ICCJ. Decizia nr. 2977/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2977/2011
Dosar nr. 8211/105/2007
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 8211/105 din 12 decembrie 2007 la Tribunalul Prahova, contestatorul I.M.A. a chemat în judecată pe intimata C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti, în calitate de reprezentant al Statului Român, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 284/2007, modificarea acestei hotărâri în sensul acordării unor despăgubiri pentru terenul expropriat, proprietatea sa, situat în com. Bărcăneşti, sat Bărcăneşti de 814,194 mp T.37 P.604/77 jud. Prahova, în valoare de 42.787 lei echivalentul a 12.225 Euro, adică 15 Euro/mp, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat ca în mod nelegal s-a dispus prin hotărârea sus-menţionată, acordarea unor despăgubiri pentru terenul expropriat de 10.260,56 lei, fără să se ţină seama de preţul de circulaţie al terenului în zonă, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii acestui teren care reprezintă singura sursa de hrană a familiei sale.
La data de 08 ianuarie 2008, contestatorul şi-a majorat câtimea pretenţiilor în sensul că solicită despăgubiri de 100 Euro/mp pentru terenul expropriat.
Prin sentinţa civilă nr. 2241 din 2 septembrie 2008 Tribunalul Prahova a admis în parte contestaţia precizată, formulată de contestatorul I.M.A., şi a anulat în parte Hotărârea nr. 284 din 16 noiembrie 2007 emisă de către intimata C.N.A.D.N.R. şi a acordat despăgubiri pentru terenul de 814,194 mp situat în com. Barcaneşti, T.37 P.604/77 jud. Prahova ce aparţine contestatorului în valoare totală de 33.316,81 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, potrivit hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 284 din 16 noiembrie 2007, procesului-verbal nr. 284 din 18 septembrie 2007, documentaţiei topografice din luna martie 2005, memoriului tehnic depus la dosar, s-a dispus exproprierea şi aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea contestatorului pentru exproprierea terenului proprietatea acestuia de 814,194 mp situat în com. Bărcăneşti, T.37 P.604/77, despăgubiri stabilite în baza art. 6 din Legea nr. 198/2004 în valoare totală de 10260,56 lei, despăgubiri cu care contestatorul nu a fost de acord la 18 septembrie 2007.
În cuprinsul precizărilor întocmite de expertul consilier al contestatorului ing. B.N., la expertiza sus-menţionată, s-a specificat că terenul în litigiu de 814,194 mp ar fi fost trecut ulterior în intravilan, aflându-se în aproprierea restului terenului contestatorului pe care se află casa de locuit, iar valoarea acestuia este de 229.122 lei, respectiv, 281,41 lei/mp, în raport de valoarea aplicată pentru un teren vecin, stabilită prin Hotărârea nr. 53 din 10 ianuarie 2007 în favoarea numitului V.A.L.
Din raportul de expertiza tehnică - completare ing. A.A. efectuat în urma obiecţiunilor formulate de părţi, a reieşit că valoarea totală a terenului supus exproprierii este de 32.600 lei în funcţie de 11 Euro/mp, în raport de valoarea de circulaţie la data efectuării expertizei şi de 293 lei la 16 noiembrie 2007, în funcţie de preţul pe mp de 36 lei.
Împotriva sus menţionatei decizii a declarat apel în termen legal pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A precizat apelantul că sentinţa pronunţată de Tribunalul Prahova este nelegală şi netemeinică faţă de faptul că instanţa de fond, a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de expert A.A. şi obligarea Statului Român prin C.N.A.D.N.R. la plata de despăgubiri în baza acestuia.
Astfel, potrivit prevederilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994 comisia de experţi numită de instanţă trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, semnat de toţi aceştia, ceea ce nu s-a întâmplat.
A învederat apelantul pârât că expertiza ce se va administra va avea în vedere valoarea reală a despăgubirilor de la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, întrucât de la data consemnării despăgubirilor terenul a trecut de drept în proprietatea statului, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 194/2004.
Pe de altă parte, sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică şi datorită faptului că, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul N.C. si prin admiterea cererii de chemare în judecată, reclamanta se îmbogăţeşte fără justă cauză pe seama Statului Român.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja la consemnarea sumei de 10260,56 Ron situaţie faţă de care se impunea obligarea doar la diferenţa între suma consemnată şi valoarea reală stabilită de instanţă.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat apel şi reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate faţă de faptul că despăgubirea trebuia stabilită în cuantumul precizat de expertul B.N., având în vedere că preţul de circulaţie a terenurilor din zonă este mult mai mare decât preţul stabilit de expert D., amplasamentul acestui teren care se află în vecinătatea casei sale, astfel încât terenului rămas neexpropriat îi scade considerabil valoarea, precum şi pagubele produse prin neutilizarea acestui teren pe care a cultivat legume şi cereale.
Curtea, examinând apelurile prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a normelor legale incidente în cauză, a constatat că acestea sunt fondate deoarece referitor la apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N.R., Curtea constatat că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor se va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Aşa fiind, criticile apelantului potrivit cu care instanţa de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert A.A., a încălcat prevederile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994 care impun ca în cauzele de exproprieri comisia de experţi trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, semnat de toţi experţii sunt fondate.
Referitor la motivul de apel prin care se critică faptul că instanţa de fond nu a procedat la scăderea din valoarea despăgubirii a sumei deja consemnate, Curtea a constatat că aceste este întemeiat, având în vedere că la fila 31 (dosar apel) se află dovada consemnării sumei la C.E.C. pe numele expropriatului.
