ICCJ. Decizia nr. 2968/2011. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2968/2011
Dosar nr. 3631/1/2011
Şedinţa publică din 5 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Timiş, înregistrată la data de 11 decembrie 2008, reclamantul I.C. al Academiei Române a chemat în judecată pe pârâta SC U. SRL solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 14 octombrie 1997, modificat şi completat prin actele adiţionale nr. 575 din 9 iunie 1998, nr. 45 din 16 ianuarie 2001, nr. 728 din 30 iulie 2002, nr. 3 din 20 februarie 2007 şi nr. 4 din 1 noiembrie 2007; evacuarea pârâtei din imobilul adus ca aport la asociere de reclamant şi obligarea acesteia la aducerea spaţiului în starea anterioară efectuării modificărilor executate fără acordul reclamantului şi la plata cheltuielilor de judecată.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Timiş, prin sentinţa civilă nr. 789, pronunţată la data de 11 august 2010, a respins acţiunea formulată de reclamant, pe care l-a obligat să plătească pârâtei suma de 3.780 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a considerat, după analiza probelor administrate, că nu poate fi reţinută culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiilor contractuale ca motiv de reziliere a contractului prin faptul că ar fi efectuat modificări ale spaţiului ce i-a fost dat în folosinţă fără acordul reclamantului, cu atât mai mult cu cât, potrivit clauzelor inserate în contract şi în actele adiţionale, pârâta era obligată să efectueze modificări necesare pentru a aduce spaţiul asupra căruia avea un titlu locativ în starea de a putea desfăşura activitatea potrivit scopului propus în contractul de asociere în participaţiune, conform art. 969 C. civ.
Apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială a Curţii de Apel Timişoara, prin Decizia comercială nr. 71, pronunţată la data de 3 martie 2011.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în principal, că lucrările de amenajare a spaţiului au fost executate în două etape, modificarea iniţială făcându-se după un proiect ce a avut acordul reclamantului, iar cea ulterioară, prin extindere în spaţiile aferente Staţiei de frig şi Staţiei de aer comprimat, nu a mai necesitat acest acord, întrucât a fost făcută în acelaşi scop, cu aceeaşi destinaţie şi în parametrii determinaţi prin voinţa comună şi reală a părţilor, astfel cum rezultă din contract, nematerializându-se în niciun fel de prejudiciu pentru reclamant.
Instanţa de apel a considerat nefondată critica referitoare la faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra celuilalt motiv pentru rezilierea contractului, invocat prin precizarea motivelor acţiunii, referitor la asocierea pârâtei cu o altă societate căreia i-a cedat folosinţa spaţiului ce face obiectul contractului de asociere în participaţiune, având în vedere că modificarea acţiunii prin care s-a invocat acest motiv s-a făcut cu încălcarea art. 132 alin. (1) C. proc. civ., iar pârâta a invocat tardivitatea acestei modificări a cererii introductive.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelantul - reclamant, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel raportându-se la lucrările de amenajare efectuate de pârâtă în 2008 fără acordul reclamantului a încălcat prevederile art. 969 C. civ., respectiv art. 12 din contractul de asociere în participaţiune, prin care s-a instituit obligaţia solicitării acordului pentru orice fel de modificări aduse spaţiului şi a făcut o greşită aplicare a legii reţinând că precizarea acţiunii, prin care s-a invocat al doilea motiv pentru rezilierea contractului referitor la „subcontractarea” spaţiului, a fost tardivă în raport cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală, apreciind neîntemeiate criticile invocate de recurentă, întrucât toate modificările au fost realizate în conformitate cu declaraţia autentificată nr. 18 din 7 ianuarie 1998 dată de reprezentantul recurentei prin care se arată că I.C. Timişoara este de acord cu efectuarea tuturor modificărilor, amenajărilor şi dotărilor necesare activităţii de club artistic, recurenta recunoscând că acesta a exprimat în mod valabil acordul Institutului, cu privire la primele amenajări aduse imobilului.
Cu privire la al doilea motiv de recurs intimata a arătat că instanţa de apel a reţinut corect că, în speţă, completarea la acţiune a fost tardiv formulată, precizând că motivele invocate în susţinerea acestei completări sunt netemeinice, întrucât activitatea comercială se desfăşoară în continuare de către intimată în calitate de asociat.
Recursul este nefondat.
Astfel, prin art. 12 din contractul de asociere în participaţiune încheiat între părţi la data de 14 octombrie 1997, s-a stabilit că amenajarea spaţiului pentru noua destinaţie se va face de SC U. SRL, cu acordul I.C. Timişoara, pe baza unui proiect de amenajare.
Reţinând necesitatea acordului dat de I.C. proiectului de modificare iniţială a spaţiului pentru destinaţia de cafenea artistică, deoarece se schimba radical specificul interior al clădirii, acord a cărui existenţă nu a fost contestată, se constată că instanţa de apel a respectat principiul instituit de art. 969 alin. (1) C. proc. civ. în raport cu precitatul text contractual, ce nu-şi găseşte incidenţa pentru modificările aduse ulterior interiorului spaţiului în scopul desfăşurării optime a activităţilor convenite de părţi pentru obţinerea de profit, cum cu justeţe s-a reţinut.
Este de observat că recurenta nu a indicat care sunt dispoziţiile legale greşit aplicate de către instanţa de apel prin constatarea faptului că modificarea acţiunii, prin completarea cu un nou motiv de reziliere a contractului în litigiu, s-a făcut cu încălcarea art. 132 alin. (1) C. proc. civ., mai târziu de prima zi de înfăţişare şi că pârâta nu a acceptat tacit această modificare, iar menţionatele prevederi procedurale şi-au găsit o corectă aplicare în situaţia dată.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, iar în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga pe recurent, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, efectuate în această cale de atac, astfel cum a solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.C. Timişoara alAcademiei Române împotriva deciziei comerciale nr. 71 din 03 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, pronunţată în Dosarul nr. 9778.1/30/2008, ca nefondat.
Obligă recurentul - reclamant I.C. Timişoara al Academiei Române la plata sumei de 2.436 RON cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC U. SRL Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2969/2011. Civil. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 2964/2011. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
