ICCJ. Decizia nr. 2948/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2948/2011
Dosar nr. 1217/112/2009
Şedinţa publică de la 5 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 455 din 23 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa – Năsăud a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.I.A. SA Bistriţa împotriva pârâtei SC B.T.T.B.I. E. Borşa SRL Borşa şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 157.436,69 lei cu titlu de despăgubiri şi 10.764,73 lei cheltuieli de judecată; a fost respins ca neîntemeiat petitul 2 din acţiunea principală privind obligarea pârâtei la predarea unor piese; a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională formulată de pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borşa SRL.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bistriţa – Năsăud a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de instalaţii nr. 54/2008, prin care pârâta se obliga să execute lucrări de montaj – instalaţii cu materialele executantului la obiectivul „Complex rezidenţial A. din Bistriţa, valoarea totală a contractului fiind stabilită la preţul de 410.000 Euro. Prin acest contract s-a stabilit un grafic de execuţie a lucrărilor şi plăţilor. Pârâta a executat o parte din lucrările contractate, cu nerespectarea graficelor convenite.
Prin expertiza tehnică efectuată în dosarul nr. 1278/112/2009, pe calea procedurii de asigurare de dovezi, potrivit art. 235 C. proc. civ., s-a stabilit valoarea totală a lucrărilor executate de pârâtă la suma de 357.726 lei.
Pârâta a recunoscut primirea de la reclamantă a sumei totale de 515.162,70 lei, însă a susţinut că a executat lucrări în valoare totală de 715.300,28 lei, invocând situaţiile de lucrări, motiv pentru a solicitat prin cererea reconvenţională obligarea reclamantei la plata diferenţei de 200.137,68 lei.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel ambele părţi.
Reclamanta SC C.I.A. SA Bistriţa a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanţei de fond în sensul obligării pârâtei la plata sumei 60.000 EURO, echivalent RON, la cursul BNR din ziua plăţii.
În motivarea apelului se arată că prin contractul încheiat, părţile au stabilit evaluarea lucrărilor şi a obligaţiilor de plată în moneda EURO, iar facturile emise de pârâtă stabilesc valoarea serviciilor raportat tot la moneda EURO. În conformitate cu probele administrate în cauză s-a dovedit că pârâta a primit o plată, care nu a fost acoperită ulterior de lucrările efectuate.
Pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borşa SRL Borşa a solicitat prin apelul declarat schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterea cererii reconvenţionale.
În motivarea apelului, pârâta arată că hotărârea a fost pronunţată fără a se analiza clauzele contractuale stabilite de părţi, Singura probă analizată de instanţă o constituie o expertiză tehnică de specialitate administrată în dosarul având ca obiect asigurare de dovezi.
Contractul încheiat de părţi nu distinge între preţul materialelor şi valoarea manoperei, iar la momentul rezilierii, acesta era executat în proporţie de peste 50 %, aşa încât în mod greşit a fost admisă o expertiză de evaluare a lucrărilor efectuate, cât timp exista un preţ contractual, negociat de părţi.
Pârâta arată că temeiul juridic al acţiunii reclamantei este plata nedatorată pentru lucrări contractate şi neexecutate, ori, în realitate, aceasta a executat tot ce s-a putut executa în raport de stadiile edificării imobilului de către constructorul beneficiar.
Prin decizia civilă nr. 179 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC C.I.A. SA, a fost schimbată sentinţa atacată în parte în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 60.000 Euro, în echivalent în lei, calculat la cursul BNR din ziua efectuării plăţii; a fost respins apelul declarat de pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borşa SRL; s-au păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a fost obligată intimata – pârâtă la plata către apelanta – reclamantă a sumei de 4.884,87 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.
În fundamentarea acestei decizii s-a reţinut, că în cauză s-a dovedit că, în contractul de prestări servicii, preţul a fost stabilit raportat la termenele de execuţie din contract, termene pe care executantul nu le-a respectat dând astfel naştere opţiunii creditorului între a hotărî continuarea contractului şi atunci ar fi putut solicita penalităţi pentru întârziere (daune moratorii) şi a hotărî denunţarea contractului, caz în care valoarea lucrărilor executate este cea de piaţă, valoarea lor contractuală neavând nicio relevanţă juridică.