Pe cale de consecinţă a fost admis apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N.R., astfel încât la stabilirea cuantumului despăgubirilor instanţa de apel a ţinut seama de suma deja consemnată pe numele expropriatului, care a fost scăzută din valoarea despăgubirii.
Referitor la criticile privind modul de stabilire a despăgubirilor, formulate de ambii apelanţi, Curtea a reţinut că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Faţă de aceste considerente Curtea şi, având în vedere disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994 menţionată mai sus, în conformitate, cu care valoarea despăgubirii se stabileşte în funcţie de data întocmirii raportului de expertiză, Curtea a constatat că, valoarea de 31144,44 RON stabilită de raportul de expertiză P.O. ( fila 82 dosar apel) reprezintă o valoare justă şi acoperitoare de despăgubire.
Instanţa nu a avut în vedere valoarea despăgubirilor stabilită prin refacerile ulterioare ale raportului de expertiză întrucât, deşi piaţa imobiliară a scăzut considerabil, expertul stabileşte pentru terenul expropriat valori în creştere faţă de raportul de expertiză iniţial.
Faţă de aceste considerente Curtea a admis şi apelul formulat de contestator, a schimbat în parte sentinţa în sensul că valoarea despăgubirilor pentru terenul în litigiu este de 31.144,44 RON, sumă ce a fost calculată de expertul P.O. prin scăderea sumei de 10.260 lei consemnată de expropriator.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
În baza art. 276 C. proc. civ. s-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva deciziei civile 84 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti au declarat recurs atât reclamantul, cât şi Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi.
Recurentul Statul Român susţine că raportul de expertiză privind evaluarea imobiliară întocmit în apel nu respectă dispoziţiile legale, având în vedere faptul că expertul desemnat de către apelantul reclamant nu era abilitat ca expert evaluator şi nu era atestat A.N.E.V.A.R., motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 1 şi 9 C. proc. civ.
Se consideră că atât instanţa de apel, cât şi cea de fond au încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 conform cărora la calcularea despăgubirilor, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel, prin omologarea punctelor de vedere întocmite de experţi, a ţinut cont la stabilirea despăgubirilor de preţurile de ofertare apărute pe internet şi în presa prahoveană, ignorând astfel dispoziţiile legale ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În concepţia recurentului‚ Statul Român, există o diferenţă foarte mare între preţurile de „ofertare" şi cele reale, iar despăgubirea acordată de Statul Român, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 316 din 17 decembrie 2007 este îndestulătoare.
Şi reclamantul I.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 84 din 27 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, susţinând că aceasta este dată cu aplicarea greşită a legii, în speţă, prin încălcarea art. 25-26 din Legea 33/1994.
Recurentul precizează că preţul de circulaţie al terenului în zonă este mult mai mare decât preţul stabilit de exp. D. (care a „evaluat" la aceeaşi valoare majoritatea terenurilor din zona de sud-est a ţării fără a avea în vedere pagubele produse prin expropriere, categoria de folosinţă a acestor terenuri şi valoarea de circulaţie).
Mai mult, despăgubirile au fost stabilite diferenţiat şi fără un criteriu stabilit - astfel, au fost acordate despăgubiri de 10 ori mai mari, unor persoane ale căror terenuri se aflau la mare distanţă faţă de gospodăria acestora şi exproprierea nu producea prejudicii mari.
Instanţa, deşi a admis de 4 ori obiecţiunile reclamantului la raportul de expertiză efectuat (dispunându-se refacerea expertizei), la pronunţarea deciziei a avut în vedere raportul de expertiză iniţial (refăcut de 4 ori) şi nu raportul de expertiză final, conform căruia despăgubirea cuvenită contestatorului ar fi fost în cuantum de 61.216 lei, încălcând astfel dispoziţiile art. 25-26 din Legea 33/1994. Mai mult, pentru un teren similar ( aflat în aceeaşi tarla şi aceeaşi parcelă) s-au acordat contestatoarei despăgubiri în cuantum de 30 Euro/mp.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză susţinerile recurenţilor privind eronata interpretare a dispoziţiilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994 nu se justifică.
Reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere şi în scopul asigurării unei protecţii depline şi adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţia României a fost preluată în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din această lege statuându-se că exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o deplină şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
De asemenea, jurisprudenţa contenciosului European a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, ca o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Această măsură trebuie să fie, în acelaşi timp, convenabilă pentru realizarea actului ei legitim şi nedisproporţionată faţă de acesta (CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986, James şi alţii c. Regatul Unit).
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat.
În cauză, instanţele de judecată au aplicat şi interpretat în mod just dispoziţiile legale suscitate, raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a apelului respectând aceste proceduri legale. Critica recursului Statul Român privind lipsa abilitării ca expert evaluator şi a atestării expertului desemnat nu se justifică, din înscrisul depus la dosarul cauzei rezultă că acest expert posedă acest atestat, fiind întrunite condiţiile prevăzute de textul de lege în privinţa compunerii comisiei de experţi.
Nici celelalte susţineri ale recurentului reclamant şi ale recurentului pârât nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, expertiza efectuată în cauză a avut în vedere dispoziţiile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, a ţinut cont de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Pentru aceste considerente, se vor respinge ambele recursuri, în baza art. 312 C. proc. civ. şi se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul I.A. şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 84 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3016/2011. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2971/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
