ICCJ. Decizia nr. 2825/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2825/2011
Dosar nr. 14070/3/2008
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1877 din 16 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 14070/3/2008, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta C.N.L.R. SA, a fost anulată în parte hotărârea din 25 februarie 2008 emisă de CNADNR SA, s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 20.580 euro, în echivalent lei de 75.600 RON pentru contestatoare şi a fost obligată intimata la plata sau consemnarea diferenţei de 39.606,56 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 25 februarie 2008, emisă de intimata CNADNR SA, s-a dispus exproprierea de la contestatoarea C.N.L.R. SA a suprafeţei de 98 m.p. teren intravilan, situat în Bucureşti, Şoseaua O., nr. cadastral XX, stabilindu-se, totodată, suma de 35.993,44 RON, echivalentul a 9.800 euro, cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 198/2004 şi a HG nr. 1519/2007.
Hotărârea a fost comunicată expropriatei la data de 25 martie 2008 (conform fotocopiei plicului depusă în dosar), contestaţia fiind formulată la 08 aprilie 2008, cu respectarea termenului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Expertiza efectuată în cauză, comisia formată din experţi, desemnaţi conform legii, a stabilit valoarea de circulaţie a terenului la data de 25 februarie 2008, la echivalentul a 210 euro/m.p., respectiv 75.600 RON, raportat la cursul de schimb din data de 25 februarie 2008.
Instanţa de fond a mai reţinut că sunt nefondate criticile intimatei aduse raportului de expertiză întrucât nu au fost însoţite de înscrisuri care să justifice o altă concluzie decât cea a celorlalţi experţi iar pe de altă parte pentru că propunerea expertului (intimatei) A.D. în sensul stabilirii valorii de circulaţie a terenului expropriat la data emiterii deciziei de stabilirea a despăgubirilor la echivalentul a 235 RON/m.p. reprezintă o valoare superioară celei stabilite de comisie, fiind în evidentă contradicţie cu interesele intimatei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel CNADNR SA şi C.N.L.R. Astfel prin Decizia civilă nr. 306 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-au admis apelurile CNADNR s-a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin contestatoarei C.N.L.R. la suma de 71.760 RON iar diferenţa ce trebuie achitat acesteia la suma de 35.776,56 RON, fiind menţinute restul dispoziţiilor hotărârii de fond.
De asemenea s-a respins ca nefondat apelul C.N.L.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 25 februarie 2008, emisă intimata CNADNR SA, s-a dispus exproprierea şi acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Bucureşti, Şoseaua O., având număr cadastral XX, în suprafaţă totală de 98 m.p., despăgubirea fiind stabilită, potrivit art. 6 din Legea nr. 198/2004, la suma de 35.993,44 echivalentul a 9.800 euro şi consemnată în conformitate cu dispoziţiile legale, la dispoziţia C.N.L.R. SA.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie contestatoarea C.N.L.R. SA, expropriatul fiind nemulţumit cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator.
Ca atare, în faţa instanţei de fond s-a administrat proba cu expertiză vederea stabilirii valorii de circulaţie a terenului expropriat la data emiterii deciziei de expropriere.
Pentru efectuarea expertizei a fost desemnată o echipă formată domnii experţi L.A., desemnat de instanţă, P.V., numit contestatoarea C.N.L.R. SA şi A.D., propus de intimata CNADNR SA.
Raportul de expertiză tehnică, semnat de către cei trei experţi, a fost depus la data de 27 octombrie 2008, în concluziile acestuia stabilindu-se că preţul unitar, determinat prin metoda comparaţiei directe, este de 210 euro/m.p., echivalent a 771 RON/m.p., o valoare credibilă şi obtenabilă.
Cererea pentru efectuarea unei contraexpertize formulată de intimata CNADNR SA a fost respinsă la data de 08 decembrie 2008, pentru considerentele prezentate în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Ulterior, în apel, s-a dispus efectuarea unei noi expertize în condiţiile legii, evaluarea terenului fiind făcută atât la data exproprierii, 25 februarie 2008, când a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 25 februarie 2008, cât şi la data întocmirii raportului de expertiză, 28 martie 2010, prin metoda comparaţiei prin bonitate şi metoda comparaţiei vânzărilor. Mai reţine instanţa de apel că în aceste condiţii, criticile formulate de apelanta contestatoare C.N.L.R. SA nu se mai susţin, întrucât ele se raportează la expertiza efectuată în faţa instanţei de fond, înlăturată prin probatoriul nou administrat în apel.
