ICCJ. Decizia nr. 2998/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2998/2011
Dosar nr. 7162/101/2009
Şedinţa publică de la 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2009 reclamanta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ APELE ROMÂNE DIRECŢIE APELOR JIU Craiova a solicitat obligarea pârâtei SC S.MCP.C. SA, sucursala Drobeta Turnu Severin, la plata sumei de 138.902,76 lei, ce reprezintă contravaloarea facturilor nr. 91977 din 25 iunie 2009 şi nr. 91978 din 25 iunie 2009. Aceste facturi au fost emise de Direcţia Apelor Jiu Craiova în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Dolj prin care s-au constatat diferenţe dintre cantităţile raportate către Direcţia Apelor Jiu Craiova şi producţia de nisipuri şi pietrişuri raportată de către debitoare la ANRM în anii 2007 şi 2008.
În motivarea acţiunii a arătat că Direcţia Apelor Jiu Craiova a prestat către debitoarea SC S.MCP.C. SA, Sucursala Drobeta Turnu Severin, serviciul de gospodărie a apelor constând în utilizarea şi exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albia minoră a râului Topolniţa la Izvorul Bârzii, aceste servicii fiind prestate în temeiul O.U.G. nr. 107/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
S-a mai arătat că dovada prestării serviciilor de gospodărie a apelor reiese de altfel şi din abonamentul de utilizare şi exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor nr. MH002B din 4 iulie 2007 şi anexele care fac parte integrantă din prezentul abonament. Potrivit acestui contract încheiat între părţi, Direcţia Apelor Jiu Craiova s-a obligat să asigure debitoarei servicii specifice de gospodărie a apelor constând în utilizarea şi exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor din albia minora a râului Topolniţa la Izvorul Bârzii. Cantităţile de resurse solicitate sunt înscrise în anexele abonamentului de utilizare/exploatare în limitele prevăzute de actul de reglementare din punct de vedere al gospodăririi apelor.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinţi la 17 mai 2010.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 28 mai 2010 prin care a solicitat respingerea acţiunii. A arătat că emiterea celor două facturi de către reclamantă pentru unitatea pârâtă, nu este rezultatul unor livrări efective de nisip şi pietriş din albia râului Topolniţa ci rezultatul actului de control încheiat la reclamantă de către Curtea de Conturi, Camera de Conturi Dolj. Emiterea celor două facturi, respectiv nr. 91977 şi nr. 91978 din 25 iunie 2009 este rezultatul constatării scriptice a diferenţelor între cele două raporturi.
Existenţa a două raporturi diferite în cea ce priveşte, pe de o parte, extracţia de balast efectuată de unitatea pârâtă şi pe de altă parte cantitatea de balast livrată clienţilor pârâtei este normală şi se explică prin faptul că există două contracte diferite ce au ca obiect extragerea de balast, încheiate cu cei doi furnizori diferiţi şi deci, două locuri de extracţie şi exploatare diferite.
În baza Legii minelor nr. 85/2003, art. 28, art. 45 şi art. 46, unitatea pârâtă avea obligaţia de a achita Statului Român, prin ANRM, redevenţe (sume de bani) calculate pentru fiecare mc de pietriş şi nisip (balast), indiferent de locul din care se efectua extracţia.
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 194 din 22 octombrie 2010 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că prin înscrisurile depuse reclamanta a făcut dovada exploatării cantităţilor de nisip şi pietriş conform raportărilor făcute de reclamantă.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta arătând că din probele administrate reiese că facturile nr. 91977 şi nr. 91978 din 25 iunie 2009 nu au la bază cantitatea de pietriş şi nisip, ci decizia nr. 3 din 13 aprilie 2009 emisă de Curtea de Conturi şi declaraţia făcută de către apelantă la ANRM. Or, realitatea este că apelanta a extras balast din două locuri diferite, având la bază două contracte distincte, încheiate cu doi proprietari diferiţi.
