ICCJ. Decizia nr. 2956/2011. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr.2956/2011
Dosar nr. 477/99/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâta SC M.G. C.M. SRL Iaşi, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a pârâtei adoptată la data de 06 octombrie 2004, înscrisă în registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi la data de 24 aprilie 2009 şi publicată în M. Of. al României partea a IV-a nr. 27/12.05.2009.
Prin sentinţa comercială nr. 23/cam. cons. din 9 iunie 2009 a Tribunalului Iaşi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul M.G.
În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut că norma juridică înscrisă în art. 195 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale este de ordine publică întrucât protejează atât pe asociaţi, cât şi pe societate şi pe terţi (care au dreptul de a cunoaşte care este voinţa reală societară), asigurând stabilitatea raporturilor juridice.
În ipoteza reglementată de art. 121 din Legea nr. 31/1990 se prevede în mod expres o derogare de la normele juridice imperative care reglementează convocarea la adunarea generală. Prin participarea tuturor acţionarilor la adunarea generală se asigură realizarea voinţei sociale, fiind evident că într-o atare situaţie nu se poate pune problema neconvocării acţionarilor întrucât prezenţa lor este dovada că au avut cunoştinţa de adunare şi de ordinea de zi, iar cerinţa convocării ar fi lipsită de finalitate.
Convocarea Adunării Generale a acţionarilor în formele prevăzute de lege sau actul constitutiv este cerută ad validitatem şi tocmai de aceea excepţia este prevăzută în mod expres prin art. 121 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, instanţa a apreciat că motivele invocate de reclamant prin acţiune sunt motive care, dacă ar fi probate, ar atrage nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a SC M.G. C.M. SRL Iaşi din 06 octombrie 2004.
Verificând modalitatea de convocare a acestei adunări generale ordinare a asociaţilor, instanţa a reţinut că în actul constitutiv al societăţii, la art. 11.2 sunt reluate parţial prevederile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 (în forma în vigoare în septembrie 2004), în sensul că trebuie să fie făcută convocarea cu cel puţin 10 zile înainte de ziua termenului fixat. În plus, art. 195 alin. (3) din legea anterior menţionată stipulează că această convocare trebuie făcută prin scrisoare recomandată.
Tribunalul a constatat că au fost respectate prevederile legale. Astfel, anunţul de convocare a adunării generale pentru 25 septembrie 2004 (iar în caz de lipsă de cvorum, pentru 06 octombrie 2004) a fost publicat în ziar la data de 13 septembrie 2004, reclamantul M.G. fiind convocat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (Dosar nr. 1297/99/2005), primind această scrisoare şi semnând pentru ea la data de 21 septembrie 2004. S-a constatat că la Dosarul nr. 1297/99/2005 se află şi împuternicirea avocatului G.G. de a-l reprezenta pe reclamant la adunarea generală din 25 septembrie 2004 (la prima convocare), împrejurare care atestă că reclamantul a cunoscut data ţinerii acestei adunări generale.
Instanţa de fond a reţinut că motivul vizând neconvocarea reclamantului la adunarea generală programată iniţial pentru 25 septembrie 2004 şi amânată, pentru lipsă de cvorum, la 06 octombrie 2004, când s-a adoptat hotărârea contestată (în mod legal, conform dispoziţiilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990) nu a fost confirmat de probele administrate în prezenta cauză.
Cât priveşte aspectul vizând depunerea acestei hotărâri la ORC pentru publicare în M. Of. abia la data de 24 aprilie 2009, prima instanţa a constatat că a fost cu mult depăşit termenul instituit de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 26/1990, dar a arătat că nu există prevăzută legal nicio sancţiune pentru atitudinea pârâtei, decât inopozabilitatea faţă de terţi a unei astfel de hotărâri, conform prevederilor art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, până la data publicării în M. Of. al României, respectiv până la 19 mai 2009.
Prin urmare, constatând că nu există motive de nelegalitate care să atragă nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a acţionarilor, tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 196 raportat la „art. 131 şi urm.” din Legea nr. 31/1990, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.G.
Prin aceeaşi hotărâre, reclamantul a fost obligat, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care prin Decizia nr. 76 din 01 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială a fost admis, a fost schimbată în tot sentinţa, în sensul că a fost admisă acţiunea formulată şi a fost constatată nulitatea absolută a Adunării Generale a SC M.G. C.M. SRL Iaşi, din data de 6 octombrie 2004.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect temeiurile juridice ale acţiunii de faţă, în sensul că, în speţă, motivele invocate de reclamant prin acţiune sunt motive care atrag nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a SC M.G. C.M. SRL Iaşi din 6 octombrie 2004.
