ICCJ. Decizia nr. 2864/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2864/2011
Dosar nr. 936/90/2009
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţă publică din data de 20 mai 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că soluţionarea prezentului dosar, având ca obiect pretenţii împotriva Statului în baza dispoziţiilor art. 504 C. proc. pen., depinde de soluţia ce se va da dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Drăgăşani, având ca obiect anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi contopirea pedepselor în ceea ce-l priveşte pe reclamant.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de recurs reclamantul, susţinând că soluţia ce se va da în celălalt dosar nu schimbă situaţia din prezenta cauză.
Analizând încheierea recurată din perspectiva art. 244 alin. (1) pct. 1 şi art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de critica formulată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed.
Prin sentinţa civilă nr. 132 din 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamant, întemeiată pe dispoziţiile art. 504 C. proc. pen., dispunându-se obligarea Statului Român la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale.
Instanţa a reţinut că, pe calea contestaţiei în anulare s-a stabilit că primul termen al recidivei, în raport de care s-a stabilit o pedeapsă finală de 5 ani şi 6 luni, nu este o hotărâre definitivă, deoarece s-a desfiinţat prima hotărâre penală în urma admiterii contestaţiei în anulare. În acest fel, a devenit executorie numai pedeapsa de 2 ani şi 6 luni aplicată numai pentru dosar penal, emiţându-se mandat în acest sens.
S-a apreciat astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare a fost aplicată ulterior celei de 2 ani şi 6 luni, după rejudecarea recursului în urma admiterii contestaţiei în anulare, iar pentru aceasta s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În raport de succesiunea acestor hotărâri judecătoreşti, s-a reţinut că în perioada 27 august 2007 (pe 26 august 2007 expirând pedeapsa de 2 ani şi 6 luni) - 3 octombrie 2007 (când reclamantul a fost eliberat), acesta a fost în executarea unei pedepse, deşi nu exista hotărâre judecătorească de condamnare.
Prin acţiunea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea s-a solicitat anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani aplicată reclamantului şi contopirea pedepselor – cu precizarea faptului că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni aplicată acestuia este anterioară, ceea ce atrage, în temeiul art. 85 C. pen., anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 3 ani închisoare, cu intervenirea concursului de infracţiuni.
Faţă de obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Drăgăşani, se constată că o soluţie favorabilă Parchetului influenţează valabilitatea reţinerii reclamantului pe perioada de timp pe care este fundamentată soluţia primei instanţe.
Constatând, prin urmare, că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor procedurale incidente, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.I.L. împotriva încheierii de şedinţă din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 936/90/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2868/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2825/2011. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
