ICCJ. Decizia nr. 2979/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2979/2011
Dosar nr. 777/62/2007
Şedinţa publică de la 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 ianuarie 2007 reclamanta C.D.C. a chemat în judecată pârâţii SC D.G.S. SA Bucureşti, sucursala Braşov, şi O.E. solicitând obligarea pârâtei SC D.G.S. SA Bucureşti, sucursala Braşov, la mutarea contorului de măsurare a gazului metan de pe proprietatea sa pe proprietatea pârâtei O.E. şi obligarea pârâtei O.E. de a-şi muta instalaţia de utilizare a gazului metan pe proprietatea acesteia.
În motivarea cererii se arată că este proprietara exclusivă a imobilului şi nu are părţi de uz-comun cu imobilele învecinate. În prezent apartamentul pârâtei O.E. primeşte gaz-metan prin instalaţia de utilizare care îi aparţine, care traversează proprietatea reclamantei, iar contorul de măsurare a gazului-metan se află tot pe proprietatea reclamantei. Locuinţa pârâtei O.E. are ca părţi de uz comun şi instalaţiile de utilizare ale gazului-metan alături de ceilalţi coproprietari de la adresa str. R. nr. 49, din C.F. nr. 382 cu top nr. 5476/1/1-5476/2/2.
Se arată că potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 1616 din 11 februarie 2003 întocmit de expert I.N. mutarea contorului de gaz-metan şi a instalaţiei de utilizare, amplasate pe peretele imobilului proprietatea reclamantei este posibilă şi necesară în condiţiile în care proprietarul nu le mai acceptă. Existenţa contorului de gaz-metan al pârâtei pe peretele casei proprietatea reclamantei o prejudiciază întrucât aceasta presupune că pârâta O.E. să aibă acces permanent pe teritoriul proprietatea sa, fapt ce nu îl admite şi este nelegal.
De asemenea, accesul pârâtei pe proprietatea sa îi pune în pericol bunurile personale care se află în gangul din interiorul proprietăţii sale.
Pârâta a depus întâmpinare şi a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat:
- să se instituie un drept de servitute de trecere cu piciorul şi auto în favoarea imobilului proprietatea sa, înscris în C.F. nr. 382 Braşov nr.top 5476/1/1-5476/2/2 asupra imobilului proprietatea reclamantei, în C.F. nr. 25149 Braşov nr. top5476/1/2;
- să se dispună instituirea unui drept de servitute de a conduce reţele utilizare-apă, gaze naturale, curent electric şi canalizare în favoarea imobilului proprietatea ei, înscris în C.F. nr. 382 Braşov nr. top 5476/1/1-5476/2/2 asupra imobilului proprietatea reclamantei, înscris în C.F. nr. 25149 Braşov nr. top 5476/1/2;
- să se dispună înscrierea în C.F. nr. 382 Braşov nr. top 5476/1/1 -5476/2/2 a drepturilor de servitute astfel instituite.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, – prin sentinţa nr. 558 din 14 aprilie 2010 a admis acţiunea şi a obligat pârâta O.E. să îşi mute contorul şi instalaţia de utilizare a gazului metan de pe proprietatea reclamantei pe proprietatea acesteia.
De asemenea, a obligat pârâta SC D.G.S. R. SRL la mutarea contorului de gaz şi racordarea la sistemul de distribuţie de pe proprietatea reclamantei, pe proprietatea pârâtei O.E.
S-a respins cererea reconvenţională, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta O.E. este proprietară asupra imobilului situat în Braşov, cu titlu de drept de cumpărare conform Legii nr. 112/1995 iar în foaia de sarcini figurând dreptul de servitute de trecere cu piciorul şi de folosirea conductelor de apă şi canalizare.
Prin sentinţa civilă nr. 1495 din 13 februarie 2009 a Judecătoriei Braşov rămasă definitivă şi irevocabilă pronunţată în dosar nr. 969/167/2005 s-a stabilit linia de hotar ce delimitează proprietatea reclamantei de cea a pârâtei şi a celorlalte imobile învecinate potrivit Raportului de expertiză tehnică întocmai de expert P.R. nr. 243044/2007.
După cum rezultă din concluziile Raportului de expertiză nr. 1616 din 11 februarie 2003 întocmit de expert I.N. în dosar nr. 12696/2002 mutarea contorului de gaz metan şi a instalaţiei de utilizare, amplasate pe peretele imobilului proprietatea reclamantei este posibilă şi necesară în toate condiţiile în care proprietarul nu le mai acceptă. Imobilele fiind total independente cu curţi şi corpuri de cădire separate, apartamentul pârâtei trebuie să fie alimentat cu gaz din branşamentului din str. Republicii, fapt ce necesită aprobarea unui proiect şi avizul SC D.G.S.