Instanţa de apel a mai reţinut că din examinarea motivelor ce întemeiază cererea de apel formulată de intimata CNADNR SA, ceea ce se dispută, în cauză, nu este măsura exproprierii în sine, ci, în principal, cuantumul despăgubirilor, care trebuie să însoţească această veritabilă privare de proprietate, în sensul art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi modalitatea în care despăgubirile au fost stabilite de către instanţa de fond.
Astfel s-a reţinut că parte din criticile expuse de această parte se referă la modalitatea de întocmire şi valorificare a raportului de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond, în funcţie de care, în faza procesuală a apelului, s-a dispus efectuarea unei noi expertize, care să stabilească, atât la momentul exproprierii, cât şi la momentul întocmirii acestei probe, valoarea de circulaţie a terenului în litigiu, în condiţiile reglementate de art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatoarei pentru terenul expropriat, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute în articolul de lege amintit, inclusiv sporul de valoare adus terenului proprietatea C.N.L.R. SA rămas neexpropriat sau, după caz, daunele aduse proprietarului.
Conform expertizei întocmite în apel, valoarea terenului la data exproprierii a fost stabilită la 180 euro/m.p., astfel încât pentru 98 m.p. preţul determinat, conform metodei comparaţiei vânzărilor, este de 71.760 RON. Valoarea prejudiciului adus expropriatului a fost estimată de experţi la suma de 25.653 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului expropriat în perioada dintre data exproprierii şi data expertizei, precum şi diferenţa de valoare a terenului în aceeaşi perioadă; în ceea ce priveşte sporului de valoare adus imobilului, ca urmare a exproprierii, experţii menţionaţi au considerat că este 0 (acest ultim element nu a format obiect de critică în apel).
Prin obiecţiunile formulate la data de 11 mai 2010, apelanta intimată CNADNR SA a arătat că experţii au avut în vedere la stabilirea valorii despăgubirilor valoarea terenului şi un prejudiciu suportat de către persoana expropriată, care constă în contravaloarea lipsei de folosinţă şi diferenţa de valoare de la momentul exproprierii şi până la momentul efectuării expertizei. Or, lipsa de folosinţă nu poate exista, întrucât la momentul exproprierii terenului dreptul de proprietate a ieşit din patrimoniul persoanei expropriate şi a trecut în proprietatea statului; în ceea ce priveşte diferenţa de valoare, intimata a arătat că se încălcă dispoziţiile Legii nr. 198/2004, întrucât valoarea despăgubirilor se stabileşte momentul efectuării expertizei şi nu la momentul exproprierii.
S-a mai reţinut că acest argument invocat de apelanta intimată CNADNR SA, ca şi obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a apelului, constând într-o veritabilă critică de fond ce priveşte acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat contestatoarei, este nefondat.
Astfel, art. 1 al Legii nr. 33/1994 stabileşte, în considerarea caracterului excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere şi în scopul asigurării unei protecţii depline şi adecvate a dreptului de proprietate privată, că: „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească", iar art. 26 din Legea nr. 33/1994, în prezent vigoare, reglementând conţinutul despăgubirii, statuează că: „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, al persoanei îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. (...) În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii ţinând seama de prevederile alin. precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor".
În speţă, instanţa de apel a constatat că la stabilirea cuantumului exproprierii trebuie să se ia în considerare valoarea indicată prin raportul de expertiză depus în apel, de 71.760 RON, întrucât doar aceasta reprezintă valoarea reală a imobilului teren expropriat la data întocmirii raportului de expertiză, în sensul imobilului teren expropriat la data întocmirii raportului de expertiză, în sensul de preţ la care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel situate aceeaşi unitate administrativ teritorială, preţ stabilit conform metodei comparaţiei vânzărilor, necontestat de apelanta C.N.L.R. SA. Se reţine că prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 184/2008, conform cărora la calcularea cuantumului despăgubirii instanţa se raportează la momentul transferului dreptului de proprietate, au fost abrogate ulterior prin OUG nr. 228/2008, astfel încât în prezent trebuie să ţină seama de valoarea imobilului de la data efectuării expertizei.
