ICCJ. Decizia nr. 3118/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3118/2011
Dosar nr. 15/54/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 4322 din 10 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 3864/2002, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.A., M.C., B.I., B.Ş., S.B. şi N.Ş.C. prin procurator C.I., împotriva pârâţilor Consiliul Local Balş, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Educaţiei şi Învăţământului - Clubul E.C. Balş şi SC S.S. SRL Balş.
S-a dispus anularea Ordinului din 27 noiembrie 2001 al Ministerului Educaţiei şi Cercetării Bucureşti.
S-a dispus restituirea în natură, către reclamanţi, a imobilului situat în Balş, str. N.T. (fost A.P.), judeţul Olt.
Recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Balş împotriva deciziei menţionate a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 2687 din 27 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 2035/1/2005.
La data de 22 iulie 2010, reclamanţii M.A., M.C., B.I., B.Ş., S.B. şi N.Ş.C. au formulat cerere pentru lămurirea întinderii, aplicării şi înţelesului dispozitivului deciziei civile nr. 4322/2002 a Curţii de Apel Craiova, în sensul explicitării că „prin restituirea în natură a imobilului situat în Balş, str. N.T., se înţelege atât construcţia, cât şi terenul pe care se află aceasta şi aferent ei", astfel cum s-a solicitat prin cererea principală şi anterior prin notificare şi cum au fost identificate acestea în raportul de expertiză întocmit de ing. C.D.A.
Prin Decizia nr. 295 din 7 octombrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 15/54/2002, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea şi a dispus lămurirea întinderii, aplicării şi înţelesului dispozitivului deciziei civile nr. 4322/2002, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului în suprafaţă construită şi neconstruită de 693,75 m.p.
Pentru a decide astfel, instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 399 alin. (1) C. proc. civ. pentru admiterea contestaţiei la titlu, deoarece dispozitivul deciziei este insuficient de clar pentru că, prin imobil se înţelege atât construcţia, cât şi terenul aferent acesteia, situat în Balş, judeţul Olt, str. N.T., aşa cum reclamanţii au notificat şi solicitat prin acţiune şi cum a fost identificat prin expertiza efectuată de expert C.D.A.
În anexa 1 expertul face evaluarea întregii suprafeţe construite şi neconstruite, ce măsoară 693,75 m.p, iar concluziile raportului de expertiză se coroborează cu schiţa existentă din Dosarul nr. 638/2002, în ceea ce priveşte întinderea suprafeţei construite şi neconstruite.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs Primăria oraşului Balş, criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând următoarele:
Nici prin notificare, nici prin cererea introductivă, nu s-a solicitat în mod expres restituirea suprafeţei de teren.
Dacă reclamanţii ar fi solicitat şi terenul, iar instanţa de apel nu le-ar fi admis cererea şi cu privire la acesta, reclamanţii aveau la îndemână calea de atac a recursului, or, nu au făcut acest demers.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanţii ar fi solicitat şi restituirea terenului, nu se impunea restituirea acestuia (suprafaţa neconstruită, cum o denumeşte instanţa de apel), întrucât la dosar nu există nici un înscris care să facă dovada că aceştia au deţinut sau că li s-a preluat de către stat vreo suprafaţă de teren.
La termenul din 1 aprilie 2011, Primăria Oraşului Balş a completat motivele de recurs cu un motiv de ordine publică, tinzând la modificarea deciziei recurate, respectiv excepţia tardivităţii cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii, excepţie pe care Înalta Curte a reţinut-o spre soluţionare odată cu celelalte motive de recurs.
Analizând cu prioritate motivul de ordine publică, în aplicarea art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 4322/2002 este neîntemeiată şi o va respinge ca atare.
Întrucât termenul de formulare a unei asemenea cereri este diferit în funcţie de natura acţiunii promovate, se impune, în prealabil, clarificarea acestui aspect.
Reclamanţii M.A., M.C., B.I., B.Ş., S.B. şi N.Ş.C. şi-au întemeiat pretenţiile având ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei nr. 4322/2002 pronunţate de Curtea de Apel Craiova pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., iar prin Decizia recurată în cauză, cererea a fost analizată prin prisma prevederilor art. 399 şi urm. C. proc. civ., ca reprezentând o contestaţie la titlu.
