ICCJ. Decizia nr. 2868/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2868/2011
Dosar nr. 772/91/2009
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Vrancea la 17 decembrie 2008, reclamanţii C.M. şi C.A. au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeţei de 239 m.p., ce face trup comun cu suprafaţa de 836 m.p., situată în Odobeşti, strada C. (fostă E.R.) ce le-a fost restituită prin sentinţa civilă nr. 3877 din 8 iulie 1999 pronunţată de Judecătoria Focşani.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin testamentul autentificat la data de 7 decembrie 1994 sub nr. 173, autorul lor, defunctul C.C, a dobândit dreptul de proprietate asupra morii şi terenului aferent situate la adresa menţionată.
S-a mai arătat că în executarea sentinţei nr. 3877/1999 a Tribunalului Vrancea le-au fost restituite de către pârâtă terenul în suprafaţă de 836 m.p. şi trei corpuri construcţii.
Reclamanţii au învederat că au notificat Primăria Odobeşti pentru restituirea în natură a suprafeţei de 239 m.p., alăturate celei de 836 m.p., însă notificarea le-a fost respinsă prin dispoziţia din 28 februarie 2007.
Contestaţia formulată împotriva acestei dispoziţii a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 558 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea, definitivă şi irevocabilă, anulându-se dispoziţia şi fiind obligată Primăria Odobeşti să înainteze notificarea şi documentaţia anexată către SC E. SA, în calitate de unitate deţinătoare a terenului în suprafaţă de 239 m.p.
S-a precizat că notificarea şi documentaţia însoţitoare au fost înaintate pârâtei de către Primăria Odobeşti, cu adresa din 2 iulie 2008.
Au mai arătat reclamanţii că la data de 8 iulie 2008 au notificat-o din nou pe pârâta SC E. prin Biroul Executorului Judecătoresc C.G., aceasta nerăspunzând.
Pârâta SC E. SA a formulat întâmpinare invocând excepţia prematurităţii cererii, motivat de faptul că notificarea reclamanţilor depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 la Primăria Oraşului Odobeşti, ce i-a fost trimisă de aceasta spre soluţionare, a fost ulterior înaintată Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.
La termenul din 19 februarie 2009, Tribunalul Vrancea a dispus ataşarea Dosarului nr. 1051/91/2007 al Tribunalului Vrancea şi nr. 9800/1998 al Judecătoriei Focşani, iar în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001 a dispus introducerea în cauză a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, la cererea pârâtei.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu este succesorul fostei Agenţii Naţionale pentru Privatizare, succesor fiind fostul Minister al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, căruia i s-a transmis notificarea.
Prin sentinţa civilă nr. 353 din 18 mai 2009, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâta SC E. SA Focşani să restituie reclamanţilor suprafaţa de 239 m.p. teren situat în Odobeşti, strada C. (fostă str. E.R.), astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză C.D. (Dosar nr. 1051/91/2007).
S-a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii cererii, invocată de SC E. SA şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 558 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea, hotărâre definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că suprafaţa de 239 m.p., a cărei restituire s-a solicitat prin prezenta acţiune, face parte din terenul aferent morii, având acelaşi regim juridic şi fiind supusă aceloraşi dispoziţii legale ca şi terenul de 836 m.p., deja restituit prin sentinţa civilă nr. 3877 din 8 iulie 1999.
Cum prin această din urmă hotărâre, definitivă şi irevocabilă (sentinţa nr. 3877/1999) s-a stabilit că SC A., de la care pârâta a dobândit patrimoniul său, nu a avut un titlu valabil, s-a considerat că se impune restituirea în natură şi a terenului de 239 m.p.
Excepţia prematurităţii a fost respinsă cu motivarea că notificarea a fost transmisă pârâtei prin adresa din 8 iulie 2008 şi trebuia soluţionată în termenul de 60 de zile de la înregistrare, conform dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.
S-a reţinut, totodată, că pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei a fost introdus în cauză la cererea pârâtei care a susţinut că reclamanţii trebuie să primească despăgubiri de la succesorul fostei Agenţii Naţionale de Privatizare, astfel că acesta nu are calitate procesuală pasivă, nefiind succesorul persoanei juridice menţionate.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta SC E. SA criticând-o pentru greşita respingere a excepţiei prematurităţii şi nereţinerea tardivităţii notificării cu privire la suprafaţa de 239 m.p., în condiţiile în care aceasta a fost depusă la 30 noiembrie 2005.
Pe fondul cauzei, pârâta a criticat sentinţa pentru greşita restituire a terenului în baza unei expertize efectuate într-un alt dosar şi fără a se dovedi dreptul de proprietate şi întinderea acestuia.
Prin Decizia civilă nr. 46/A din 10 februarie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins apelul pârâtei ca nefondat şi a obligat-o pe aceasta la 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Prin considerentele deciziei menţionate s-a reţinut că excepţia prematurităţii acţiunii a fost corect soluţionată, având în vedere că notificarea şi documentele anexă au fost înaintate la 8 iulie 2008, iar până în prezent nu s-a emis dispoziţie, fiind încălcate dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la tardivitatea notificării s-a reţinut că, în apel, cu înscrisurile depuse, reclamanţii au dovedit îndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, această situaţie fiind reţinută cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 1510/1999 a Tribunalului Vrancea.
