ICCJ. Decizia nr. 2724/2011. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2724/2011
Dosar nr. 6174/1/2010
Şedinţa publică din 24 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 33 din 19 februarie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului acestei decizii, reţinând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., în cauză nefiind vorba de vreo omisiune a instanţei de apel de a se pronunţa asupra tuturor cererilor reclamantului apelant.
Prin Decizia civilă nr. 9084 din 6 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantului împotriva acestei decizii, dispunând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii de completare formulată de reclamant, la aceeaşi curte de apel.
Înalta Curte a reţinut că.
Reclamantul a formulat în baza Legii nr. 10/2001 două notificări, şi anume notificarea nr. 219/2001 prin care a solicitat restituirea imobilului şi notificarea nr. 563/2001 prin care a solicitat restituirea apartamentelor nr. 1 - 4 şi 6 din imobilul situat în Carei, înscris în C.F. nr. 17 Carei, nr. top, 1536, cu terenul aferent acestora, înscris în favoarea Statului Român în C.F. nr. 9530 Carei, precum şi restituirea apartamentului format din două camere şi dependinţe şi a terenului aferent înscris în C.F. nr. 17 Carei, notat sub B 16.
Reclamantul a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea a două edificate distincte, unul cu mai multe apartamente - cel cu număr administrativ, compus din şase apartamente - şi altul constând într-o casă de locuit cu două camere şi dependinţe - cel cu număr administrativ 60, care sunt astfel evidenţiate în C.F. nr. 17 Carei, nr. top. 1536, conform extraselor de carte funciară depuse la filele 2, respectiv 32 - 36 dosar fond. Edificatul cu privire la care recurentul invocă omisiunea de pronunţare a instanţei de apel, reprezentând casă de locuit compusă din două camere şi dependinţe, este notat în C.F. nr. 17 Carei sub B 16, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară de la file 33 - verso dosar fond.
Primarul Municipiului Carei a răspuns la notificarea nr. 219/2001 prin Dispoziţia nr. 60/2003, dispunând restituirea în natură a apartamentelor nr. 1, 4 şi 6 din imobilul situat în Carei, înscris în C.F. nr. 17 Carei sub nr. top. 1536 în favoarea Statului Român, iar la notificarea nr. 563/2001 prin Dispoziţia nr. 476/2006, atribuind reclamantului dreptul special de folosinţă asupra terenului situat în Carei, înscris în C.F. nr. 17 Carei, cu nr. top. 1536, în suprafaţă de 918,19 mp.
În soluţionarea plângerii la această din urmă dispoziţie, instanţa de apel a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în C.F. nr. 17 Carei, nr. top. 1536, reprezentând teren în suprafaţă de 918,19 mp, şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri pentru diferenţa de apartamente înstrăinate, respectiv apartamentele nr. 2, 3 şi 7, sens în care a obligat Primarul să se conformeze prevederilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Relativ la restituirea edificatelor, instanţa de apel şi-a motivat soluţia pe considerentul că pentru apartamentele înstrăinate chiriaşilor şi care nu pot fi restituite în natură, altele decât cele trei deja restituite prin Dispoziţia nr. 60/2003, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent.
Întrucât din probele administrate nu rezultă dacă şi edificatul casă de locuit de la număr administrativ 60 a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, instanţa de recurs a apreciat că nu se poate stabili dacă despăgubirile acordate de instanţa de apel au vizat şi acest edificat, ce a făcut şi el obiectul notificării nr. 563/2001, rezolvată prin dispoziţia contestată în prezenta cauză, asupra căreia instanţa de apel avea a se pronunţa.
În aceste condiţii, nefiind lămurit dacă prin hotărârea dată asupra apelului s-au acordat despăgubiri şi pentru edificatul cu număr administrativ 60, compus din două camere şi dependinţe, notat sub B 16 în C.F. nr. 17 Carei, se impunea ca instanţa de apel investită cu soluţionarea cererii de completare, să suplimenteze probatoriul şi să stabilească cu exactitate dacă apartamentele pentru care s-au acordat despăgubiri includ sau nu şi casa de locuit, care făcea obiectul legalei investiri a instanţei, numai în acest fel putându-se aprecia asupra omisiunii de pronunţare invocată de apelantul reclamant prin cererea de completare a dispozitivului.
