ICCJ. Decizia nr. 3119/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3119/2011
Dosar nr. 2783/107/2007
Şedinţa publică din 1 aprilie 2011
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr. 950 din 10 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia civilă, a fost admisă contestaţia formulată de petenta G.M., în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Alba Iulia şi în consecinţă, a fost anulată în parte dispoziţia nr. AA/2007 emisă de intimat şi s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 270 m.p. din imobilul teren înscris în CF Alba Iulia cu nr. top nou X, constituind lotul nr. 2 colorat în verde în completarea la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză pentru termenul din 11 februarie 2009, de către expertul L.I., cu cheltuieli de judecată.
A fost menţinută dispoziţia atacată pentru restul suprafeţei de 165 m.p.
În motivarea sentinţei, s-a arătat că, prin dispoziţia contestată în cauză, s-a recunoscut dreptul petentei la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 465 m.p. teren ce a format obiectul notificării adresate în baza Legii nr. 10/2001, imobil ce a reprezentat proprietatea reclamantei şi a defunctului său soţ şi care a fost preluat de stat în temeiul deciziei de expropriere nr. 76/1984 a Consiliului Popular Alba.
Întrucât terenul este ocupat de blocuri şi de amenajări de utilitate publică necesare exploatării acestora, unitatea deţinătoare a apreciat că nu poate fi restituit în natură.
Pe baza expertizei topografice efectuate în cursul judecăţii, tribunalul a constatat că doar o suprafaţă de 195 m.p. este ocupată, afectată fiind bunei utilizări a postului de transformare şi a blocului C5, precum şi unei părţi din trotuarul aferent străzii I.H., diferenţa de 270 m.p. fiind liberă de construcţii.
Tribunalul a apreciat, în aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că se impune restituirea în natură a suprafeţei de 270 m.p.
Instanţa nu a luat în considerare completarea nr. 2 la raportul de expertiză, prin care expertul a micşorat suprafaţa restituibilă în natură cu 101 m.p., care, deşi nu este afectată de construcţii autorizate, dar care, în timpul prezentului proces, a fost amenajată de către pârâtă cu destinaţia parcare.
Apelul declarat de către Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 71A din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a arătat că, pentru verificarea susţinerilor apelantului referitoare la faptul că parte din suprafaţa de 270 m.p. nu poate fi restituită în natură, a fost dispusă o completare la raportul de expertiză topografică, pentru a se arăta expres şi în detaliu reţelele de utilitate publică existente pe terenul în discuţie.
Din raportul de expertiză iniţial coroborat cu concluziile expertului din completările întocmite în apel, rezultă că suprafaţa de 270 m.p. este liberă, nefiind ocupată de construcţii de suprafaţă şi nici de reţele de utilitate publică. Semnele convenţionale pe aliniamentul dintre pct. P – 12 de pe planul de situaţie relevă existenţa unui gard din plasă de sârmă, iar reţelele de utilitate publică se regăsesc pe suprafeţe învecinate cu suprafaţa de 270 m.p.
Astfel, postul T. şi blocul C3 se regăsesc pe cealaltă parcelă cu nr. top nou Y în suprafaţă de 195 m.p., nu pe cea restituită de prima instanţă.
Întrucât parcarea la care face referire apelantul a fost amenajată ulterior formulării notificării de către reclamantă, Curtea a constatat că, în mod corect, prima instanţă a considerat că întreaga suprafaţă de 270 m.p. poate fi restituită în natură.
Este adevărat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 10/2001, atunci când persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de rambursare stabilit.
Apelantul a omis ca, în dispoziţia emisă, să facă referire la obligaţia contestatoarei de a rambursa suma menţionată şi nici nu a cerut instanţei de fond să se pronunţe pe o asemenea solicitare. În condiţiile în care prima instanţă nu a fost învestită cu o astfel de cerere de către pârât, acesteia nu i se poate imputa încălcarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001, a arătat instanţa de apel.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele:
- În mod greşit, s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 270 m.p., deoarece imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere în baza Decretului nr. 87/1979 pentru edificarea unor blocuri de locuinţe, care s-au materializat, primindu-se, totodată, despăgubiri în cuantum de 697,50 RON. Suprafaţa expropriată a fost de 465 m.p. pentru ca, ulterior, prin Ordinul Prefectului nr. RR/1998, s-a atribuit reclamantei o parcelă de 254 m.p.
- Instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care, din ansamblul probator administrat, rezultă că suprafaţa de 296 m.p., înscrisă sub nr. Y este ocupată, doar parcela de 169 m.p. cu nr. X putând face obiectul restituirii. Suprafaţa de 270 m.p. restituită în natură este ocupată de construcţii (blocul C3, post T., stradă şi parcare), deci afectată de servituţi legale şi amenajări de utilitate publică.
- În mod greşit, instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001.
Examinând Decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. AA din 11 iunie 2007 emisă de pârât în procedura Legii nr. 10/2001, s-a recunoscut calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru terenul de 465 m.p., constând în despăgubiri ce urmează a fi acordate în procedura Legii nr. 247/2005. A fost respinsă solicitarea de restituire în natură a terenului, deoarece terenul este ocupat de blocuri şi de amenajări de utilitate publică.