Astfel, prin contractul MH 002B din 4 iulie 2007, încheiat cu intimata, s-a convenit extragerea unei cantităţi de 10.000 mc balast din aria râului Topolniţa, perimetrul Izvoru Bârzii, având permisul de exploatare nr. 8357 din 23 martie 2007. Prin contractul fără număr încheiat la data de 7 iunie 2007 cu SC C.S.T. SRL, s-a convenit efectuarea unor excavaţii de 52.000 mc balast, în conformitate cu permisul de exploatare nr. 9693 din 13 decembrie 2007. Pentru cel de al doilea contract, apelanta a avut doar obligaţia plăţii redevenţei către ANRM. Cea de a doua exploatare era situată în afara albiei râului şi în proprietatea SC C.S.T. SRL, şi nicidecum în proprietatea sau administrarea intimatei. De altfel, apelanta a achitat deja proprietarului terenului preţul cantităţii de 18.044,5 mc balast. Se impune efectuarea unei expertize pentru a se constata capacitatea totală de exploatare din perimetrul contractului încheiat cu intimata.
De asemenea s-a criticat şi faptul neîncuviinţării efectuării unei expertize tehnice care să verifice dacă diferenţa de cantitate declarată la ANRM putea fi extrasă din perimetrul Izvorul Bârzii.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin decizia nr. 31 din 3 martie 2011 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că deşi prin permisul nr. 8357 din 23 martie 2007 apelanta pârâtă a fost autorizată să exploateze o cantitate de 10.000 mc balast, aceasta a exploatat în afară de cantitatea aprobată încă 33.350 mc nisip şi pietriş din perimetrul Izvoru Bârzii, raportând cantitatea exploatată fără permis către ANRM şi achitând redevenţă în mod corespunzător, aşa cum reiese din situaţiile comunicate de A.N.R.M. – CIT Târgu Jiu, aflate la filele nr. 18 şi 19 din volumul I al dosarului de fond, precum şi din procesul-verbal de constatare şi decizia nr. 3 din 13 aprilie 2009 întocmite de Curtea de Conturi a României – Camera Conturi Dolj (filele 38 şi 42 din volumul II al dosarului de fond).
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod just că pârâta SC S.M.C.P.C. SA Bucureşti, sucursala Drobeta Turnu Severin, datorează contribuţii pentru gospodărirea apelor, pentru cantitatea reală de balast exploatat în albia râului Topolniţa, aflat în administrarea ANAR – ABA JIU, conform celor două facturi, nr. 91977 şi nr. 91978 emise la data de 25 iunie 2009.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticile făcând referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că ambele instanţe au considerat că oglindind fidel realitatea, o decizie a Curţii de Conturi stabilind prin deducţie că unitatea pârâtă ar fi exploatat suplimentar faţă de ceea ce a plătit cantitatea de 33.350 mc balast, deşi cantitatea reală de balast exploatată a fost dovedită cu notele de recepţie comune încheiate cu ANARDAJ Craiova în conformitate cu art. 12 din contractul nr. MH 002B din 4 iulie 2007.
De asemenea se critică faptul respingerii probei cu expertiza tehnică şi contabilă, numai administrarea acestor probatorii fiind în măsură să stabilească cantitatea reală exploatată fiindu-i negat dreptul la apărare vis a vis de constatarea scriptică a unui organ al statului şi anume Curtea de Conturi.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivat de faptul că în mod eronat se invocă decât permisul de exploatare nr. 9693 din 12 decembrie 2007 dorind să inducă în eroare omiţând cu bună ştiinţă faptul că deţinea în anul 2007 şi permisul de exploatare nr. 8357 din 23 martie 2007 pentru perimetrul administrat de ABA Jiu, în baza căruia a obţinut autorizaţia de gospodărire a apelor şi abonamentul pentru utilizarea şi exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor pentru care a şi achitat redevenţa minieră în trimestrul III şi IV. În mod corect A.N.R.M. a menţionat în adresa trimisă către ABA Jiu cantitatea de balast pentru care s-a plătit redevenţa minieră pentru perimetrul Izvorul Bârzii şi nu s-a făcut nicio eroare cu privire la perimetrul dat fiind faptul că petenta nu avea dreptul să exploateze resurse minerale în alt perimetru decât cel administrat de ABA Jiu.