Curtea de Apel Oradea astfel reinvestită cu rejudecarea cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 478/2007 dată în apel, prin Decizia nr. 50/2010 a respins cererea completare dispozitiv.
În motivarea deciziei s-a reţinut că:
Prin Decizia civilă nr. 478/A din 27 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradea a dispus admiterea apelului civil declarat de reclamantul S.K. în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Primarul Municipiului Carei, Ministerul Finanţelor Publice, pentru Statul Român, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr. 495 din 10 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în tot, în sensul admiterii acţiunii precizată de reclamantul S.K. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Carei şi în consecinţă a dispus anularea Dispoziţiei Primarului Municipiului Carei nr. 476/2006, restituirea în natură în favoarea petentului a imobilului înscris în C.F. nr. 17 Carei, cu nr. top. 1536, constând din teren în suprafaţă de 918,19 mp, şi a constatat că este îndreptăţit la despăgubiri pentru diferenţa de apartamente înstrăinate, nr. 2, 3 şi 7, obligând Primarul să se conformeze dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Instanţa de apel a reţinut în motivarea acestei hotărârii, că:
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că nu a făcut dovada că a solicitatla Legea nr. 10/2001, supraedificatele din litigiu, deşi la fila 31 din dosarul de fond exista Dispoziţia Primarului Municipiului Carei nr. 60/2003, din care rezultă că petentului i-au fost restituite în natură 3 apartamente din imobilul înscris în C.F. nr. 17 Carei, în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin urmare considerentele instanţei de fond, sunt contrare stării de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză.
Petentul S.K. a formulat două notificări în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la acelaşi imobil, înscris în C.F. nr. 17 Carei. Astfel, este vorba de notificarea nr. 219/2001 şi notificarea nr. 563/2001.
La notificarea nr. 219/2001 s-a emis Dispoziţia nr. 60/2003 de către Primarul Municipiului Cărei, restituindu-se petentului în natură apartamentele 1, 4 şi 6 din imobilul înscris în C.F. nr. 17 Carei, dispoziţie care nu a fost contestată de părţi.
La notificarea nr. 563/2001, Primarul Municipiului Carei a emis Dispoziţia nr. 476/2006 prin care s-a atribuit dreptul special de folosinţă asupra suprafeţei de 918,18 mp teren din C.F. nr. 17 Cărei, în favoarea petentului.
Atare dispoziţie este nelegală, neexistând nici un impediment pentru restituirea în natură către succesorul foştilor proprietari a suprafeţei de 918,18 mp teren care şi în prezent este proprietatea Statului Român, aşa cum rezultă din copia cărţii funciare aflată la filele 2 şi 32 dosar fond.
Această dispoziţie a fost supusă cenzurii instanţei în prezenta cauză, plângerea formulată de reclamant împotriva dispoziţiei fiind introdusă în termenul legal de 30 zile.
Petentului i-au fost corect restituite în natură prin Dispoziţia nr. 60/2003 trei apartamente care erau libere, nevândute chiriaşilor, şi se impune astfel a-i fi restituită şi suprafaţa de teren rămasă în proprietatea statului, de 918,18 mp, restul suprafeţei fiind aferentă apartamentelor vândute şi intabulată în cartea funciară în favoarea cumpărătorilor chiriaşi, în baza Ordinelor Prefectului judeţului Satu Mare, emise în temeiul Legii nr. 18/1991.
Pentru apartamentele înstrăinate chiriaşilor şi care nu pot fi restituite în natură, reclamantul apelant este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, sens care urmează ca Primarul Municipiului Carei să se conformeze dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Pentru aceste motive s-a admis apelul şi a fost schimbată în tot sentinţa de fond în sensul mai sus arătat.