Soluţionând contestaţia, prima instanţă a dispus restituirea în natură a unei suprafeţe de 270 m.p., menţinând Decizia contestată în ceea ce priveşte diferenţa de 195 m.p. teren, iar instanţa de apel a confirmat soluţia primei instanţe.
Pe baza expertizei efectuate în faza apelului, prin Decizia recurată s-a constatat că terenul de 270 m.p. nu este ocupat de construcţii autorizate ori de amenajări de utilitate publică, iar situaţia de fapt astfel reţinută nu poate fi reevaluată, pe baza probatoriului administrat, de către această instanţă de control judiciar, ale cărei atribuţii sunt limitate la verificarea legalităţii deciziei prin prisma cazurilor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu şi a temeiniciei hotărârii recurate.
În acest context, nu vor fi primite susţinerile recurentului tinzând la schimbarea situaţiei de fapt astfel reţinute.
Se constată, însă, că instanţa de apel nu a făcut o corectă aplicare a legii, în raport tocmai de situaţia faptică stabilită.
Respingerea solicitării de restituire în natură de către unitatea deţinătoare a fost motivată pe dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, temei juridic ce ar fi trebuit a fi verificat prioritar în cadrul contestaţiei.
În acest context, se constată ca fiind fondat motivul de recurs vizând incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (4), pentru considerente ce urmează a fi expuse.
Imobilul proprietatea reclamantei a fost preluat de către stat prin expropriere, în baza Decretului nr. 87/1979, pentru construirea de blocuri de locuinţe, ca atare, sunt aplicabile prevederile art. 11 care reglementează tocmai regimul juridic al măsurilor reparatorii cuvenite în situaţia unor terenuri expropriate anterior anului 1989.
Cu toate că art. 11 alin. (3) permite restituirea în natură a suprafeţelor de teren libere de construcţii - şi pe care nu se află amenajări de utilitate publică, această posibilitate este înlăturată dacă lucrările de utilitate publică ce au determinat exproprierea ocupă funcţional întregul teren expropriat, caz în care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil, astfel cum prevede explicit art. 11 alin. (4).
Pe acest temei, chiar dacă există suprafeţe de teren libere de construcţii, acestea nu pot fi restituite în natură.
Nu s-a contestat în cauză că blocurile de locuinţe pentru care a fost preluat terenul reclamantei au fost edificate, iar ocuparea „funcţională" a terenului nu înseamnă numai amprenta la sol a blocurilor construite şi nici afectarea unor servituţi legale sau unor amenajări de utilitate publică, atât timp cât de această ultimă ipoteză menţionată se preocupă alin. (3) al art. 11.
Faptul că prin construcţia blocurilor de locuinţe nu a fost ocupată întreaga suprafaţă de teren expropriată nu înseamnă că terenul nu ar fi fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat, întrucât, în toate cazurile, blocurile de locuinţe se proiectează şi se construiesc cu păstrarea unor distanţe oarecare între ele (care variază conform proiectelor de sistematizare).
Suprafeţele rămase între blocuri sunt susceptibile de a fi amenajate pentru a deservi nevoile locatarilor din zonă - ca spaţii verzi sau pentru diferite alte utilităţi publice (parcări, spaţii de joacă, alei de acces, etc.), chiar dacă nu sunt efectiv amenajate ca atare (dacă ar fi existat această destinaţie, imposibilitatea restituirii în natură s-ar fi întemeiat pe dispoziţiile art. 11 alin. (3), fără a fi necesară recurgerea la art. 11 alin. (4).
O dovadă a posibilei destinaţii de utilitate publică este împrejurarea că, în timpul prezentului proces, o suprafaţă de 101 m.p. din terenul de 270 m.p. restituit în natură de către prima instanţă a fost amenajată de către pârâtă cu destinaţia parcare.
În aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3) cu referire la art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, o asemenea circumstanţă nu ar fi constituit un impediment la restituirea în natură, astfel cum a considerat şi instanţa de apel, însă în contextul art. 11 alin. (4), confirmă aprecierea realizării scopului exproprierii.
În mod similar şi diferenţa de 169 m.p., constatată a fi liberă de construcţii ori de amenajări de utilitate publică, amplasată fiind în vecinătatea blocurilor de locuinţe, este susceptibilă de a fi folosită de locatarii blocurilor şi amenajată ca atare.
Astfel, se constată că întreaga suprafaţă de 270 m.p. nu poate fi restituită în natură, în aplicarea art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care se impune respingerea contestaţiei împotriva dispoziţiei unităţii deţinătoare prin care a fost respinsă solicitarea reclamantei de restituire în natură.
Drept urmare, motivul de recurs relativ la dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 10/2001, privind rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite la momentul exproprierii nu are obiect, deoarece norma este incidentă doar în situaţia în care s-ar fi dispus restituirea în natură a terenului expropriat, ceea ce nu este cazul în speţă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica în tot Decizia recurată, admiţând apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 950 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Alba, secţia civilă.
În consecinţă, în aplicarea art. 296 C. proc. civ., va schimba în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva deciziei nr. 71/A din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Modifică în tot Decizia recurată şi în consecinţă:
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 950 din 10 iunie 2009 a Tribunalului Alba, secţia civilă.
Schimbă în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge contestaţia ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3120/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3118/2011. Civil → |
|---|
