ICCJ. Decizia nr. 3185/2011. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3185/2011
Dosar nr. 12537/118/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa, înregistrată la data de 18 noiembrie 2009, reclamanţii G.S. şi T.I. au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA, să dispună anularea Hotărârii A.G.A. din 3 august 2009, invocând încălcarea art. 125 alin. (1) şi alin. (3); art. 1361 din Legea nr. 31/1990, republicată şi art. 11 din actul constitutiv.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Constanţa, prin sentinţa nr. 513, pronunţată la data de 23 iunie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamanţi, ca nefondată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au ratificat implicit modalitatea de reprezentare a acţionarilor T.M.L., H.O. şi E.G., întrucât nu au formulat obiecţiuni cu privire la mandatul acordat de aceşti acţionari avocatului C.D. la data întrunirii adunării, anterior prezentării ordinii de zi şi adoptării acesteia, şi că dreptul de preemţiune a fost respectat, conform art. 11 din actul constitutiv al SC G. SA.
Apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 150, pronunţată la data de 8 noiembrie 2010.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a înlăturat criticile aduse de apelanţi primei instanţe, reţinând că aceasta a apreciat în mod judicios că procurile autentice de reprezentare au fost depuse la sediul intimatei – pârâte, făcându-se vorbire despre acestea şi în procesul – verbal al şedinţei ce s-a finalizat cu adoptarea hotărârii contestate, iar mandatul acordat avocatului C. întruneşte cerinţele legale de reprezentare a mandanţilor, astfel că, prin nemenţionarea vreunei obiecţiuni în privinţa procurilor depuse la societate, acţionarii apelanţi şi-au manifestat acordul privind modul de reprezentare, cum corect a considerat Tribunalul.
Instanţa de apel a înlăturat şi critica referitoare la încălcarea dreptului de preemţiune cu motivarea că aceasta ar fi putut fi invocată, potrivit art. statutar invocat, doar în situaţia în care acţionarul E.G. ar fi hotărât cesiunea acţiunilor către un terţ, fără a da posibilitatea celorlalţi acţionari să-şi exercite dreptul de preemţiune, iar, în ce priveşte critica privind nerespectarea dreptului la informare a reclamanţilor, a reţinut incidenţa prevederilor art. 294 C. proc. civ., considerând că în apel nu pot fi invocate alte motive de anulare a actului contestat în speţă.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta – reclamantă, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel – interpretând eronat procurile de reprezentare date de acţionarii M.T.L., O.H. şi E.G. mandatarului C.D., care nu sunt speciale, şi faptul neformulării vreunei obiecţiuni de către acţionarii reclamanţi în privinţa acestor procuri, depuse la societate – a făcut o greşită aplicare a art. 125 alin. (3) şi, deopotrivă, a art. 1361 din Legea nr. 31/1990, republicată, disociind încălcarea dreptului de preemţiune al reclamanţilor de reaua – credinţă de care au dat dovadă acţionarii turci prin încălcarea dreptului lor de a fi informaţi cu privire la mersul societăţii, apărări greşit considerate de instanţa de apel ca fiind structurate pe un alt motiv de nulitate, invocat în fata procesuală a apelului.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca temeinică şi legală, apreciind neîntemeiate criticile aduse de recurenţi acestei hotărâri.
Recursul este nefondat.
Astfel, prin modificarea adusă art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006 a fost înlăturată cerinţa existenţei unei procuri speciale pentru reprezentarea acţionarului în adunarea generală, iar alin. (3) al precitatului text legal reglementează procedura de depunere a procurilor în original la sediul societăţii în termen de 48 de ore înainte de data adunării dacă prin actul constitutiv nu se prevede un termen limită, sub sancţiunea interzicerii dreptului de vot a acţionarului prin mandatarul desemnat.
Reţinând că procurile autentice de reprezentare a acţionarilor T.M.L., H.O. şi E.G. au fost depuse la sediul SC G. SA, iar conţinutul mandatului acordat avocatului D.C. respectă cerinţele legale pentru reprezentarea susnumiţilor acţionari, acceptată, de altfel, şi de acţionarii reclamanţi care nu au formulat nicio obiecţiune în privinţa acestor procuri, instanţa de apel a înlăturat cu justeţe critica întemeiată pe încălcarea prevederilor art. 125 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit art. 1361 din Legea nr. 31/1990, republicată, introdus prin Legea nr. 441/2006, acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună – credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.
Recurenţii au argumentat susţinerea încălcării de către instanţa de apel a art. 1361 din Legea nr. 31/1990, republicată, pe disocierea acestor prevederi de încălcarea dreptului de preemţiune şi pe greşita apreciere a apărărilor formulate în apel referitoare la reaua – credinţă a acţionarilor turci în încălcarea dreptului lor la informare ca fiind un alt motiv de nulitate.
Este de observat că respingând, în mod corect, critica încălcării dreptului de preemţiune al acţionarilor apelanţi în raport cu art. 11 din actul constitutiv, în conformitate cu care „acţionarii fondatori au drept de preemţiune în cazul transmiterii de acţiuni” şi cu împrejurarea că, în speţă, transmiterea acţiunilor s-a făcut către un alt coacţionar nu către un terţ, nu se poate reţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 1361 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată, nici prin modul în care a soluţionat menţionata critică şi nici prin înlăturarea, în temeiul art. 294 alin. (1) C. proc. civ., a criticilor vizând nerespectarea dreptului lor la informare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii G.S. şi T.I. împotriva deciziei civile nr. 150/COM din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3191/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3182/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
