ICCJ. Decizia nr. 2723/2011. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2723/2011
Dosar nr. 488/54/2010
Şedinţa publică din 24 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 911 din 20 iunie 2007, Judecătoria Strehaia a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, considerând că este identitate de părţi, obiect şi cauză între pricina pendinte şi pricina în care Tribunalul Mehedinţi a pronunţat Decizia civilă nr. 352/2001 şi pe acest temei, a respins acţiunea dedusă judecăţii.
Prin Decizia civilă nr. 1395 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Mehedinţi a casat sentinţa primei instanţe şi cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat între cele două pricini, întrucât temeiul juridic al cererilor deduse judecăţii este diferit.
Prin sentinţa civilă nr. 1115 din 11 septembrie 2008, în rejudecare, Judecătoria Strehaia a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 63047/2000 pentru suprafaţa de 1261 mp teren arabil situat în T 26, P.870; 1521 mp teren arabil situat în T.26, P.872; 2280 mp teren arabil situat în T 26JP.873 şi 1167mp şi în T.26, P.871.
Instanţa a reţinut că, prin acţiunea înregistrată sub nr. 1384/313/2007, reclamanţii au chemat în judecată pe pârât şi pe intimate, solicitând anularea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului P.N. cu nr. 63047/2000, arătând că cei 7500 mp aparţin reclamanţilor, în temeiul actului de vânzare-cumpărare al autorilor lor, a sentinţei civile nr. 310/1992 şi a sentinţei civile nr. 1777/1993, prin care pârâtul a fost obligat să le lase în posesie terenul în suprafaţă de 5000 mp.
Deşi reclamanţii au fost puşi în posesie în anul 1998 de către Comisia Locală de Fond Funciar Tîmna, ulterior, s-a eliberat titlul de proprietate în favoarea pârâtului pentru aceeaşi suprafaţă de teren.
Instanţa a mai reţinut că titlul emis pârâtului nu a fost eliberat pe vechiul amplasament deţinut de autorul său L.I., că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren din titlul de proprietate eliberat pârâtului, marcate pe schiţa anexă la raportul de expertiză prin pct. 2-3-18-19-21-11-12-13-17, rămânând doar suprafaţa marcată prin pct. 3-4-19-18, pe care sunt amplasate construcţiile cu destinaţie de locuinţă şi anexe gospodăreşti aparţinând pârâtului, înscrisă în T 26, P.868 şi 869.
Reclamanţii, pârâtul şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi au declarat recurs împotriva acestei sentinţe.
Reclamanţii au susţinut că instanţa nu le-a dat posibilitatea să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, că în acest raport s-a menţionat faptul că pârâtul s-a împotrivit la efectuarea acesteia, că s-a depus o completare a lui la data de 10 septembrie 2008, despre care nu au ştiut, că pârâtul nu are proces verbal de punere în posesie şi nici certificat de moştenitor şi că în mod nejustificat s-au redus cheltuielile de judecată.
Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că titlul de proprietate contestat a fost emis în baza unei hotărâri judecătoreşti, că amplasamentul a fost stabilit de comun acord cu titularul pe baza actelor de schimb din anul 1952 şi că punerea în posesie se face de către comisia locală.
Pârâtul P.N. a declarat recurs în termen legal, însă l-a motivat peste acest termen, instanţa constatând nulitatea acestuia în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul reclamanţilor a fost admis, sentinţa a fost casată şi cauza a fost reţinută spre rejudecare, fixându-se termen de judecată la 16 februarie 2009, instanţa reţinând că pârâtul l-a împiedicat pe expert să măsoare terenul pe care-1 ocupa, iar raportul de expertiză a fost întocmit pe baza înscrisurilor existente la dosar.
Prin Decizia civilă nr. 307/R din 2 martie 2009, Tribunalul Mehedinţi a admis în parte acţiunea reclamanţilor B.T., B.G. şi B.R., în contradictoriu cu pârâţii P.N., Comisia Locală de Fond Funciar Tîmna şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi, a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 63047/2000 pentru următoarele suprafeţe: 1261 mp teren arabil situat în T 26 P 870 cu vecinii: N şi S- Vh 871, E - B.G., V - A 872; 1521 mp teren arabil situat în T 26 P 872 cu vecinii: N - drum jud. 706, E – P.N., S - DE, V - A 873; 2280 mp teren arabil situat în T 26 P 873 cu vecinii: N - DJ 706, E- A 872, S - DE, V –B.G.; 1167 mp vii situat în T26 P 871 cu vecinii : N - A 870, E – B.G. S- DE, V- A 872, pârâtul P.N. şi intimatele au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
S-a reţinut că în baza hotărârii judecătoreşti nr. 1142/1997 de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a emis pârâtului titlul definitiv de proprietate nr. 63047/2000 pentru 0,75 ha teren intravilan, pe alt amplasament decât cel deţinut iniţial de autorul acestuia.
