ICCJ. Decizia nr. 3041/2011. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3041/2011
Dosar nr. 2112/104/2010
Şedinţa publică din 10 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1070 din 20 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială în Dosarul nr. 2112/104/2010 s-a dispus admiterea acţiunii formulată de reclamanta C.M.A., iar pârâta B.R.D. – G.S.G. SA Sucursala S. a fost obligată să solicite pârâtei SC B.D.C. SA ştergerea datelor cu caracter personal ale reclamantei din baza de date privind contractul de credit din 11 aprilie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că la data de 11 aprilie 2003 reclamanta a depus la pârâta B.R.D. – Sucursala S. o cerere de credit în baza căreia s-a încheiat contractul din 11 aprilie 2003 pentru suma de 221.442.200 RON (ROL) pe o perioadă de 72 de luni, până la data de 11 aprilie 2009.
Reclamanta nu a executat întocmai obligaţia de plată lunară a ratelor, ci cu întârziere dar în final creditul a fost rambursat în totalitate, aşa cum de altfel rezultă şi din sentinţa nr. 6939 din 10 decembrie 2007, debitul restant fiind achitat de giranţi.
Din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtul SC B.D.C. SA rezultă că reclamanta a fost înregistrată cu debite reprezentând rate neachitate în termenul legal începând cu luna mai 2006.
Pentru transmiterea acestor date, pârâta B.R.D. – G.S.G. SA Sucursala S. s-a prevalat de menţiunea formulată de către reclamantă pe formularul cererii de credit din 11 aprilie 2003, din care rezultă că aceasta şi-a dat acordul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în vederea efectuării de analize statistice şi îmbunătăţiri serviciilor oferite de bancă precum şi analize financiare, potrivit Legii nr. 677/2001.
S-a reţinut că acest acord nu reprezintă însă acordul expres cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal la SC B.C. SA aşa cum cer dispoziţiile art. 8 şi 12 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările ulterioare şi ale Deciziei nr. 105/2007 a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal în care la art. 8 se menţionează în mod expres că datele solicitanţilor de credit se transmit către sistemele de evidenţă de tipul B.C. numai cu acordul scris al persoanei vizate obţinut la data depunerii cererii de credit.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 677/2001 cu modificările ulterioare, datele cu caracter personal reprezintă orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, iar prin prelucrarea acestora, orice operaţiune care se efectuează asupra acestor date.
Art. 5 din lege, precizează că orice prelucrare de date cu caracter personal cu excepţia celor reglementate prin lege poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru această operaţiune.
Cum reclamanta nu se află în excepţiile prevăzute la art. 7 – 8 din lege, transmiterea datelor personale se putea efectua numai prin acordarea consimţământului expres, aşa cum cere legea.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel la 25 noiembrie 2010 pârâta B.R.D. – G.S.G. S.A. prin Sucursala S., criticând-o pentru netemeinicie.
Prin Decizia nr. 21 din 22 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că raporturilor contractuale dintre reclamantă şi banca pârâtă desfăşurate în perioada 11 aprilie 2003 – 26 noiembrie 2007 nu le sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 105/2007 a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ce a fost publicată în M. Of., la o lună după finalizarea contractului de credit, respectiv la 27 decembrie 2007, dar în privinţa interpretării şi aplicării Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la preluarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, prima instanţa a pronunţat o hotărâre legală.
Astfel, legea nu face distincţie între datele cu caracter personal pozitive sau negative, definindu-le în mod general „ca orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă” (art. 3 din Legea nr. 677/2001). Faptul că au fost transmise către SC B.D.C. SA mai multe date decât cele enumerate în art. 8 din Legea nr. 677/2001, nu conduce la inaplicabilitatea acestor dispoziţii legale, ci tocmai la concluzia încălcării lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 677/2001 operatorul, în cazul de faţă intimatul – pârât SC B.D.C. SA, avea obligaţia de a obţine consimţământul expres al persoanei vizate, în cauză reclamanta C.M., precum şi de a-i furniza acesteia o serie de informaţii referitoare la scopul prelucrării datelor, identitatea operatorului, destinatarii datelor, etc.