Finalitatea lămuririi dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti ce constituie titlu executoriu poate fi atinsă, în egală măsură, pe două căi procesuale: cea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., respectiv cea descrisă de art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., pretenţiile, în ambele cazuri, având obiect identic, respectiv lămurirea înţelesului, a întinderii sau a aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti.
Întrucât nu se prevede explicit un termen pentru formularea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 2811, se poate deduce, din tăcerea legiuitorului, că cererea poate fi introdusă oricând.
Cu toate acestea, dacă nu ar exista o restricţie de ordin temporal, ar însemna că dispoziţiile relevante din secţiunea Codului referitoare la contestaţia la executare nu au aplicabilitate, ceea ce nu poate fi acceptat.
Prin coroborarea normelor ce reglementează cele două instituţii procesuale în discuţie, rezultă că cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 se poate face oricând, până la începerea executării silite, după acest moment, fiind posibilă doar contestaţia la titlu.
În speţă, executarea silită nu a fost iniţiată, emiterea de către recurentă a dispoziţiei din 15 septembrie 2008, prin care s-a restituit în natură construcţia situată în Balş, str. N.T., constituind un act de executare benevolă, care nu poate fi asimilat executării silite, ce se realizează de către un executor judecătoresc, la cererea creditorului şi care începe prin emiterea somaţiei adresate debitorului.
Pentru aceste considerente, cererea formulată în cauză a fost corect întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., fiind fără relevanţă faptul că prin Decizia recurată s-au analizat condiţiile normelor din art. 399 şi urm., din moment ce obiectul cererii este identic în ambele cazuri, implicit, obiectul cercetării realizate de către instanţă. De altfel, în virtutea rolului activ, presupus de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa are obligaţia să determine dispoziţiile legale incidente, iar calificarea cererii sub aspectul temeiului juridic adecvat reprezintă o prerogativă a instanţei, calificare ce a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din 1 aprilie 2011.
Se constată, faţă de cele expuse, că cererea a fost introdusă cu respectarea dispoziţiilor legale privind momentul formulării, motiv pentru care excepţia tardivităţii cererii de lămurire a dispozitivului deciziei va fi respinsă ca neîntemeiată.
Examinând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Susţinerile recurentei vizează împrejurarea că dispozitivul deciziei nr. 4322/2002 pronunţate de Curtea de Apel Craiova nu vizează şi terenul pe care se află construcţia ori terenul aferent acesteia, astfel încât, în mod greşit, prin Decizia recurată a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului.
Susţinerile cu acest obiect sunt fondate.
Este de precizat, în primul rând, că la termenul din 1 aprilie 2011, reprezentantul legal al recurentei a învederat că înţelege să renunţe la primul motiv de recurs.
Întrucât nu s-au formulat mai multe motive de recurs, ci mai multe argumente în susţinerea aceluiaşi motiv de nelegalitate, din perspectiva modului de aplicare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. de către Curtea de Apel, precizarea recurentei are semnificaţia renunţării la primul asemenea argument, astfel cum a fost numerotat prin cererea de recurs, anume la cel relativ la faptul că nici prin notificare, nici prin cererea introductivă, nu s-a solicitat în mod expres restituirea suprafeţei de teren.
De altfel, din conţinutul celor două înscrisuri menţionate, rezultă formularea explicită a pretenţiilor de restituire în natură atât a construcţiei, cât şi a terenului aferent.
Contrar celor reţinute de instanţa de evocare a fondului prin Decizia recurată, această împrejurare nu este suficientă pentru ca dispozitivul hotărârii ce reprezintă titlu executoriu să fie lămurit în sensul urmărit de către petenţi.
Pe calea cererii de lămurire a dispozitivului nu pot fi îndreptate eventuale greşeli de judecată, pentru care ar fi trebuit să se recurgă la căile de atac deschise împotriva hotărârii, astfel încât faptul că este posibil ca dispozitivul hotărârii ce reprezintă actul final al judecăţii să nu reflecte întrutotul întinderea pretenţiilor formulate de către reclamant nu poate fi valorificat în cadrul unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., reclamantul având la îndemână calea recursului împotriva deciziei de evocare a fondului.
