ICCJ. Decizia nr. 2658/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2658/2011
Dosar nr. 15343/299/2008
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 martie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 6945 din 22 mai 2009 şi-a declinat în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de SC P. SA Bucureşti în contradictoriu cu intimaţii F.I., R.B. şi B.E.J. I.M. prin care s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare, precum şi înfiinţarea popririi şi întoarcerea executării silite.
Împotriva sentinţei civile de declinare a competenţei contestatoarea SC P. SA Bucureşti a formulat recurs.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1804R din 09 noiembrie 2009 a respins recursul.
Judecătoria Craiova primind cauza ca urmare a declinării de competenţă de la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 18349 din 12 noiembrie 2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, considerând că potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, iar cum în cauză executarea s-a făcut prin poprire, instanţa de executare este Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Judecătoria Craiova constatând ivit conflictul negativ de competenţă în baza art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte constată că în cauză nu există un conflict de competenţă pentru următoarele considerente.
Stabilirea instanţei competente în cauza dedusă judecăţii a fost făcută în mod definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 1804R din 09 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lIl-a civilă, în soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 6945/2009, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei de la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în favoarea Judecătoriei Craiova.
Ca urmare, sentinţa prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova a devenit irevocabilă şi a intrat astfel în puterea lucrului judecat.
Consecinţa din punctul de vedere al efectelor juridice ale declinării competenţei este învestirea în mod irevocabil a Judecătoriei Craiova cu cauza dedusă judecăţii.
Primind cauza spre judecare, Judecătoria Craiova nu mai putea să pună în discuţie propria ei competenţă nici la sesizarea părţilor şi nici din oficiu, ci să constate că a fost în mod definitiv şi irevocabil învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, fiind obligată să respecte Decizia instanţei de recurs potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Instanţa de recurs a dezlegat problema competenţei teritoriale în soluţionarea cauzei şi a stabilit că această competenţă revine Judecătoriei Craiova ca instanţă de fond.
Ca urmare se constată că în cauză nu s-a creat în realitate un conflict negativ de competenţă astfel că urmează a se dispune trimiterea dosarului la Judecătoria Craiova care a fost învestită cu soluţionarea cauzei printr-o declinare de competenţă pronunţată în mod definitiv şi irevocabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă cu privire la soluţionarea cauzei privind pe contestatorul SC P. SA Bucureşti în contradictoriu cu intimaţii F.I. şi B.E.J.I.M.
Dispune înaintarea dosarului Judecătoriei Craiova pentru competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2662/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2659/2011. Civil → |
|---|