La aprecierea acestei situaţii, instanţa de apel a avut în vedere că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 la care Legea nr. 198/2004, art. 9, face referire, despăgubirea se compune din (1) valoarea reală a imobilului şi din (2) prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
În speţă, terenul ce face obiectul exproprierii are o suprafaţă de 98 m.p. dintr-o suprafaţă totală de 3.187,11 m.p. aflată în proprietatea C.N.L.R. SA. în baza contractului de vânzare-cumpărare din 13 mai 2004 de Biroul Notarial Public G.P., astfel încât prin expropriere contestatoarei i se aduce o atingere a dreptului de proprietate. Instanţa de apel a avut în vedere că valoarea la care s-a ajuns prin raportul de expertiză este însuşită inclusiv de către expertul P.V., desemnat de către contestatoare, care nu a înţeles să facă opinie separată, această valoare ţinând cont şi de preţurile cu care se vând imobile similare în zonă conform ofertelor anexă la raport.
În ceea ce priveşte însă prejudiciul cauzat expropriatului, s-a apreciat că, aşa cum acesta a fost determinat de experţi, în sensul că s-ar compune din lipsa de folosinţă a terenului expropriat în perioada dintre data exproprierii şi data întocmirii expertizei, precum şi din diferenţa de valoare a suprafeţei de 98 m.p. În aceeaşi perioadă, nu reflectă, în fapt şi în drept, prejudiciul real creat C.N.L.R. SA., prin expropriere, astfel cum a fost el avut în vedere de legiuitor. La această concluzie se ajunge prin interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994, la care face trimitere Legea nr. 198/2004, care se referă la daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, în considerarea dovezii prezentate de aceştia şi nu la prejudiciul rezultat din lipsa de folosinţă a terenului pe perioada derulării procedurii judiciare. Pe de altă parte, trebuie să se reţină că instanţă de judecată acordă, în speţă, despăgubire la valoarea de piaţă a imobilului la data efectuării expertizei în apel, care acoperă şi diferenţa de valoare indicată de experţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât CNADNR SA cât şi C.N.L.R. SA.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel CNADNR SA a criticat hotărârea instanţei de apel prin prisma încălcării dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât comisia de expertiză a stabilit valoarea despăgubirilor prin raportare la valoarea de ofertare a unor imobile similare, fără să ţină cont de dispoziţiile art. 26, iar valoarea reţinută este mult superioară valorii reale.
În principal această recurentă a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu o nouă expertiză, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii contestaţiei formulate de contestatoarea C.N.L.R.
Recurenta C.N.L.R. SA a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate sub acelaşi aspect al încălcării dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât nu au fost acordate despăgubirile evidenţiate în raportul de expertiză, respectiv şi suma de 21.928 RON reprezentând diferenţa de valoare a terenului de la data exproprierii şi până la data expertizării, motiv pentru care se învederează că există neconcordanţe între dispozitiv şi considerente.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate.
Instanţa de apel a examinat cauza prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum şi a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în condiţiile admiterii unei noi expertize în apel pentru clarificarea tuturor aspectelor ce ţin de stabilirea despăgubirilor atât în condiţiile Legii nr. 33/1994 cât şi ale Legii nr. 198/2004.
Despăgubirea acordată în condiţiile Legii nr. 33/1994 reprezintă o compensaţie pentru pierderea suferită de proprietar, ori eventual de ceilalţi titulari de drepturi reale, ca urmare a pierderii dreptului de proprietate sau a altui drept real principal asupra bunului, obiect al exproprierii.
Or, din această perspectivă instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize în apel raportat la criteriile stabilite de legiuitor prin dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, criticile legate de încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, sunt nefondate cu atât mai mult cu cât instanţa îşi argumentează soluţia privind cuantumul despăgubirilor chiar pe criteriile prevăzute de dispoziţiile legale sus evocate.
Nefondată este şi critica legată de existenţa unei contradicţii între considerente şi dispozitiv, în condiţiile în care instanţa de apel arată în mod clar şi concret de ce înlătură teza experţilor legată de compunerea prejudiciului.
Astfel considerentele hotărârii sunt clare, neechivoce şi în concordanţă cu probele administrate, reflectând soluţia adoptată de instanţa de apel.
Aşa fiind, criticile recurentelor nu se circumscriu în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursurile fiind nefondate urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C.N.L.R. SA şi de pârâta CNADNR SA împotriva deciziei nr. 306A din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2864/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2827/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