Curtea de Apel a reţinut că preţul contractului precum şi toate plăţile parţiale au fost raportate la moneda EURO, iar respectarea termenelor de execuţie era o obligaţie esenţială a apelantei – pârâte, având în vedere faptul că pentru apartamentele la care se efectuau lucrări erau deja încheiate contracte de vânzare – cumpărare, iar apartamentele trebuie predate cumpărătorilor la anumite date.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borşa SRL, solicitând în principal, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului propriu, schimbarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei şi respingerea apelului declarat de reclamantă, în considerarea art. 304 pct. 7, 8, 9 raportat la art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.
În subsidiar se solicită casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în considerarea faptului că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În motivarea recursului se arată că instanţa de apel a reţinut în mod nelegal faptul că preţul contractului a fost stabilit raportat la termenele de execuţie din contract, termene pe care recurenta nu le-ar fi respectat şi ca atare s-a născut opţiunea reclamantei pentru denunţarea contractului „caz în care valoarea lucrărilor executate este cea de piaţă, valoarea contractuală neavând nicio relevanţă juridică”. Această reţinere este total nelegală întrucât nu este susţinută de un text legal, iar contractul este legea părţilor.
Instanţa nu a analizat termenii contractuali. Deşi în apel s-a invocat lipsa unor criterii de distincţie între preţul materialelor şi al manoperei de execuţie, această problemă nu a fost lămurită de Curte, ceea ce a condus la o concluzie greşită cu privire la raporturile şi drepturile reciproce ale părţilor ce izvorăsc din contractul de executare de lucrări instalaţii nr. 54 din 25 august 2008.
Singurul argument juridic în temeiul căruia a fost admisă acţiunea reclamantei a fost expertiza tehnică efectuată în dosarul privind asigurarea de dovezi. Nicio altă probă nu a fost încuviinţată de instanţa de fond şi nici de instanţa de apel. Tocmai expertiza efectuată în cauză şi nepertinentă acesteia a condus la o altă situaţie de fapt ce contrazice termenii stipulaţi în contract.
Contractul nu distinge între preţul materialelor şi valoarea manoperei. La momentul rezilierii contractului, acesta era executat în proporţie de 50 %, aşa încât, susţine recurenta, plata efectuată către aceasta a fost justificată, fără să acopere preţul materialelor.
Instanţa de apel reţine că recurenta nu ar fi respetcta termenele de executare a lucrărilor în concordanţă cu graficele de execuţie.
În realitate, lucrările nu au fost finalizate, mai ales datorită culpei constructorului beneficiar care nu a pus la dispoziţie frontul de lucru necesar executării instalaţiilor, acesta fiind şi motivul pentru care contractul a fost reziliat prin acordul părţilor.
Hotărârea este lispită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece, deşi probele administrate în cauză duc la o anumită concluzie, în aprecierea lor, instanţa s-a oprit la o altă concluzie eronată. Astfel, instanţa reţine că facturile docveditoare ale costurilor materialelor depuse în apel, nu fac dovada faptului că materialele au fost incorporate în lucare.
În mod greşit apreciază instanţa de apel că cererea de întoarcere a executării este o cerere nouă în apel, deoarece aceasta a fost făcută în ideea în care apelul ar fi fost admis, ca o cerere subsecventă acestuia, în condiţiile art. 404 şi următoarele C. proc. civ.
În ceea ce priveşte apelul intimatei, se arată că în mod nelegal s-a reţinut că acesta este fondat.
Potrivit art. 6 din contract, părţile au stabilit preţul lucrărilor în moneda EURO, iar efectuarea lor în RON la cursul de schimb al BNR valabil din ziua facturării. Ca atare, aşa cum a fost stabilit preţul în contract de către părţi, recurenta apreciază că nu se poate reţine ca având clauză de indexare şi nici într-un caz, ca acesta să fie un temei pentru admiterea sumei solicitată de apelanta – reclamantă de 60.000 EURO cu titlu de plată nedatorată.
Recurenta susţine că în mod nelegal a fost respinsă cererea privind efectuare unei noi expertize de specialitate în instalaţii având un singur obiectiv, respectiv stabilirea procentului de execuţie a lucrărilor raportat la cele consemnate în procesul – verbal din 23 iunie 2007 şi la facturile pentru achiziţionarea materialelor, astfel încât solicită casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării acestei probe.
În cauză, intimata SC C.I.A. SA Bistriţa a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele argumente:
Între părţi a fost încheiat contractul de lucrări instalaţii nr. 54 din 25 august 2008 prin care executantul – recurenta SC B.T.T.B.I. E. Borşa SRL „este obligat să execute toate lucrările conform prezentului contract şi documentaţiei de execuţie, în conformitate cu reglementările legale şi cu normele statului român, precum şi cu toate cerinţele impuse de autorităţile competente, cu respectarea termenelor contractuale” – art.3 din contract.
