ICCJ. Decizia nr. 3117/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3117/2011
Dosar nr. 14/54/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin Decizia nr. 149 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, această instanţă a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.C., P.I.F. şi M.P.C. împotriva pârâtelor RADEF România Film - Filiala Interjudeţeană D., RADEF România Film Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
A desfiinţat Decizia nr. 754 din 1 iunie 2001 emisă de RADEF România Film - Filiala Interjudeţeană D. şi le-a obligat pe pârâte să restituie în natură imobilul situat în Craiova, strada M.K., colţ cu str. U. compus din teren construit şi construcţie, parter şi etaj, având în componenţă spaţii comerciale, un apartament şi anexe, respectiv sală de cinematograf şi sală proiecţie, imobilul fiind fostul Cinematograf S. (anterior Cinematograful D.).
La data de 10 februarie 2010, reclamantul M.P.C. a formulat, în temeiul art. 281 C. proc. civ., o cerere de îndreptare a erorii materiale, cu privire la dispozitivul deciziei mai sus arătate, în sensul menţionării în cuprinsul acestuia că se restituie şi terenul aferent imobilului, astfel cum a fost individualizat.
Prin încheierea pronunţată la data de 1 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de îndreptare, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate, din oficiu sau la cerere", textul procedural evocat referindu-se strict la greşeli materiale, nu şi la cele de fond.
Aşa fiind, Curtea de Apel Craiova a constatat că, pe această cale, respectiv cea reglementată de prevederile art. 281 C. proc. civ. nu se poate admite, astfel cum solicită în speţă reclamantul, îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond al raporturilor dintre părţi, întrucât acest aspect nu prezintă caracterul unei erori materiale, în accepţiunea legiuitorului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamantul M.P.C., criticând-o pentru nelegalitate, fără a indica în drept, motivul de recurs şi a încadra critica în vreunul din cele 9 puncte ale art. 304 C. proc. civ.
În esenţă, critica acestuia evidenţiază împrejurarea că, deşi în considerentele deciziei s-a menţionat că se solicită restituirea în natură a imobilului, compus din construcţie şi terenul aferent, dintr-o eroare, în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 149 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, instanţa a făcut referire doar la construcţie şi terenul construit.
Recurentul-reclamant arată că există o diferenţă semnificativă între terenul aferent construcţiei şi terenul construit şi că nu a putut intra în posesia terenului aferent construcţiei. Solicită admiterea recursului şi a cererii de îndreptare a erorii materiale, în sensul de a se trece în dispozitiv, menţiunea restituirii în natură a imobilului compus din construcţie şi terenul aferent.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, formulată la 8 aprilie 2002 reclamanţii au cerut a se restitui în natură, imobilul situat în Craiova, str. M.K., compus din teren şi construcţii, reprezentând sală de proiecţie, spaţii comerciale, un apartament şi anexe (fostul Cinematograf „D.").
În urma probatoriului administrat, respectiv raportul tehnic de expertiză (Dosar nr. 2592/2002 al Curţii de Apel Craiova) se reţine că „din maniera în care este descris imobilul şi sunt precizate vecinătăţile, nu se poate desprinde cu claritate, dacă imobilul respectiv este acelaşi cu imobilul care a avut funcţiunea de cinematograf, aceasta datorită faptului că nu apare nicio descriere a imobilului - mod de alcătuire din punct de vedere constructiv, ca dimensiuni, ca funcţiune, alta decât „casa".
Este de observat că terenul mai sus individualizat, a făcut obiectul unui alt dosar, ce a fost ataşat prezentei cauze, al Judecătoriei Craiova cu nr. 20647/215/2007, care prin sentinţa civilă nr. 9140 din 4 iunie 2008, a admis plângerea petenţilor P.C., M.P.C. şi P.I.F., a anulat hotărârea nr. 858 din 17 aprilie 2007 a Comisiei Judeţene Dolj de Aplicare a Legii nr. 247/2005 de pe lângă Instituţia Prefectului Judeţului Dolj.
Judecătoria Craiova a dispus obligarea Comisiei Locale Craiova de Aplicare a legilor fondului funciar să înainteze spre competentă soluţionare, cererea de retrocedare din 20 septembrie 2005, pentru restituirea în natură a 350 m.p., formulată în baza Legii nr. 10/2001, Comisiei de specialitate din cadrul Primăriei Craiova, urmând a se emite dispoziţie de către Primarul Municipiului Craiova.
Instanţa a reţinut că ulterior cererii înregistrate sub nr. 67542/2005, în baza Legii nr. 10/2001, aceeaşi petenţi au formulat o nouă cerere înregistrată la Primăria Municipiului Craiova sub nr. 229630 din 15 decembrie 2005, cerere întemeiată pe Legea nr. 1/2000, completată şi modificată de Legea nr. 247/2005, în care au solicitat restituirea în natură a aceleiaşi suprafeţe de 350 m.p. teren, cerere care, până la data pronunţării sentinţei, respectiv 4 iunie 2008, nu a primit nicio soluţionare din partea instituţiilor obligate în acest sens.
Decizia nr. 149 din 12 februarie 2004, al cărei dispozitiv se cere a fi îndreptat, prin admiterea prezentului recurs, a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în rejudecare, ca urmare a anulării sentinţei civile nr. 67 din 14 martie 2002 a Tribunalului Dolj, prin Decizia nr. 168 din 10 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2592/2002.
Această hotărâre a fost menţinută pe fond, prin Decizia nr. 2100 din 24 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, care în recurs, a modificat doar în parte Decizia nr. 149 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că s-a respins cu titlu irevocabil, acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În raport de cele de mai sus, este evident că terenului solicitat a fi restituit, nu poate forma obiectul cererii de îndreptare, astfel că Înalta Curte va constata că, această cerere nu poate fi admisă, în contra hotărârilor pronunţate, printr-o cerere de îndreptare a erorii materiale.
Această soluţie se impune, deoarece în cauză nu se regăseşte ipoteza reglementată de prevederile art. 281 C. proc. civ., nefiind strecurată vreo eroare a instanţei în dispozitivul deciziei nr. 149 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, astfel că încheierea pronunţată la data de 1 iunie 2010 a aceleiaşi instanţe este legală şi temeinică.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a-II-a C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul M.P.C., cu consecinţa menţinerii încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.P.C. împotriva încheierii de şedinţă din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011
← ICCJ. Decizia nr. 3118/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3116/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|