Pârâta SC D.G.S. a fost notificată prin executorul judecătoresc de a-şi muta instalaţia şi contorul pe proprietatea acestuia în condiţiile în care aceasta are părţi de uz comun, servituţi şi instalaţiile utilitare la adresa din str. R. nr. 49.
Răspunzând criticilor formulate de pârâte în apelurile promovate Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis apelurile pârâtei şi pe cale de consecinţă s-a admis apelul declarat de pârâta SC D.G.S.R. SRL Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 4, împotriva sentinţei civile nr. 559/C din 14 aprilie 2010 pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta C.D.C., cu domiciliul în Braşov, judeţ Braşov, în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a admis în parte apelul declarat de pârâta O.E., cu domiciliul în Braşov, judeţ Braşov, împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o, în sensul că:
S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de pârâta O.E. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta C.D.C.
S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta O.E. în contradictoriu cu reclamanta C.D.C., şi-n consecinţă:
S-a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere cu auto în favoarea imobilului proprietatea pârâtei înscris în C.F. nr. 382 Braşov nr. top 5476/1/1 - 5476/2/2 peste imobilul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 25149 Braşov nr. top 5476/1/2, cât şi instituirea unui drept de servitute de a conduce reţele utilitare apă, gaze naturale, curent electric şi canalizare în favoarea imobilului proprietatea pârâtei înscris în C.F. nr. 382 Braşov nr. top 5476/1/1-5476/2/2 peste imobilul proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. 25149 Braşov nr. top 5476/1/2.
S-a dispus înscrierea în C.F. nr. 382 şi nr. 25149 Braşov a drepturilor de servitute instituite şi s-a respins restul pretenţiilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că instalaţia a cărei dezafectare se solicită, a fost montată în mod legal, în baza autorizaţiei nr. 6088/1976 (fila 22 dosar), respectându-se normativele în vigoare la acea dată. Amplasarea instalaţiei şi a aparatului de măsură respectă şi în prezent dispoziţiile legale în materie, respectiv Normativul de Gaze Naturale I6/98, art. 4.5 potrivit căruia „amplasarea contoarelor se face în incinta consumatorului, cât mai aproape de limita de proprietate, în locuri uşor accesibile, ventilate şi uscate”, astfel cum rezultă din adresa nr. 779/D2 din 19 iunie 2001 emisă de SC D.G.S. SA (fila 22 vol. I dosar de fond).
De asemenea, potrivit răspunsului la obiecţiunile formulate de expertul I.N. în expertiza extrajudiciară depusă în probaţiune, se arată că „montarea contorului de gaz pentru familia O., într-o altă poziţie, respectiv pe peretele casei sale, fără mutarea branşamentului de gaz nu este posibilă pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 6.36 din Normativul I6/98” (fila 16 dosar nr. 7913/97/2006 al Judecătoriei Braşov).
Din adresa nr. 261/S din 10 aprilie 2003 emisă de SC D.G.S. SA, sucursala Braşov, rezultă că instalaţia de utilizare a gazelor naturale a pârâtei O.E. nu poate fi racordată la instalaţia de utilizare existentă la cele 14 familii coproprietare la imobilul din strada R. nr. 49, deoarece aceasta nu face faţă debitului necesar de gaz şi instalaţia nu va avea presiune pentru că locuinţa se află la o distanţă de 60 metri faţă de postul de reglare existent pe strada Republicii (fila 23 dosar fond). Este şi motivul pentru care o parte din coproprietarii imobilului de pe strada R. nu şi-au dat acordul pentru racordarea la instalaţia comună a instalaţiei pârâtei O.E. (fila 73 volumul II dosar fond).
Susţinerile reclamantei privind drepturile pârâtei O.E. la părţile de uz comun ale imobilului de pe strada Republicii şi astfel la dreptul de acces la branşamentul instalaţiilor de gaz ale coproprietarilor acestui imobil au fost respinse având în vedere considerentele legate de imposibilitatea tehnică de racordare la instalaţia de gaz datorită distanţei prea mari existente de la imobilul pârâtei la instalaţia celorlalţi coproprietari şi a debitului insuficient pentru alimentarea cu gaz a imobilului pârâtei.
Prin urmare, având în vedere că contorul de gaz şi instalaţia de utilizare a gazelor naturale respectă prevederile legale în vigoare şi în prezent şi autorizaţia emisă la instalare precum şi că dezafectarea acestei instalaţii nu este posibilă din punct de vedere tehnic, ca şi din lipsa acordului celorlalţi coproprietari, rezultă că menţinerea instalaţiei existente nu constituie un abuz de drept din partea pârâtei SC D.G.S.R. SRL.
