ICCJ. Decizia nr. 3039/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3039/2011
Dosar nr. 5524/62/200.
Şedinţa publică din 10 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 540/C/14 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea comercială formulată de reclamanta Comuna S. prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele SC S.C.G. SRL, A.F., SC S.I. SRL, Ţ.M. şi E.E. şi, în consecinţă: s-a constatat nulitatea absolută a actului constitutiv al SC S.I. SRL autentificat din 20 martie 2008 la B.N.P. D.E.A.; s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii asociatului unic A.F. al SC S.C.G. SRL privind participarea la capitalul social al SC S.I. SRL, prin aport în natură constând în imobile menţionate în acest act, respectiv imobilul înscris în CF a Comunei S. la A+1 compus din teren şi construcţii, reţele şi căi de transport în suprafaţă totală de 53.967,30 mp, imobilul înscris în CF a Comunei S. la A+2 compus din teren şi construcţie centrală termică în suprafaţă totală de 10.537,70 mp, şi imobilul înscris în CF a comunei S. la A+3 compus din teren şi construcţii, reţele şi căi de transport în suprafaţă totală de 61.286,50 mp; s-a dispus radierea SC S.I. SRL din registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov; au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 30 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Braşov a reţinut că, prin hotărârea asociatului unic al SC S.C.G. SRL, A.F. s-a decis înfiinţarea societăţii pârâte SC S.I. SRL, având ca asociaţi SC S.C.G. SRL şi pârâtele Ţ.M. şi E.E.
În temeiul aceleiaşi hotărâri s-a stabilit că aportul asociatului SC S.C.G. SRL la capitalul social al SC S.I. SRL este de 99,68 % constând în aportul în natură a imobilelor terenuri şi construcţii înscrise în CF, în suprafaţă totală de 125.790,78 mp.
După cum rezultă din actul de constituire a SC S.I. SRL, imobilele care au fost aduse ca aport în natură la constituirea societăţii de către asociatul SC S.C.G. sunt înscrise în CF a Comunei S., iar reclamanta invocă şi dovedeşte că are împotriva acestei pârâte o serie de creanţe fiscale.
Tribunalul a reţinut că aportul în natură a imobilelor nu a urmărit altceva decât fraudarea creditorilor SC S.C.G. SRL şi a obligaţiilor fiscale pe care această societate la înregistra la bugetul local.
Neregularitatea constatată nu poate fi înlăturată în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 31/1990, întrucât sancţiunea stipulată de prevederile art. 259 alin. (61) din Legea nr. 571/2003 este cea a nulităţii absolute, de drept a actului de înstrăinare încheiat în asemenea condiţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii SC S.C.G. SRL, A.F., Ţ.M., E.E. şi SC U.U.R.B. SRL (succesoare a SC S.I. SRL) aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 110/Ap din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a SC S.C.G. SRL; a fost anulat apelul declarat de pârâta SC S.C.G. SRL; au fost admise în parte apelurile declarate de pârâţii A.F., Ţ.M., E.E. şi SC U.U.R.B. SRL şi a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că; a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta Comuna S. prin Primar în contradictoriu cu pârâţii A.F., Ţ.M., E.E. şi SC U.U.R.B. SRL (fostă SC S.I. SRL) şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută parţială a actului constitutiv al SC S.I. SRL, autentificat din 20 martie 2008 la B.N.P. D.E.A., în ceea ce priveşte participarea la capitalul social al SC S.I. SRL, prin aport în natură constând în imobilele menţionate în sus amintitul act, respectiv imobilul înscris în CF a Comunei S. la A+1 compus din teren şi construcţii, reţele şi căi de transport în suprafaţă totală de 53.967,30 mp; imobilul înscris în CF a Comunei S. la A+2 compus din teren şi construcţie centrală termică în suprafaţă totală de 10.537,70 şi imobilul înscris în CF a Comunei S. la A+3 compus din teren şi construcţii, reţele şi căi de transport în suprafaţă totală de 61.286,50 mp; a fost respinsă cererea privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii asociatului unic A.F. al SC S.C.G. SRL privind participarea la capitalul social al societăţii SC S.I. SRL, prin aport în natură şi cea privind radierea SC S.I. SRL din Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov; au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 15 RON cheltuieli de judecată; a fost anulată acţiunea formulată de reclamanta Comuna S. prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC S.C.G. SRL; a fost obligată intimata Comuna S. prin Primar să plătească apelanţilor A.F., Ţ.M., E.E. şi SC U.U.R.B. SRL (fostă SC S.I. SRL) suma de 15,3 RON cheltuieli de judecată în apel.