În raport de dispoziţiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 instanţa de apel a reţinut că modalitatea de convocare a adunării generale se face, în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 11.2 din Statut, convocarea adunării asociaţilor se face cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi. Aşa fiind şi în lipsa unei menţiuni exprese în cuprinsul Statului referitoare la forma convocării, aceasta se va face conform dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, adică prin scrisoare recomandată.
Verificând actele depuse în dosarul de fond, instanţa de apel a apreciat că apelantul-reclamant nu a fost convocat prin scrisoare recomandată cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, deoarece anunţul de convocare a adunării generale pentru data de 25 septembrie 2004, iar în caz de lipsă de cvorum pentru 6 octombrie 2004, a fost primit de reclamant la 21 septembrie 2004, deci fără a fi respectat termenul imperativ de 10 zile prevăzut în art. 11.2 din Statut, coroborat cu art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Instanţa de apel a reţinut că nerespectarea acestor dispoziţii legale şi statutare referitoare la convocare este sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate, nulitate care are caracter imprescriptibil.
Având în vedere caracterul imperativ al dispoziţiilor referitoare la convocare, s-a apreciat ca nefondat argumentul reţinut de prima instanţă referitor la faptul că pentru adunarea din 25 septembrie 2004, reclamantul ar fi fost reprezentat de avocatul G.G., deoarece împuternicirea avocaţială a acestuia, dată de o altă persoană, respectiv F.E. nu poate acoperi nerespectarea de către intimată a dispoziţiilor imperative referitoare la convocare.
În termen legal, împotriva acestei decizii pârâta SC M.G. C.M. SRL Iaşi a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta critică Decizia atacată pentru nelegalitate, arătând, în esenţă, că în actul constitutiv al societăţii sunt reluate dispoziţiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „convocarea adunării se face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi”, în speţă fiind respectate prevederile legale incidente.
În acest context, susţine pârâta, reclamantul a fost convocat prin scrisoare recomandată comunicată la sediul societăţii, dar şi la domiciliul din Italia astfel cum rezultă din AR-ul din data de 10 septembrie 2004, arătând că s-au făcut demersuri suplimentare, comunicându-se convocatorul atât prin publicitate, cât şi prin telegramă.
În temeiul dispoziţiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.
Analizând Decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Hotărârea instanţei de apel este dată cu greşita aplicare şi interpretare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale: "Convocarea adunării se face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi”.
Art. 11.2 din Statutul SC M.G. C.M. SRL Iaşi prevede: „convocarea adunării asociaţilor se face cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată acesteia, arătându-se ordinea de zi”.
Astfel, în lipsa unei menţiuni exprese în cuprinsul Statului referitoare la modalitatea convocării, aceasta se va face conform dispoziţiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, adică prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru adunare.
Este de necontestat că reclamantul M.G. a fost convocat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicată atât la sediul societăţii, dar şi la domiciliul din Italia prin AR, la data 10 septembrie 2004, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul de fond.
Este de reţinut că termenul legal de 10 zile este un termen minim necesar care să existe între data convocării şi data la care are loc adunarea generală, acest termen imperativ curgând de la data expedierii convocării şi nu de la data primirii acesteia, cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
În consecinţă, Înalta Curte, constată că adunarea generală pentru data de 25 septembrie 2004 (amânată pentru lipsă de cvorum, la 06 octombrie 2004, când s-a adoptat hotărârea contestată) a fost convocată cu respectarea cerinţelor impuse de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale raportat la prevederile art. 101 C. proc. civ.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta SC M.G. C.M. SRL Iaşi împotriva deciziei nr. 76 din 01 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, va modifica Decizia recurată, în sensul că va respinge apelul formulat de reclamantul M.G. împotriva sentinţei nr. 23/cam. cons. din 9 iunie 2010 a Tribunalului Iaşi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M.G. C.M. SRL Iaşi împotriva deciziei nr. 76 din 01 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, pe care o modifică şi respinge apelul formulat de reclamantul M.G. împotriva sentinţei nr. 23/cam. cons. din 9 iunie 2010 a Tribunalului Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2960/2011. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 2954/2011. Civil. Acţiune în anularea... → |
|---|