Pârâtul a fost obligat, prin sentinţa civilă nr. 310/1992 a Judecătoriei Strehaia, să lase în deplină proprietate şi posesie, reclamanţilor, suprafaţa de 3820 mp ce face parte din terenul de 0,75 ha, iar prin sentinţa civilă nr. 1777/1993 a aceleiaşi instanţe, acesta a fost obligat să lase liber terenul în suprafaţă de 1380 mp vie şi 3620 mp teren arabil.
Pe numele reclamanţilor s-a emis titlul provizoriu de proprietate nr. 331/1992 pentru suprafeţele de 2 ha, 1366 mp, 4047 mp, 1377 mp situate în intravilanul comunei Tîmna, sat Izvorelu, iar prin sentinţa civilă nr. 1347/1996 a Judecătoriei Strehaia, a fost respinsă acţiunea pârâtului prin care a solicitat anularea acestui titlu. Expertul desemnat în această cauză a constatat că terenul din titlul provizoriu a fost ulterior înscris în titlul de proprietate al pârâtului.
La data de 13 iulie 2009, P.N. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, în contradictoriu cu intimaţii B.T., B.G., B.R., Comisia Locală de Fond Funciar Tîmna, Comisia Locală de Fond Funciar Mehedinţi, solicitând, în conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire şi desfiinţarea în totalitate a deciziei civile sus-menţionate şi, în ultimă instanţă, respingerea acţiunii reclamanţilor.
Revizuientul a arătat că este nemulţumit de hotărârea a cărei revizuire o solicită deoarece instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 247/2005.
Prin Decizia civilă nr. 678 din 12 mai 2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca tardivă, cererea de revizuire.
Instanţa a reţinut că nerespectarea termenului imperativ de declarare a cererii de revizuire are ca efect pierderea dreptului nevalorificat în termenul prevăzut de lege, admiterea acestei excepţii excluzând analizarea celorlalte aspecte invocate, implicit excepţia autorităţii de lucru judecat.
Instanţa a fost învestită cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., vizând în mod explicit două hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa civilă nr. 911 din 20 iunie 2007 a Judecătoriei Strehaia şi Decizia civilă nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi.
Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la pronunţarea ultimei hotărâri.
S-a reţinut că ultima hotărâre este Decizia civilă nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, situaţie în care cererea de revizuire, formulată la data de 13 iulie 2009, nu respectă termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile legale procedurale enunţate anterior.
Împotriva acestei decizi au declarat recurs revizuentul P.N. şi intimaţii B.G., B.T. si B.R.
Recurentul-revizuent P.N. a susţinut faptul că prin Decizia recurată a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire, prin raportare la Decizia civilă nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, fără a se avea în vedere ultima hotărâre pronunţată în cauză, respectiv Decizia civilă nr. 680 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, în raport de care excepţia de tardivitate nu se mai poate valorifica.
Recurenţii-intimaţi B.G., B.T. şi B.R. au invocat numeroase critici de pretinsă nelegalitate, critici ce vizează însă fondul raportului juridic litigios, fără nici o legătură cu Decizia atacată şi fără a indica motivele de modificare/casare a hotărârii recurate potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 678 din 12 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de P.N. împotriva deciziei civile nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi.
Instanţa a reţinut prioritar că a fost învestită cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cele două hotărâri judecătoreşti avute în vedere fiind sentinţa civilă nr. 911 din 20 iunie 2007 a Judecătoriei Strehaia şi Decizia civilă nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi.
Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Cum ultima hotărâre a fost pronunţată la data de 02 martie 2009, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 13 iulie 2009, în mod corect s-a constatat că nu s-a respectat termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile legale procedurale enunţate anterior.
Criticile recurentului-revizuent P.N. nu pot fi primite, întrucât din analiza lucrărilor dosarului - conţinutul explicit al cererii de revizuire - rezultă fără echivoc faptul că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei nr. 307/R din 02 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi. încercarea revizuentului de a valorifica Decizia civilă nr. 680 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova ca reper în calcularea termenului procedural prescris de norma procedurală, nu poate fi reţinută, întrucât excede circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei pendinte, stabilite la data învestirii de însuşi revizuentul.
In aceste condiţii, Curtea de Apel Craiova, respingând cererea de revizuire ca tardiv formulată, a pronunţat o hotărâre legală, cu interpretarea şi aplicarea întocmai a dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Cererea recurenţilor-intimaţi B.G., B.T. şi B.R. nu poate fi primită, întrucât, faţă de soluţia pronunţată, în mod evident favorabilă acestora, nu justifică una din condiţiile exerciţiului dreptului la acţiune - condiţia interesului - situaţie ce conduce la respingerea acesteia.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de revizuentul P.N. şi de recurenţii B.G., B.T. şi B.R. împotriva deciziei nr. 678 din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2724/2011. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 2722/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