De asemenea consideră că justificat au fost respinse probele cu expertize tehnică şi contabilă întrucât înscrisurile depuse la dosar au fost considerate suficiente nefiind concludente cauzei.
Recursul este fondat.
Decizia instanţei de apel este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 81 alin. (3.4) al Legii nr. 107/1996, dispoziţii legale referitoare la plata contribuţiei pentru gospodărirea apelor.
Nu s-a făcut diferenţa între o obligaţie legală şi o obligaţie contractuală.
Astfel, în cazul contractului fără număr, din 7 iunie 2007 încheiat SC C.S.T. SRL pentru efectuarea unor excavaţii de 52.000 mc din perimetrul de exploatare Cerneti, com. Simian, judeţul Mehedinţi în baza Permisului de Exploatare nr. 9363 din 12 decembrie 2007 există o obligaţie legală de raportare a balastrului extras şi de plata a redevenţelor către Administraţia Naţională Apele Române.
În mod similar, şi pentru contractul nr. MH 002B din 4 iulie 2007 încheiat cu intimata, existau cele 2 obligaţii, una contractuală de plată a balastrului şi una legală de raportare către Administraţia Naţională Apele Române.
Eroarea de aplicare a legii săvârşită de instanţa de apel este faptul că recurenta nu avea nicio obligaţie (contractuală şi/sau legală) de a transmite intimatei cantităţile de balast extrase din perimetrul Cernati, perimetru aflat în proprietatea privată a SC C.S.T. SRL.
În aceste condiţii, pretenţiile băneşti ale intimatei împotriva recurentei apar incerte, având în vedere că societatea pârâtă consideră că a achitat toate obligaţiile legale care îi reveneau contractual şi legal.
Pe de altă parte se reţine că problema neadministrării unor probe esenţiale în aflarea adevărului constituie o problemă de iure şi nu de facto ceea ce conduce la calificarea problemei ca una de legalitate.
În speţă recurenta invocă faptul că instanţele au refuzat o probă esenţială – cea ştiinţifică – singura care ar fi putut releva elementele pretinse de către parte, elemente ce nu erau susceptibile de probat prin alte mijloace de probă.
Problema neadministrării unor probe atunci când acestea sunt esenţiale pentru verificarea corectitudinii mijloacelor de apărare folosite de una dintre părţi, este o chestiune de drept, şi mai mult este o problemă de ordine publică, deoarece atinge principii fundamentale ale procesului „egalitatea armelor” (ce face parte din conceptul de proces echitabil) dreptul la apărare şi nu în ultimul rând rol activ a judecătorului.
De altfel şi în actualul context legislativ, legiuitorul nu a abandonat total caracterizarea ca fiind de ordine publică dreptul de control al instanţei superioare de a analiza şi, eventual îndrepta greşeala constând în neadministrarea unor probe necesare.
Prin urmare, problema neadministrării unei probe tehnice esenţiale, în contextul în care apărările unei părţi tind la aspecte concludente cauzei şi care nu pot fi dovedite prin alte mijloace de probă, reprezintă o problemă de legalitate.
Faţă de cele arătate şi având în vedere că în faţa instanţelor anterioare cauza nu a fost pe deplin lămurită sub aspectul concret al sumelor de bani datorate intimatei, se impune realizarea probei ştiinţifice pentru a se stabili exact sumei de bani datorate de recurentă către intimată raportat pentru fiecare cantitate de balast exploatate din fiecare perimetru.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S.M.C P.C. SA Bucureşti, sucursala Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei nr. 31 de la 3 martie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2987/2011. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3025/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
