ICCJ. Decizia nr. 3018/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3018/2011
Dosar nr.719/111/2007
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 18A din 10 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a respins ca nefondate apelurile declarate de C.F. şi M.I. precum şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 303/C din 4 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice a fost respinsă în mod corect de instanţa de fond. Potrivit art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007 Ministerul Finanţelor Publice reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa instanţelor. Este adevărat că Legea nr. 247/2005 stabileşte o competenţă specială pentru emiterea titlurilor de despăgubiri în favoarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor însă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România reţinând că Fondul „Proprietatea" pus la dispoziţia Comisiei nu funcţionează.
Cât priveşte fondul cauzei, prin Dispoziţia nr. 104 din 20 decembrie 2006 Primarul comunei Ineu a respins cererea de restituire în natură a imobilului, constatând că reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent.
Nu se poate da curs solicitării reclamantelor de a li se vinde construcţia în litigiu, instanţa neputând obliga proprietarul unei construcţii să o înstrăineze iar plata unor eventuale despăgubiri sub forma chiriei poate fi rezolvată doar în cadrul procedurii speciale de despăgubire reglementată de Legea nr. 10/2001.
2. Recursurile
2.1. Motive
Reclamantele au declarat recurs prin care au prezentat situaţia de fapt şi de drept a gospodăriei ce a aparţinut defunctului M.I., precum şi demersurile întreprinse de moştenitorii acestuia pentru recuperarea imobilului.
Au fost prezentate, de asemenea, aspecte de ordin emoţional în legătură cu motivele care au stat la baza preluării imobilului.
Centrul Cooperativei de Consum din comuna Ineu a fost desfiinţat din 1990 şi nu mai are nici un salariat, toate localurile sunt închiriate unor particulari care se aprovizionează pe cont propriu ceea ce, conform Legii nr. 10/2001 constituie contravenţie.
D.G.F.P. Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice a declarat recurs prin care a criticat hotărârea instanţei de apel în ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei lipsei de calitate procesuală pasivă.
Unitatea cu personalitate juridică deţinătoare a imobilului aflat în litigiu este Primăria Săcădat şi acesteia îi revine obligaţia de a se pronunţa prin Decizia motivată asupra notificării.
2.2. Analiza recursurilor
Recursul declarat de reclamante este nul pentru următoarele considerente:
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Pe de altă parte, art. 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În speţă, criticile formulate de recurente nu au putut fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate arătate la art. 304 C. proc. civ. întrucât vizează, în realitate, aprecierile personale ale reclamantelor în privinţa situaţiei de fapt şi „juridice" a imobilului în legătură cu care a fost formulată notificarea.
Drept urmare, în condiţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea recursului.
Cât priveşte recursul declarat de pârât, faţă de faptul că acesta nu a fost obligat la executarea vreunei obligaţii în cadrul procesual dedus judecăţii, este lipsit de interes.
Interesul procesual, condiţie de exerciţiu pentru formularea oricăruia dintre mijloacele care intră în conţinutul acţiunii civile, constituie folosul practic ce ar putea fi obţinut de acela care acţionează.
Interes în exercitarea unei căi de atac poate avea numai partea care a căzut în pretenţii în etapa procesuală anterioară.
În speţă, Ministerul Finanţelor Publice nu a fost obligat nu doar în etapa procesuală anterioară, dar nici în primă instanţă şi, evident, nici prin dispoziţia emisă de primarul comunei Ineu, judeţ Bihor. În aceste condiţii, insistenţa acestei părţi în obţinerea unei hotărâri prin care să se stabilească faptul că nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu este, dacă nu abuzivă, cel puţin lipsită de interes.
Conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul exercitat de pârât va fi respins pentru lipsă de interes.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantele C.F. şi M.I. împotriva deciziei nr. 18A din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Bihor împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3024/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2984/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