Or, s-a reţinut că nu se poate susţine că aceste obligaţii au fost respectate prin înscrisul semnat de reclamantă la 11 aprilie 2003 unde, pe verso, cu litere greu lizibile şi într-o scriere incorectă a formularului tipizat – Cerere de credit, se consemnează „consimt ca datele prezentate în cererea de credit să fie utilizate de către bănci pentru efectuarea de analize statistice şi de marketing şi sunt de acord ca aceste date să fie prelucrate în scopul îmbunătăţirii serviciilor şi produselor oferite de bănci şi alte analize financiare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001”.
De asemenea, nu poate fi apreciat ca valabil un astfel de consimţământ dat nu operatorului, ci băncii, cu atât mai mult cu cât, la data când reclamanta a dat acest consimţământ, 11 aprilie 2003, SC B.D.C. SA nu fusese constituită, această societate fiind înscrisă în registrul comerţului abia la începutul anului 2004.
Reclamanta nu putea exprima un consimţământ valabil pentru prelucrarea datelor cu caracter personal de către un operator inexistent la acea dată.
În cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 677/2001 atâta timp cât, prin dezvăluirea informaţiilor prelucrate de către operator către băncile terţe solicitante de informaţii, sunt prejudiciate interesele persoanei vizate.
Având în vedere activitatea B.C., este cert faptul că datele prelucrate de acesta nu au numai caracter statistic, ele fiind furnizate băncilor în momentul când un client solicită acordarea unui credit.
Nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 677/2001 privind derogarea de la obligaţia de informare a persoanei vizate, nefiind justificat efortul disproporţionat faţă de interesul legitim lezat şi nici nu există dispoziţii legale privind înregistrarea şi dezvăluirea acestor date.
În altă ordine de idei, s-a mai arătat că şi Autoritatea de supraveghere (Avocatul Poporului, potrivit art. 21 din Legea nr. 677/2001, în forma în vigoare la 1 martie 2005) a comunicat, chiar la cererea B.C., faptul că acesta poate prelucra datele de identificare ale persoanelor care au contractat credite la bănci, anterior datei de 16 august 2004 – cum este şi situaţia reclamantei, numai cu respectarea unor condiţii, prima fiind „informarea persoanelor vizate, atât de către bănci, înainte de dezvăluirea datelor către B.C., cât şi de B.C. la momentul colectării datelor, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 677/2001” obligaţii nerespectate cu cele două informări depuse la dosar.
Pârâta a formulat recurs împotriva acestei decizii, în termenul legal, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit şi discreţionar dispoziţiile actelor normative incidente în speţă, ţinând cont doar de protejarea intereselor reclamantei, nu şi ale instituţiei de credit.
Astfel, deşi se are în vedere cererea de credit semnată de reclamantă la data de 11 aprilie 2003 prin care reclamanta şi-a dat consimţământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, se consideră că acesta nu se încadrează în limitele legii, ceea ce este contrar şi Deciziei nr. 105/2007 a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, dată în aplicarea acestei legi.
A mai arătat că motivarea este şi contradictorie, instanţa nefiind consecventă în analiza sa în privinţa incidenţei sau nu a acestui act cu valoare normativă.
Cât priveşte operaţiunile întocmite ulterior de operatorul SC B.D.C. SA, având în vedere că acesta s-a înfiinţat ulterior acordării creditului, s-a dovedit că şi acesta şi-a îndeplinit propriile obligaţii prevăzute în art. 12 din Legea nr. 677/2001, potrivit anunţului din ziarul A. din data de 11 august 2004, obligaţia fiind însă una de informare a clienţilor persoane fizice şi nu de a lua un acord expres nominal, sens în care a procedat şi banca la sediul tuturor sucursalelor şi agenţiilor sale.
Analizând recursul se găseşte fondat.
Instanţa de apel a reţinut neîndeplinirea obligaţiilor rezultate din art. 4, 8 şi 12 din Legea nr. 677/2001, modificată, primele texte de lege reglementând obligaţia de a se lua consimţământul persoanei vizate în vederea prelucrării datelor cu caracter personal, aşa cum sunt ele definite prin această lege, iar ultimul reglementând obligaţia de informare a aceleiaşi persoane în legătură cu identitatea operatorului, scopul prelucrării şi orice alte informaţii considerate necesare, enumerate exemplificativ de lege.