S-a constatat că excepţia autorităţii de lucru judecat este întemeiată având în vedere identitatea de obiect, cauză şi părţi faţă de hotărârea judecătorească ce a fost pronunţată în dosarul nr. 3094/R/2004 prin decizia nr. 1640/R din 24 noiembrie 2004 de Curtea de Apel Braşov. Astfel, s-a reţinut că şi în prezentul litigiu, aceeaşi reclamantă solicită aceleiaşi pârâte să-şi mute contorul şi instalaţia de gaze naturale de pe proprietatea sa, obiectul acţiunii şi cauza fiind identică, fiind întrunite condiţiile art. 1201 C. civ.
În legătură cu cererea reconvenţională se constată că apelanta pârâtă contestă neaplicarea prevederilor art. 616 C. civ. în condiţiile în care probele administrate în cauză au demonstrat că imobilul ei a constituit un singur corp de avere cu imobilul reclamantei, iar după dezmembrare nu i se permite accesul la instalaţiile existente pe proprietatea reclamantei.
Prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada caracterului de loc înfundat al fondului dominant, pârâta având ieşire la calea publică potrivit expertizei topografice. Într-adevăr, potrivit extrasului C.F. nr. 382 Braşov, rezultă că pârâta O.E. beneficiază de un drept de servitute de trecere cu piciorul prin actuala intrare în strada Republicii şi de un drept de servitute pentru folosirea conductelor de apă şi canalizare ambele servituţi în favoarea imobilelor dominante al pârâtei şi reclamantei. Conform schiţelor topografice anexate la expertiza extrajudiciară întocmită cu ocazia stabilirii grăniţuirii imobilului reclamantei, rezultă că imobilul proprietatea pârâtei O.E. este mărginit de case şi garduri din zid, accesul spre calea publică fiind restricţionat de gardurile provizorii ridicate de reclamantă (anexa 8 – fila 51 – dosar fond). Dacă pentru accesul de trecere cu piciorul, imobilul pârâtei O.E. are deschidere spre strada Republicii, pentru trecerea cu mijloace auto această deschidere nu poate fi folosită din cauza lăţimii înguste a gangului de ieşire. În consecinţă, în temeiul art. 616 C. civ. s-a considerat că s-a făcut dovada caracterului de loc înfundat al proprietăţii pârâtei O.E. pentru accesul auto astfel încât se vor admite argumentele apelantei pârâte în sensul instituirii dreptului de servitute auto asupra imobilului reclamantei, schiţa topografică din anexa 8 dovedind că acest acces este posibil pe terenul proprietatea reclamantei şi nu spre ieşirea spre strada R. În privinţa accesului de trecere cu piciorul, faţă de servitutea existentă, s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a respins cererea pârâtei.
Cu referire la instituirea unui drept de servitute de a conduce reţelele utilitare (apă, gaze naturale, curent electric şi canalizare) în favoarea imobilului proprietatea pârâtei peste imobilul proprietatea reclamantei, se constată că instanţa de fond nu a analizat cererea, reţinând doar că nu s-a dovedit caracterul de loc înfundat. Cu privire la reţelele utilitare şi în special cu referire la instalaţia de gaz şi contorul de măsurare, s-a reţinut în considerentele de mai sus, că acestea au fost amplasate pe imobilul proprietatea reclamantei în baza unei autorizaţii legale, iar amplasarea lor respectă şi în prezent normativele legale în vigoare. Având în vedere că prin ridicarea gardului provizoriu reclamanta a închis accesul pârâtei la instalaţia de gaz şi nu a permis nici accesul lucrătorilor de la societatea pârâtă la contorul de gaz pentru citirea consumului, astfel cum rezultă din actele dosarului, în baza art. 616 C. civ. s-a admis cererea pârâtei în sensul instituirii dreptului de servitute de a conduce reţelele utilitare ce alimentează imobilul acesteia şi trec pe imobilul proprietatea reclamantei. Faptul că pârâta beneficiază de un drept de servitute de folosire a conductelor de apă şi canalizare asupra imobilelor servante ce au intrarea în strada Republicii nu exclude instituirea unui drept de servitute de a conduce reţelele utilitare asupra imobilului reclamantei în condiţiile în care aceste reţele utilitare aparţineau unui singur corp de avere şi deci deserveau ambele proprietăţi, iar dreptul de a conduce reţelele utilitare este diferit de dreptul de folosire a conductelor de apă şi canalizare.
