ICCJ. Decizia nr. 2987/2011. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2987/2011
Dosar nr. 959/103/2010
Şedinţa publică de la 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 14 aprilie 2010 reclamanta creditoare D.G.F.P. Neamţ a solicitat desemnarea lichidatorului judiciar pentru debitoarea SC D.N.K.S. SRL.
În susţinerea cererii creditoarea a arătat că societatea debitoare este dizolvată în temeiul art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, şi că este înregistrată în evidenţe, cu obligaţii fiscale restante.
Cererea creditoarei a fost înregistrată la registrul comerţului şi înaintată Tribunalului Neamţ în baza art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 116/2009.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 668 din 29 iunie 2010 a admis cererea şi a numit lichidator pentru efectuarea operaţiunilor de lichidare a SC D.N.K.S. SRL pe R.D.V.I. SPRL cu un onorariu de 1000 lei.
S-a dispus totodată comunicarea hotărârii lichidatorului desemnat, publicarea pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi afişare la sediul oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului judiciar delegat, la cererea oricărei persoane interesate numeşte un lichidator de pe lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanelor juridice dizolvate sau, în lipsa acesteia, din fondul de lichidare.
Astfel de cereri, precizează instanţa de fond că au fost date în competenţa instanţei în circumscripţia căreia are sediul comercial potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 116/2009.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel debitoarea, criticile făcând referire la faptul necitării pe parcursul soluţionării cauzei la fond. De asemenea, se consideră că nu este nici economică, nici justificată numirea unui lichidator imputându-se lichidarea din oficiu a societăţii.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 98 din 25 noiembrie 2010 a respins apelul ca tardiv formulat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că cererea de numire a lichidatorului a fost formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ sub imperiul O.U.G. nr. 116/2009 (în reglementarea în vigoare la publicarea acesteia), competenţa de soluţionare revenind, potrivit art. 3 alin. (4), secţiei comerciale a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul comerciantul. Având în vedere caracterul derogatoriu al acestor prevederi, completarea acestora nu se poate face cu dispoziţii având acelaşi caracter derogatoriu, ci cu norme generale. Prin urmare, în privinţa căii de atac şi a termenului de declarare a acesteia sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., iar nu dispoziţiile art. 6 din Legea nr.26/1990 şi cele ale art. 237 alin. (7)1 din Legea nr. 31/1990 (dispoziţii care se referă la situaţia încheierilor pronunţate de judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului).
Astfel, calea de atac este apelul potrivit art. 281 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ., iar termenul pentru declararea apelului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii conform art. 284 din acelaşi cod. Termenul de 15 zile care a început să curgă la data 15 iulie 2010, calculat potrivit art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., s-a sfârşit la data de 2 august 2010 care era ultima zi de declarare a apelului.
Cu petiţia înregistrată la data de 21 decembrie 2010, a declarat recurs debitoarea SC D.N.K.S. SRL criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate respectiv la nerespectarea normelor de procedură privind comunicarea hotărârii instanţei de fond.
Înalta Curte, faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii – numire lichidator în temeiul art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 - a examinat cu prioritate excepţia greşitei compuneri a completului şi a căii de atac, faţă de dispoziţiile art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 116/2009.
Cererea de numire a lichidatorului a fost formulată sub imperiul OUG evidenţiată competenţa de soluţionare revenind potrivit art. 3 alin. (4) secţiei comerciale a tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are sediul comerciantul.
Alineatul (6) al aceluiaşi art. 3 „stabileşte imperativ că aceste cereri sunt soluţionate de urgenţă şi cu precădere cu citarea părţilor, hotărârea instanţei este executorie şi este supusă numai recursului”.
Faţă de această dispoziţie imperativă, nu se poate reţine susţinerea instanţei de apel potrivit cărora în privinţa căii de atac şi a termenului de formulare a acestuia sunt aplicabile Codul de procedură civilă.
Susţinerea instanţei anterioare este eronată având în vedere că în speţă toate normele reglementate de O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în Registrul Comerţului, au caracter derogatoriu constituind normă generală în materie.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC D.N.K.S. SRL Zăneşti împotriva deciziei nr. 98/2010 de la 25 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2985/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2998/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