Ca atare, contractul cuprinde termene de execuţie şi potrivit dispoziţiilor art. 7 s-au stabilit graficul de execuţie şi penalităţile de întârziere.
Totodată, s-a stabilit că plata pentru lucrările prestate se efectuează conform Graficului de execuţie şi plăţi din anexa 3.
Preţul executării tuturor lucrărilor a fost stabilit la suma de 410.000 EURO.
Instanţa de apel a analizat termenii contractuali şi a reţinut în mod corect faptul că preţul a fost stabilit raportat la moneda EURO, aşa cum au fost realizate şi toate plăţile parţiale.
Este adevărat că în contract nu se face disctincţie între preţul materialelor şi valoarea manopereri, dar este de necontestat faptul că lucrările urmau a fi executate cu materialele executantului. Acest fapt nu a fost nicicând contestat de către recurentă.
În contractul de prestări servicii preţul a fost stabilit raportat la termenele de execuţie stabilite, termene pe care executantul nu le-a respectat.
Valoarea lucrărilor executate de recurentă a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuată în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi, în conformitate cu dispoziţiile art. 235 C. proc. civ.
Această probă cu expertiză a fost administrată avându-se în vedere faptul că lucrările efectuate de pârâta – recurentă urmau a fi acoperite, iar o astfel de probă ar fi devenit mai greu sau apropate imposibil de administrat în viitor.
De altfel, acesta a constituit un motiv întemeiat pentru Curtea de Apel de a respinge solicitarea privind efectuarea unei noi expertize.
Concluziile raportului de expertiză au fost că lucrările efectuate de către recurenta – pârâtă la imobilul cu destinaţia spaţii comerciale, birouri şi apartamente situat în Bistriţa, sunt în valoare de 357.726 lei. Este de reţinut şi faptul că recurenta a fost prezentă la efectuarea expertizei din dosarul nr. 1278/112/2009 şi a semnat procesele – verbale de constatare, confirmând astfel situaţia lucrărilor care urmau a fi evaluate.
Aşa fiind, în mod corect a fost respinsă solicitarea privind efectuarea unei noi expertize tehnice şi, ca atare nu poate fi primită cererea recurentei privind casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării acestei probe.
Instanţa de apel, analizând termenii contractuali, a statuat că preţul lucrărilor a fost stabilit în moneda EURO, iar plata în RON la cursul de schimb al BNR valabil în ziua facturării. Deci, temeiul pentru care s-a stabilit că recurenta trebuie să plătească suma de 60.000 de EURO către beneficiar este tocmai contractul încheiat de părţi.
Susţinerea recurentei potrivit căreia lucrările nu au fost finalizate, mai ales datorită culpei constructorului – beneficiar nu poate fi reţinută, întrucât aceasta nu a fost probată în niciun fel în cauză.
Din notificarea transmisă de beneficiar către societatea recurentă reiese că lucrările ce fac obiectul contractului nr. 54/2008 au fost oprite de executant la data de 14 noiembrie 2008.
Afirmaţia recurentei potrivit căreia contractul a fost reziliat prin acordul părţilor nu este susţinută de înscrisurile existente la dosar, intimata notificând executantul cu privire la denunţarea contractului în condiţiile art. 10.2 din convenţie, respectiv „în cazul în care executantul opreşte executarea lucrărilor sau le reduce în asemenea măsură, încât echivalează cu o oprire a lucrărilor, mai mult de 30 de zile”.
Faţă de aceste considerente, în mod corect a fost obligată recurenta la plata sumei de 60.000 EURO, temeiul juridic fiind plata nedatorată pentru lucrări contractate şi neexecutate de pârâta – recurentă.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, aceasta nu putea fi primită de instanţă câtă vreme titlul executoriu reprezentat de sentinţa pronunţată de Tribunalul Bistriţa – Năsăud nu a fost desfiinţat. Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada că acest titlu ar fi fost executat.
Potrivit acestor argumente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau modificare a deciziei atacate şi pe cale de consecinţă în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.T.T. BORŞA I.E. SRL Borşa împotriva deciziei civile nr. 179/2010 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta – pârâtă SC B.T.T. BORŞA I.E. SRL Borşa la plata sumei de 4.195,35 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă CASA DE INVESTIŢII A. SA. Bistriţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2928/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2955/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