În fundamentarea acestei decizii s-a reţinut că actul constitutiv al SC S.I. SRL nu poate fi asimilat în integralitatea sa cu un act translativ de proprietate şi care să poată fi anulat prin aplicarea art. 259 alin. (61) Cod Fiscal, deoarece efectul translativ de proprietate al actului constitutiv este limitat la clauza contractuală prevăzută de art. 6 pct. 1 din actul constitutiv, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.
Întrucât nulitatea absolută constatată este întemeiată pe art. 259 alin. (61) Cod Fiscal, ca fiind invocată, după înmatricularea societăţii în registrul comerţului, nulitatea este izolată doar la raportul juridic astfel viciat (aportul în natură ca act translativ de proprietate) neputând produce nulitatea societăţii, pentru că s-ar încălca normele imperative ale art. 56 din Legea societăţilor comerciale.
În speţă, chiar constatându-se nulitatea absolută parţială a actului constitutiv relativ la aportul în natură al SC S.I. SRL nu poate fi constatată nulitatea societăţii comerciale, respectiv dizolvarea şi lichidarea cu consecinţa radierii conform art. 237 din Legea nr. 31/1990. Aceasta întrucât pe de o parte s-ar încălca normele art. 56 din Legea nr. 31/1990, iar pe de altă parte încă de la înfiinţare, SC S.I. SRL putea fiinţa legal doar cu aportul în numerar de 20.000 RON.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal SC U.U.R.B. SRL (fostă SC S.I. SRL), solicitând în principal, în temeiul art. 312 alin. (1), (2), (3), (5) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 şi 5 C. proc. civ. anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, Tribunalul Braşov şi, în subsidiar, în temeiul art. 312 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9, modificarea în parte a hotărârii recurate şi în consecinţă, respingerea în tot a acţiunii formulate de Comuna S. prin Primar.
În motivarea recursului se arată că procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei întrucât a dispus nulitatea unui act, deşi acel act nu se afla la dosarul cauzei.
Constatarea nulităţii absolute a actului dedus judecăţii nu poate fi făcută în condiţiile în care una dintre părţile acestuia nu mai are capacitatea de folosinţă.
Desfiinţarea unui act presupune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii lui, ori, dată fiind dispariţia SC S.C.G. SRL, acest lucru este imposibil.
Obligaţiile fiscale a căror neplată ar atrage nulitatea actului de înstrăinare erau în litigiu.
Aşa–zisele datorii convenite bugetului local al unităţii administrativ – teritoriale unde este amplasat terenul, pretinse de către reclamantă că nu erau plătite la data aportului la capitalul social, făceau obiectul unui litigiu, respectiv Dosarul civil nr. 16042/197/2007 al Judecătoriei Braşov – contestaţie la executare.
Aşa fiind, sunt îndeplinite condiţiile de excepţie prevăzute de art. 259 alin. (61) Cod fiscal potrivit cărora înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, poate fi efectuată chiar dacă titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale, pentru că obligaţiile fiscale se aflau în litigiu, la data încheierii actului constitutiv atacat.
Au formulat recurs şi pârâţii E.E., A.F. şi Ţ.M. invocând exact aceleaşi motive ca SC U.U.R.B. SRL Braşov.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte consideră că acestea sunt nefondate şi urmează a le respinge pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte critica referitoare la nelegala citare a SC S.I. SRL pentru termenul din 31 martie 2010. Aceasta nu poate fi primită întrucât pentru termenul la care au avut loc dezbaterile, SC S.I. SRL a fost legal citată prin afişare la uşa instanţei prin administrator Ţ.M.. La apelul nominal s-a prezentat avocatul C.A. pentru pârâta Ţ.M., care în calitate de administrator al SC S.I. SRL reprezintă interesele acestei societăţi. Ca urmare, societatea a fost legal citată, procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina fiind îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. Aşa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia recurenta SC S.I. SRL nu a avut posibilitatea de a-şi face apărările în cauză.
Nu s-au încălcat dispoziţiile art. 85 şi respectiv 107 C. proc. civ., nefiind aplicabile în speţă dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.
În privinţa susţinerii recurenţilor referitoare la faptul că desfiinţarea unui act presupune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii lui şi dată fiind dispariţia SC S.C.G. SRL, acest lucru este imposibil, este de reţinut faptul că hotărârea privind efectuarea concomitentă a dizolvării şi lichidării acestei societăţi, repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii, stingerea pasivului şi regularizarea lui, această decizie a fost luată la 15 martie 2010 de către recurentul A.F. în calitate de asociat unic şi administrator al SC S.C.G. SRL Braşov.
Nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia nu se poate constata nulitatea absolută a actului dedus judecăţii întrucât SC S.C.G. SRL a fost radiată, urmare a deciziei de dizolvare şi lichidare, decizie luată, astfel cum s-a arătat, de asociatul unic şi administratorul acesteia, care este recurentul A.F. şi care, în această calitate se prevalează de lipsa capacităţii de folosinţă a SC S.C.G. SRL.
Recurenţii susţin că instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei şi au fost privaţi de un grad de jurisdicţie, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse doar trei pagini din actul constitutiv al SC S.I. SRL, iar acesta în realitate cuprinde 15 pagini. Nu poate fi primită această critică întrucât în dosarul de apel a fost depus în integralitatea sa actul constitutiv al societăţii, iar pe de altă parte, relevant pentru soluţionarea pricinii era aportul în natură adus la capitalul social de către SC S.C.G. SRL, iar această dispoziţie din cuprinsul actului constitutiv este la dosarul de fond al cauzei.
Ca atare, instanţa de fond a analizat fondul cauzei şi părţile nu au fost private de un grad de jurisdicţie, cu atât mai mult cu cât apelul este o cale devolutivă de atac şi în cadrul apelului părţile au avut posibilitatea de a propune şi administra probe, nefiindu-le îngrădit dreptul la un proces echitabil.
Motivul de recurs potrivit căruia în cauză sunt îndeplinite condiţiile de excepţie prevăzute de art. 259 alin. (61) Cod Fiscal, care stabilesc că înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, poate fi efectuată chiar dacă titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale, pentru că obligaţiile fiscale se aflau în litigiu, la data încheierii actului constitutiv atacat – este nefondat.
Recurenţii se prevalează de existenţa pe rolul judecătoriei Braşov a Dosarului civil nr. 16042/197/2007 – contestaţie la executare.
Toţi recurenţii susţin că prin această cerere au contestat în mod pertinent creanţele convenite bugetului local al unităţii administrativ – teritoriale unde este amplasat terenul, aşa-zis născute în legătură cu imobilele în litigiu.
La dosarul de fond al cauzei există o copie a contestaţiei la executare a titlului executoriu din 3 octombrie 2007 formulată de SC S.C.G. SRL prin administrator A.F. înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 26 noiembrie 2007 şi care face obiectul Dosarului nr. 16042/197/2007.
În susţinerea cererii privind constatarea nulităţii absolute a actului constitutiv al SC S.I. SRL şi a hotărârii asociatului unic A.F. privind participarea la capitalul social al SC S.I. SRL, prin aport în natură constând în imobile, intimata-reclamantă Comuna S. prin Primar se prevalează de existenţa titlului executoriu din 31 ianuarie 2008, în temeiul căruia a emis somaţia către recurentă.
Cu privire la acest titlu executoriu nu s-a făcut dovada că există vreun litigiu între părţi.
Chiar şi în situaţia în care s-ar reţine că există pe rolul Judecătoriei Braşov Dosarul nr. 16042/197/2007, acesta nu face dovada îndeplinirii condiţiilor de excepţie prevăzute de art. 259 alin. (61) Cod Fiscal, întrucât la 6 martie 2008, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., deoarece contestatoarea nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei în sensul de a preciza actele de executare a căror anulare o cere.
Actul constitutiv a cărui nulitate absolută se solicită a se constata a fost autentificat la data de 20 martie 2008, dată la care dosarul sus – menţionat era suspendat. De altfel, respectivul dosar nu a mai fost repus pe rol şi prin sentinţa din 10 decembrie 2009 s-a constatat perimată contestaţia la executare.
Aşadar, obligaţiile fiscale nu se aflau în litigiu la data încheierii actului constitutiv, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile de excepţie prevăzute de art. 259 alin. (61) Cod Fiscal
Aşa fiind, s-a reţinut în mod corect nulitatea absolută a actului constitutiv relativ la aportul în natură faţă de art. 259 alin. (61) din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, precum şi dispoziţiile pct. 85 alin. (2) din normele de aplicare ale Cod Fiscal
În cauză, nu sunt întrunite condiţiile de excepţie prevăzute de art. 259 alin. (61) Cod Fiscal, întrucât nu există pe rolul instanţelor un litigiu privind obligaţiile fiscale.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau modificare a deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii A.F., E.E., SC U.U.R.B. SRL Braşov (fostă SC S.I. SRL) şi Ţ.M. împotriva deciziei nr. 110/Ap. din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2970/2011. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2969/2011. Civil. Nulitate act juridic.... → |
|---|