Prin cererea formulată la data de 27 decembrie 2007, reclamantul apelant a solicitat completarea dispozitivului deciziei de mai sus în sensul cuprinderii în dispozitiv, la aliniatul 3 al hotărârii, a casei de locuit de sub numărul administrativ 60, cu motivarea că imobilul înscris în C.F. nr. 17 Carei, nr. top. 1536, este format din casa de sub număr administrativ 60 şi teren în suprafaţă de 918,19 mp, notificarea fiind emisă atât pentru restituirea terenului cât şi a casei, iar instanţa de apel a dispus restituirea terenului, dar a omis supraedificatele din dispozitiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere completarea hotărârii dacă instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Din cuprinsul adresei nr. 3419 din 24 martie 2010 emisă de Primăria Municipiului Carei, rezultă că imobilul cuprins în C.F. nr. 17 Carei, cu nr. top. 1536, în suprafaţă totală de 1.140 mp, situat în Carei, în natură casă şi curte, este compus din două corpuri de clădire, primul corp fiind compus din cinci apartamente, din care apartamentele nr. 2 şi 3 au fost vândute chiriaşilor conform Legii nr. 112/1995, apartamentele nr. 1, 4 şi 6 fiind restituite fostului proprietar (reclamantul), iar al doilea corp de clădire, notat ca apartamentul nr. 7, o fostă anexă a corpului principal, este o casă de locuit compusă din două camere şi dependinţe, fiind vândută tot în baza Legii nr. 112/1995 fostului chiriaş pe baza sentinţei civile nr. 914 din 20 iunie 2004 dată de Judecătoria Carei.
Prin urmare, faţă de probele administrate, din care rezultă că pe imobilul revendicat sunt şase apartamente, din care trei au fost restituite în natură reclamantului prin Dispoziţia nr. 60/2003 emisă de Primarul Municipiului Carei în temeiul Legii nr. 10/2001, iar pentru trei apartamente instanţa de apel a constatat că reclamantul apelant este îndreptăţit la despăgubiri, obligând Primarul să procedeze conform art. 16 din Legea nr. 247/2005, este nefondată cererea reclamantului de completare a dispozitivului deciziei şi cu restituirea în natură a apartamentului nr. 7, care de fapt reprezintă casa de la numărul administrativ 60 din C.F. nr. 17 Carei.
S-a apreciat că în speţă nu sunt astfel incidente dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin Decizia dată instanţa de apel s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate de reclamantul apelant, reţinând că se impune restituirea în natură doar a terenului de 918,18 mp, aferent apartamentelor restituite prin Dispoziţia nr. 60/2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 şi acordarea de despăgubiri pentru apartamentele nr. 2, 3 şi 7 înstrăinate chiriaşilor, nefiind vorba de o omisiune a instanţei de apel de a se pronunţa asupra tuturor cererilor formulate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declinat recurs reclamantul S.K., criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanţa nu a observat că pe teren sunt două case, una formată din 6 apartamente din care trei au fost restituite şi pentru trei au fost propuse despăgubiri, şi că mai există la B 16 din Cartea funciară una casă cu număr administrativ 60, cu privire la care instanţa nu s-a pronunţat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor iar sancţiunea pentru nemotivarea recursului în termenul legal este nulitatea de 306 C. proc. civ.
Prin Decizia recurată s-a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a omis să se pronunţe asupra unui capăt principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale şi cu care a fost investită anterior soluţionării cauzei.
S-a reţinut că prin Decizia a cărei completare se cere s-a apreciat că se impune restituirea în natură doar a terenului de 918,18 mp, aferent apartamentelor restituite prin dispoziţia nr. 60/2003 (1, 4 şi 6) şi acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate chiriaşilor (2, 3 şi 7) astfel că nu a existat o omisiune a instanţei de apel de a se pronunţa pe toate capetele de cerere, în condiţiile în care s-a şi făcut dovada că primul corp de clădire este compus din 5 apartamente, din care apartamentele 2 şi 3 au fost vândute chiriaşilor iar apartamentele 1, 4 şi 6 au fost retrocedate fostului proprietar iar în ce priveşte al doilea corp de clădire, compus din două camere şi dependinţe, identificat ca fiind apartamentul 7 şi acesta a fost înstrăinat chiriaşilor.
Se constată că prin motivele de recurs, nu se aduc critici de nelegalitate hotărârii pronunţate, ci critici privind starea de fapt reţinută de către instanţă privind componenţa celor două corpuri de clădiri, critici de netemeinicie ce nu mai pot fi invocate pe calea recursului după abrogarea expresă a pct. 10 şi 11 din vechea reglementare a art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 306 C. proc. civ. a se constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.K. împotriva deciziei nr. 50/A din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2727/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2723/2011. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