Sub aceste aspecte, analizând actele şi lucrările dosarului în lumina dispoziţiilor legale incidente faţă de momentul încheierii operaţiunilor contestate, potrivit principiului tempus regit actum, nefiind în acest sens aplicabile şi dispoziţiile Deciziei nr. 105/2007 a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal – aşa cum s-a şi reţinut, se constată că acordul în sensul legii de mai sus înseamnă luarea consimţământului pentru prelucrarea datelor cu caracter personal ale solicitantului de credit, iar luarea acestuia în cauză la data încheierii contractului de credit acoperă cerinţele legii şi nu aşa cum a stabilit instanţa de apel, în privinţa legitimităţii dreptului băncii de a le transmite operatorului, atât timp cât prin definiţia dată de lege, generic, prin art. 3 lit. a) aceasta se referă la „orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă”, nefăcându-se nicio distincţie între date negative (cum sunt cele în cauză) sau pozitive, iar potrivit art. 3 lit. b), prelucrarea datelor cu caracter personal include şi „colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminarea sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea”.
Prin urmare, chiar dacă părţile au încheiat contractul de credit anterior înfiinţării SC B.D.C. SA, clauza inserată în contract prin care intimata – reclamantă şi-a dat consimţământul în sensul prelucrării datelor personale în vederea realizării analizelor financiare potrivit Legii nr. 677/2001 se circumscrie situaţiilor reglementate generic, ulterior prin legea modificată, astfel că instanţa de apel trebuia să constate că banca şi-a îndeplinit obligaţia, iar intimatei – reclamante nu i s-au încălcat drepturile, cu atât mai mult cu cât această clauză contractuală nu a fost desfiinţată ca nulă sau abuzivă.
În interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 8 din lege, plecând de la această situaţie, nici concluzia potrivit căreia, nici operatorul nu şi-ar fi îndeplinit propria obligaţie în acelaşi sens, nu este corectă, deoarece existând un acord valabil dat băncii chiar prin contractul de credit, este incidentă situaţia de excepţie prevăzută de art. 5 lit. e) din lege, potrivit căreia orice prelucrare poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul pentru prelucrarea datelor, cu excepţia situaţiei când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate.
Or, în cauză, este vorba numai despre informarea băncilor asupra riscului de credit constatat sau nu în urma analizelor financiare, instanţa de apel apreciind greşit neincidenţa excepţiei din perspectiva prejudicierii interesului persoanei vizate raportat la interesul băncilor, deşi, intimata – reclamantă se află în situaţia neexecutării culpabile a unui contract de credit, aspect statuat prin hotărâri judecătoreşti, după cum faţă de cele arătate în precedent nu se poate reţine nici încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei vizate în legătură cu acest interes al terţilor, existând un acord cu banca în cauză.
Cât priveşte obligaţia de informare pe care legea, de asemenea, o reglementează prin art. 12, privind prelucrarea datelor, faţă de interpretarea sistematico – juridică a legii, ea naşte în beneficiul părţii vizate drepturi precum: dreptul de acces la date, dreptul de intervenţie asupra datelor, dreptul de opoziţie şi dreptul de acces la justiţie, fiind în sarcina instanţei de judecată să verifice în măsura în care doar lipsa informării poate atrage consecinţa ştergerii datelor.
Or, intimata – reclamantă nu a contestat caracterul complet şi exact al datelor, ci doar menţinerea acestor date şi în prezent, în condiţiile achitării în totalitate a creditului şi majorărilor de întârziere, deşi legea prevede un termen legal de stocare în situaţia dată, astfel că în raport de această motivare care rezultă chiar din cererea introductivă, nu se face dovada vătămării, dincolo de împrejurarea de fapt care nu poate face obiectul analizei în recurs în sensul existenţei şi a unor informări publice.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul băncii va fi admis şi hotărârea modificată, în sensul admiterii apelului şi a schimbării sentinţei, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B.R.D. – G.S.G. SA PRIN SUCURSALA S. împotriva deciziei nr. 21/2011 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o modifică, în sensul că, admite apelul formulat împotriva sentinţei nr. 1070 din 20 octombrie 2010 a Tribunalului Olt, secţia comercială.
Schimbă în tot sentinţa, în sensul că, respinge acţiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3179/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2970/2011. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
