ICCJ. Decizia nr. 2927/2011. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2927/2011
Dosar nr. 3703/107/2010
Şedinţa publică din 30 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a solicitat suspendarea exercitării dreptului pârâtei S.F. la liberă circulaţie în Franţa pe o perioadă de cel mult 5 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 901/2010, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei şi a dispus suspendarea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Franţa a pârâtei pentru o perioadă de 4 ani, respectiv de la 16 martie 2010 până la 16 martie 2014.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat suspendarea exercitării dreptului pârâtei la libera circulaţie în străinătate pentru o perioadă de 5 ani în temeiul art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituţie.
Conform art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005, invocat ca temei de drept de către reclamantă, exercitarea de către o persoană a dreptului la liberă circulaţie în străinătate se suspendă numai dacă nu a respectat măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, dispusă în condiţiile acestei legi.
Instanţa de fond a apreciat că suspendarea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, în cazul enunţat de art. 40 lit. d), este condiţionată de luarea anterioară a măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, condiţie îndeplinită în speţă deoarece faţă de pârâtă, prin sentinţa civilă nr. 1872 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Alba s-a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtei pe teritoriul Franţei, pe o perioadă de 3 ani.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către reclamantă a fost admis prin Decizia civilă nr. 104/A din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, fiind schimbată în parte hotărârea, în sensul stabilirii că termenul de suspendare a exercitării dreptului pârâtei la libera circulaţie începe să curgă de la data de 5 mai 2010.
S-a apreciat, în justificarea soluţiei că, fiind vorba de o măsură cu caracter judiciar, momentul de la care devine eficientă este acela al pronunţării hotărârii, în absenţa unei dispoziţii legale contrare, care să lege acest moment de o altă dată.
Decizia a fost atacată cu recurs, la 2 iulie 2010, de către apelanta-reclamantă, care a susţinut nelegalitatea soluţiei din perspectiva dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 40 lit. d), art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 248/2005 şi a faptului că suspendarea dreptului la libera circulaţie se aplică în străinătate şi nu doar cu referire la teritoriul unei ţări.
Pe parcursul judecării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 206/2010, în raport de dispoziţiile căreia Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. II alin. (1) lit. c teza a doua din actul normativ menţionat, la data intrării în vigoare a prezentei legi, „încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la libera circulaţie în străinătate începute în temeiul art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005".
În speţă, este vorba despre o asemenea procedură judiciară în derulare având ca finalitate limitarea dreptului la libera circulaţie, ca urmare a nerespectării măsurii de restrângere a exercitării acestui drept dispusă prin hotărâre judecătorească.
Ca atare, prezentei proceduri jurisdicţionale îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 206/2010, astfel încât, fără posibilitatea de a mai verifica aspectele de nelegalitate invocate pe calea recursului, întrucât se impune cu prioritate motivul de ordine publică rezultat din noua reglementare, urmează să se dea eficienţă acesteia.
În consecinţă, va fi admis recursul, casate ambele hotărâri şi constată încetată procedura judiciară începută în temeiul dispoz. art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005 faţă de intimata-pârâtă S.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 104/A din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 901/201 din 5 mai 2010 a Tribunalului Alba, secţia civilă.
Constată încetată procedura judiciară începută în temeiul dispoziţiilor art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005 faţă de intimata pârâtă S.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2988/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2915/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