În legătură cu privatizarea integrală a societăţii pârâte la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, s-a avut în vedere că prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2009 a Curţii Constituţionale s-a constatat că dispoziţiile art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituţionale.
Cu privire la întinderea dreptului de proprietate s-a constatat că fluctuaţiile ce apar în extrasul matricol (750 m.p., 886 m.p., 836 m.p.) dovedesc că Primăria Oraşului Odobeşti nu avea o evidenţă clară a suprafeţelor deţinute de reclamanţi, iar în baza vecinătăţilor din act, această suprafaţă a fost corect identificată prin expertiza efectuată în Dosarul nr. 1051/91/2007, în care a figurat ca parte şi SC E. SA, având posibilitatea de a formula obiecţiuni.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta SC E. SA, criticând-o ca nelegală în baza prevederilor art. 304 pct. 7, 8 şi 19 C. proc. civ. pentru greşita soluţionare a excepţiei prematurităţii acţiunii, în condiţiile în care notificarea şi actele anexă au fost înaintate Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei.
S-a susţinut, invocându-se motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că s-a schimbat natura juridică a notificării din 3 septembrie 2001, care nu reprezintă, în realitate, o notificare în sensul Legii nr. 10/2001, ci o contestaţie la executare, din cuprinsul acestui înscris rezultând că reclamanţii au pretins, cu ocazia punerii în posesie din 3 august 2000, că nu au primit din suprafaţa totală 836 m.p., ci doar suprafaţa de 799 m.p.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat faptul că, în condiţiile în care instanţa de judecată a obligat prin sentinţa nr. 353 din 18 mai 2009 la restituirea suprafeţei de 239 m.p. teren, ar însemna ca reclamanţii să primească o suprafaţă totală de 1075 m.p., pe care nu au solicitat-o niciodată şi cu privire la care nu justifică vreun drept de proprietate.
Ultima critică s-a referit la inopozabilitatea expertizei efectuate în Dosarul nr. 1051/91/2007, anterior introducerii în cauză a SC E. SA şi greşita respingere a cererii de efectuare a unei expertize în această cauză, pentru a nu îi fi încălcat dreptul la apărare.
Intimaţii reclamanţi şi intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În faza procesuală a recursului, pârâta recurentă a depus la dosar adresa din 21 martie 2011, prin care Primăria Oraşului Odobeşti îi comunică faptul că nu s-a depus notificare de către C.M. şi C.A. cu privire la imobilul situat în Odobeşti, strada C.
Examinând criticile formulate prin motivele invocate de recurenta pârâtă SC E. SA, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora acestea li se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Critica formulată prin primul motiv de recurs referitoare la greşita soluţionare a excepţiilor prematurităţii acţiunii şi tardivităţii depunerii notificării în baza Legii nr. 10/2001 este nefondată.
În executarea dispozitivului sentinţei civile nr. 558 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea pronunţată în Dosarul nr. 1051/91/2007, hotărâre definitivă şi irevocabilă, notificarea reclamanţilor cu privire la terenul în litigiu a fost transmisă pârâtei prin adresa din 8 iulie 2008 a Primăriei Oraşului Odobeşti.
Raportat la dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia soluţionată prin dispoziţie motivată în termen de 60 de zile de la înregistrarea la unitatea deţinătoare.
Ca atare, nu se poate susţine că acţiunea reclamanţilor depusă la 17 decembrie 2008 ar fi prematură, formularea acestuia fiind determinată de refuzul pârâtei de a soluţiona notificarea în termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Critica referitoare la tardivitatea notificării este, de asemenea, neîntemeiată. Cu înscrisul nou depus în apel, notificarea din 3 septembrie 2001, reclamanţii au dovedit îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 10/2001, în ce priveşte terenul curte – moară, aflat în imediata vecinătate a terenului deja restituit.
Prin sentinţa nr. 558 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Vrancea a reţinut cu autoritate de lucru judecat că terenul de 239 m.p. a fost aferent morii şi că întinderea reală a suprafeţei deţinute de autorul reclamanţilor era mai mare decât cea restituită prin sentinţa nr. 3877/1999, astfel încât aceste aspecte nu mai pot fi puse în discuţie prin motivele de recurs.
Critica referitoare la întinderea dreptului de proprietate al reclamanţilor, în sensul că dacă s-ar restitui şi terenul în litigiu de 239 m.p. s-ar ajunge la o suprafaţă totală de 1075 m.p., nesolicitată, nu se va analiza întrucât a fost invocată omisso medio, pentru prima dată în recurs, fără a fi făcut obiect al motivelor de apel.
Motivele de recurs referitoare la respingerea probei de expertiză tehnică judiciară şi omologarea unei expertize neopozabile pârâtei nu va fi analizată, întrucât vizează modul de apreciere a probelor, deci netemeinicia deciziei şi se circumscrie pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., în prezent abrogat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E. SA împotriva deciziei nr. 46/A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii C.H.M. şi C.C.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2869/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2864/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
