şi a fost respinsă.
Prin recursul declarat, reclamantul B.N. a susţinut, în esenţă, că a solicitat obligarea intimatei să înfăţişeze acte care ar dovedi diminuarea dreptului său de proprietate după data de 05 octombrie 1948 şi că instanţa s-a pronunţat evaziv, deoarece partea adversă s-a opus cererii.
Făcând o prezentare generalizată cu privire la cererile de probatorii formulate, recurentul conchide că, de fapt, în încheierea recurată nu s-au consemnat cererile sale de probaţiune, ori că instanţa s-a pronunţat la modul general asupra cererilor sale, fără să arate proba solicitată şi modul în care s-a dispus asupra fiecărei probe.
Distinct de acest aspect, prin concluziile scrise, recurentul solicită admiterea recursului împotriva încheierii din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti.
În acelaşi timp, se invocă dispoziţiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. prin care se reglementează modul în care pot fi atacate cu apel şi implicit recurs încheierile premergătoare; faţă de recursul iniţial, recurentul susţine că ar fi atacat o altă încheiere, respectiv încheierea din 19 aprilie 2010, prin care s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Se reţine că, prin cererea de recurs s-a atacat numai încheierea din 22 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, restul cererilor fiind făcute ulterior, neclare şi evazive.
Încheierea recurată este o încheiere de şedinţă, în care s-a consemnat tot ce s-a petrecut la termenul de judecată respectiv. Ea este, de fapt, un proces-verbal de şedinţă în care sunt consemnate dezbaterile orale din şedinţă.
Potrivit art. 255 alin. (2) C. proc. civ., o astfel de încheiere este anterioară hotărârii finale, fiind calificată drept o încheiere premergătoare prin care orice dispoziţie luată de instanţă se motivează.
Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, implicit nici recurs, în afară de cazul când prin ele se întrerupe cursul judecăţii.
Prin urmare, poate fi atacată separat cu apel sau recurs numai încheierea de întrerupere a cursului judecăţii.
De altfel, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Încheierea recurată în cauză este una premergătoare care nu poate fî atacată cu recurs decât odată cu fondul.
Pentru considerentele expuse, urmează ca recursul declarat de reclamant împotriva încheierii de şedinţă din 22 martie 2010, care este o încheiere premergătoare, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva încheierii de şedinţă din 22 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2663/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2658/2011. Civil → |
|---|