Cu petiţia înregistrată la data de 29 decembrie 2010 reclamanta C.D.C. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 101 din 4 noiembrie 2010 criticile făcând referire la aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de fond a respins în mod eronat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte 2 ca fiind lipsită de interes în condiţiile în care s-a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care o asemenea excepţie este absolută, dirimantă şi de ordine publică.
Consideră recurenta că o asemenea excepţie nu poate fi lipsită de interes, iar respingerea ei s-a făcut nemotivat.
De asemenea se susţine că admiterea parţială a cererii reconvenţionale, în sensul instituirii unui drept de servitute de trecere auto în favoarea imobilului proprietatea intimatei-pârâte 1, situat în Braşov, consideră că acest lucru este imposibil din punct de vedere al legilor fizicii, datorită geografiei locului specificată în Raportul de expertiză tehnică topografică nr. 243044/2007 efectuat de expertul P.R.A. precum şi a măsurii edililor locali de a interzice folosirea autovehiculelor pe str. M. (situată în Centrul Vechi al Braşovului), cu excepţia riveranilor care posedă telecomanda pentru coborârea bornei de acces (riveranii agreaţi de Primăria Braşov) aşa cum reiese şi din planşele foto anexate.
Dreptul de servitute este un drept real asupra lucrului altuia, luând naştere pentru utilitatea şi comoditatea unui fond, în speţă fiind vorba despre o servitute de interes privat (servitutea de trecere cu autoturismul) constituită în sarcina fondului aservit pentru a asigura libera circulaţie a fondului dominant – proprietatea intimatului.
Cert este că introducerea unui autoturism în gangul interior nu este posibilă din cauza îngustimii acestei curţi a fondului aservit cu nr. top 5724/1/2 (Casa C. conform Planului B. Detaliere scara 1:200, nu ar avea spaţiu unde să mai parcheze pe un petic de pământ delimitat de linia de hotar şi zidul Casei O.
În apel nu s-au administrat probe noi pentru susţinerea cererii reconvenţionale.
Instanţa de fond a dispus în mod nelegal şi o servitute de a conduce reţele utilitare apă, gaze naturale, curent electric şi canalizare, în condiţiile în care nu există un interes actual, fiind instituită deja ca sarcini o servitute de folosire a conductelor de apă şi canalizare în favoarea fondurilor dominante, renumerotate după grăniţuire cu nr.top 5476/1/2 şi 5476/2/2 conform extras C.F. nr. 382 din 11 decembrie 2008.
De asemenea reţeaua de curent electric existentă face parte din structura clădirii în care domiciliază intimata-pârâtă 1, şi alimentează întreg imobilul din Braşov, nefiind necesară instituirea unei noi servituţi excesive în raport cu dispoziţiile art. 577 C. civ.
Interesul actual subzistă doar în cazul servituţii de gaze naturale.
Recursul este nefondat.
Deşi sunt enumerate ca motive de recurs cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 dezvoltarea acestora nu se circumscrie acestor texte de lege, ci vizează aspecte de netemeinicie, respectiv referiri la modul de administrare şi interpretare a probatorilor.
Admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat s-a făcut în condiţiile art. 1201 C. civ.
Nu pot fi primite nici criticile privind admiterea cererii reconvenţionale având în vedere că ambele imobile au făcut parte din acelaşi corp funciar cu intrare de pe aceiaşi stradă şi cu utilităţile aduse tot de acolo aşa cum rezultă din expertizele omologate de instanţă.
De altfel extrasul de carte funciară depus de recurentă în probaţiune nu se referă la imobilul intimatei persoană fizică care nu are înscrisă în Cartea Funciară nicio servitute peste imobilul recurentei.
Nu pot fi reţinute nici criticile privind dezafectarea instalaţiei de gaze naturale.
Astfel, potrivit art. 17 din H.G. nr. 1043/2004, SC D.G.S.R. SRL are obligaţia în calitate de operator al sistemului de distribuţie a gazelor naturale să emită acordul de acces pentru consumator după ce acesta a solicitat şi acordul proprietarilor instalaţiei la care se va realiza racordarea.
Prin urmare justificat instanţa de apel a apreciat că în lipsa acordului proprietarilor instalaţiei şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de H.G. nr. 1043/2004, respectiv a proiectului tehnic, avizarea proiectului, autorizarea lucrării şi recepţionarea acesteia SC D.S.G. nu poate fi obligată la dezafectarea instalaţiei iniţiale.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.D.C. împotriva deciziei nr. l01/Ap de la 4 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2965/2011. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2982/2011. Civil. Acţiune în anulare. Recurs → |
|---|