Este adevărat că Decizia nr. 4322/2002 menţionează generic restituirea în natură către reclamanţi a imobilului din oraşul Balş, str. N.T., iar noţiunea de „imobil" poate avea semnificaţia atât de construcţie, cât şi de teren, însă nu este obligatoriu să le vizeze pe ambele concomitent, astfel cum pretind reclamanţii.
Ceea ce este relevant în interpretarea noţiunii regăsite în dispozitiv este, în primul rând, argumentarea soluţiei cuprinse în dispozitiv, pe care însăşi instanţa a conceput-o în motivarea hotărârii.
Or, din considerentele deciziei în discuţie nu reiese că soluţia ar fi avut în vedere şi terenul aferent construcţiei (precum şi cel pe care se află construcţia), folosindu-se generic doar noţiunea de „imobil", mai mult, prin Decizia de anulare a sentinţei tribunalului şi de reţinere în vederea evocării fondului, s-a menţionat că se impune efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcţii.
Este nerelevant faptul că prin expertiza efectuată în evocarea fondului a fost evaluat şi terenul, odată cu construcţia - pentru eventuale despăgubiri în cazul imposibilităţii restituirii în natură, cât timp prin Decizia a cărei lămurire se solicită nu s-a făcut nicio referire la teren, nu a fost analizată situaţia juridică a acestuia şi nici probele administrate în cauză.
În aceste condiţii, în absenţa oricărei referiri la teren, cu atât mai puţin a motivelor de fapt şi de drept pentru care s-ar impune restituirea în natură a acestuia, menţionarea în dispozitiv a restituirii terenului ar echivala cu o modificare a soluţiei deja adoptate, incompatibilă cu operaţiunea de lămurire a unui dispozitiv neclar.
De altfel, chiar în Decizia nr. 2687 din 27 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins recursul Primăriei oraşului Balş împotriva deciziei nr. 4322 din 10 decembrie 2004, se foloseşte noţiunea generică de „imobil" tot pentru desemnarea construcţiei, fără vreo referire la teren. Astfel, s-a arătat că, din probele depuse la dosar pentru identificarea imobilului revendicat, instanţa de apel a reţinut în mod corect că „imobilul este format din două etaje".
Rezultă, în aceste condiţii, că instanţa de recurs în acea cauză a soluţionat cauza exclusiv cu privire la construcţie, considerând că instanţa de apel se raportase doar la un asemenea imobil şi neputând a se pronunţa şi asupra terenului în cadrul recursului pârâtului, în absenţa unor critici explicite pe acest aspect.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte apreciază că, în mod greşit, Curtea de Apel a considerat că se impune lămurirea dispozitivului în sensul celor solicitate de către reclamanţi, cât timp nu rezultă, din conţinutul deciziei nr. 4322/2004, că soluţia ar fi vizat şi terenul din Balş, str. N.T., nu numai construcţia.
Chiar dacă ar fi fost necesară lămurirea dispozitivului acelei decizii în sensul că noţiunea de „imobil" regăsită în dispozitiv se referă doar la construcţie, Înalta Curte apreciază că o admitere parţială a cererii reclamanţilor în acest sens ar fi formală, în condiţiile în care interesul cererii este legat de menţionarea terenului de sub construcţie, precum şi a terenului aferent, şi nu a construcţiei înseşi, pentru care s-a obţinut deja executarea hotărârii judecătoreşti.
Drept urmare, se constată, în raport de finalitatea urmărită de petenţi, că cererea nu este întemeiată şi se impune respingerea sa ca atare, sens în care Înalta Curte va admite recursul şi în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica în tot Decizia recurată şi va respinge ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 4322 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, respingând, în prealabil, excepţia invocată de către recurentă, pentru considerentele deja expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4322 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Admite recursul declarat de Primăria oraşului Balş prin Primar împotriva deciziei nr. 295 din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în tot Decizia recurată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 4322 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3119/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3117/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
